Bush cel ghinionist si dictatorul incompetent (de Alina Mungiu-Pippidi)

Hotarat lucru, George W. Bush are ghinion. Mai si poarta ghinion, ceea ce e si mai rau (intrebati-l pe Tony Blair). Dar fapt este ca intr-un razboi de proportia celui actual nu e bine sa fii condus de cineva cu o mana asa de proasta ca el.

Chiar cand reuseste sa isi gaseasca vreun aliat, acesta se dovedeste un idiot ca generalul Musharraf, dictatorul din Pakistan, cel mai incompetent dictator vazut vreodata.

O sa imi spuneti ca situatia din Pakistan nu conteaza. Dar nu e adevarat. Pakistanul are 161 de milioane de locuitori. E o tara musulmana, ceea ce inseamna ca ochii intregii lumi musulmane sunt indreptati intr-acolo. De cand avem canale digitale de televiziune in araba s-a format o comunitate musulmana care depaseste granitele unui singur stat.

Aceste televiziuni nu sunt neaparat propagandistice (desi unii clerici agresivi dau predici in direct, si asa s-a ajuns la asaltul ambasadelor daneze), cat reusesc sa tina treaza atentia oamenilor la subiecte altfel indepartate.

Asa cum pe krollul de la televiziunile romanesti circula toate prostiile spuse de invitati, de obicei agramat rezumate, la Al-Jazeera krollurile sunt toate despre razboiul civilizatiilor. Chiar in zile cand in restul lumii nu sunt stiri din Orientul Mijlociu, de la ei poti afla ca in Gaza a mai fost arestat vreunul. Asa tin aprins focul vesnic al ranchiunei.

si asa s-a ajuns ca din 2002 incoace America sa piarda majoritatea simpatizantilor pe care ii avea in vreo 26 de tari. Cea mai detestata este in Turcia, unde acum zece ani era populara, in Palestina si Pakistan. Cei mai iubiti sunt americanii in Coasta de Fildes, Kenya si Ghana, unde, vorba aceea, exista un televizor la zece mii de locuitori.

In contextul acestei mari batalii propagandistice a razboiului civilizatiilor nu imi e clar cine e mai blamabil, dictatorul incompetent sau sfatuitorii americani. Sa incep cu el. Acest individ proclama starea de urgenta sub pretextul ca nu mai poate controla terorismul.

Dar la ora asta trupele lui nu se bat pe strada cu islamistii, ci cu avocatii, care au sarit sa apere Constitutia si Curtea suprema concediata de general. Lumea intreaga vede la televizor scene cu avocati cotonogiti de politisti sub pretextul apararii ordinii.

Or fi avocatii fundamentalisti? Uite, imi vine greu sa cred, dat fiind ca sharia, dreptul bazat pe texte sacre musulmane, nu are nevoie de juristi, ii foloseste pe clerici. Cu alte cuvinte, Musharraf se lupta cu secularistii pe strazi, nu cu fundamentalistii.

si, in timp ce ne da asemenea recitaluri, seful Curtii concediate da interviuri la CNN prin telefon direct din asa-zisul sau domiciliu supravegheat. Halal dictatura!

Dar asta e nimic fata de ideea de a proclama starea de urgenta cu cateva ore inainte ca o decizie a Curtii Supreme sa invalideze alegerea lui ca presedinte (a candidat fiind in acelasi timp sef al armatei si, nici o surpriza, a castigat). Cu doar cateva saptamani in urma un atentat masiv a facut sute de morti.

Daca generalul nu mai avea alta solutie decat lichidarea Constitutiei, de ce nu a proclamat starea de urgenta a doua zi dupa acel eveniment? Poate pentru ca ar fi sarit in ochi ca guvernul ar fi trebuit sa protejeze mai bine acea demonstratie (era suficient sa stranga masinile parcate de pe traseu, de exemplu, si am fi avut sub zece victime, nu sute).

In sfarsit, dupa ce lasi sa se intample asa ceva (sau nu poti impiedica), sa nu folosesti ocazia asta si in schimb sa te legi de un tribunal pe cale sa dea un verdict! Va dati seama ce e la ora asta pe Al-Jazeera, mai ales ca George W. nu s-a grabit sa declare ca taie ca represalii din sumele imense pe care America le plateste ca ajutor Pakistanului.

Pentru toate acele tari in care ne batem pentru opinia publica Musharraf a oferit dovada clara si indiscutabila ca americanii opereaza cu doua masuri, ca tot discursul lor despre democratie este ipocrit si fals.

Dar nici strategia americana nu e de aparat si isi merita aliatul pe care si l-au ales. In primul rand, a fost o socoteala gresita sa ii ceara lui Musharraf sa organizeze alegeri in ianuarie si sa faca un targ preferential cu Benazir Bhuto, careia i s-a permis sa se intoarca din exil. Acest gen de democratie controlata nu tine niciodata.

si cum sa trimiti la alegeri pe unul care sustine SUA, tara care in sondaje e detestata de 70% din localnici? Pe urma, au incercat sa-l convinga pe Musharraf sa se retraga din functia de comandant militar daca va candida la presedintie. Generalul i-a tras in piept, adica a candidat intai si a spus ca se retrage mai pe urma.

si, in general, din cauza felului ineficient in care a condus el lupta antiterorista, cu exceptia unor informatii folositoare din Pakistan (care au prevenit atentate in Europa), in lupta locala cu terorismul stam prost. Un ofiter NATO tocmai mi-a scapat vorba ca la Kandahar trupele noastre nu indraznesc sa iasa din hangarul aeroportului nici sa mearga pana in oras.

Nu vreau sa minimalizez dificultatile guvernarii unor locuri ca Pakistanul sau ale luptei cu teroarea in general. Dar aceste dificultati au fost sporite de asemenea abordari ideologice ale actualei administratii de la Washington, care a actionat constant si in Irak fara o minima intelegere a personajelor sau situatiilor locale, respingand sfatul britanicilor, de exemplu.

Culmea ironiei este ca unul din motivele pentru care majoritatea popoarelor nu simpatizeaza Statele Unite este tocmai ideologia democratica promovata de americani. Care continua sa creada ca daca organizeaza alegeri peste tot rezolva ceva.

In orice caz, daca ineficientul general e debarcat zilele astea de propriile sale trupe, eu nu o sa-l plang. Plang insa tabara noastra, condusa de asemenea incompetenti spre ceva care nu arata deloc a victorie.