Calauze (de Tia Serbanescu)

Solicitata pentru a doua oara de presedintele Basescu sa organizeze o sesiune extraordinara pentru a da votul final in dosarele Mitrea si Nastase, Camera Deputatilor a raspuns afirmativ astfel ca la 13 august deputatii vor decide trimiterea sau netrimiterea acestora in instanta. Schimbarea de atitudine a dlui Bogdan Olteanu, care la precedentele scrisori ale dlui Basescu obisnuia sa raspunda cu refuz si insolenta, e pusa (aproape unanim) pe seama dezghetului survenit intre presedinte si premier in vederea reactivarii Aliantei DA. Perspectiva a alarmat din cale-afara PSD care isi simte amenintata restauratia totala realizata in ultimul timp in numele reformei si in locul ei. S-ar putea insa ca receptivitatea dlui Olteanu sa fie determinata de fapt de raportul C.E. unde Parlamentul este criticat deschis pentru obstructionarea justitiei. Pare mai logic. Dupa cum este de asteptat ca si recenta precizare a C.E. ca mentinerea dlui Morar la DNA ar reprezenta nu numai „stabilitatea” institutiei ci si „un test pentru angajamentele Romaniei” sa-i ajute pe guvernanti sa se orienteze mai bine in spatiu dupa ce se ratacisera de tot sub calauza PSD cand au schimbat ce se merita pastrat si au pastrat ce trebuia schimbat. In ce priveste „pacea dintre Palatele Cotroceni si Victoria”, ea pare mai degraba un armistitiu electoral. E limpede ca niciun partid nu poate sa guverneze singur asa incat PD-L, PSD si PNL sunt aproape obligate sa joace la doua capete si sa-si menajeze (cat de cat) picioarele ca sa nu ologeasca o viitoare alianta. Principala rezerva fata de eventuala refacere a Aliantei DA se refera la caracterul ei conflictual si la imposibila intoarcere a presedintelui si premierului in aceeasi matca – pe care amandoi au distrus-o sistematic. Repros valabil. Alternativa la aceasta alianta cu nabadai este insa coalitia PNL-PSD, mult mai pasnica (dupa cum s-a vazut in ultimul an) dar care merge in marsarier. A treia posibilitate, PSD-PDL, nici nu este alternativa: este esecul tuturor alternativelor si reducerea lor la absurd. Am avea, ca in ’90, un FSN de 60% si o biata opozitie liberala sedusa si abandonata. La rece vorbind, dintre cele trei combinatii posibile, cea dintre PD-L si PNL pare ceva mai rationala, motiv pentru care e si mai dificila.

Ce este logic nu prea rezista la noi, unde diferenta dintre o alianta de principii si una de interes s-a tot sters, unde marea contaminare s-a realizat iar marea asanare s-a ratat: de ape am mai scapa, dar de gunoaie, ba.

Curentul