Ce inseamna interesul national?

Aud atat de des aceasta sintagma in ultimul timp incat imi propun sa detaliez intelesul acestui concept.

Emil Hurezeanu spune ca Parlamentul, ca institutie fundamentala a democratiei, este chemat sa defineasca interesul national. Sa vedem cam ce “interese nationale” a definit aceasta institutie in ultimii 20 de ani.

• A privatizat, uneori prin lege, a supervizat oricum, privatizarea celor mai importante active ale economiei comuniste. Si ne-am ales cu 150 km de autostrada. Unde s-a dus restul de  bani? In comisioane pentru autorii privatizarilor si in pomeni electorale, pentru cumparat voturi.
• A aprobat, prin lege, ajutoare sociale, marirea salariilor si pensiilor la nivele nesustenabile economic, asa ca acum ne imprumutam aproape 1 miliard de euro pe luna pentru a le plati. Fara a stimula munca si activitatea creativa, antreprenoriala.
• A aprobat, prin legi speciale, salariile si pensiile “nesimtite”, acordate clientelei politice si politicienilor aflati la putere.
• A dat legi pentru functionarea “fabricilor de diplome”, din invatamantul superior, operatie in care erau interesati multi parlamentari, deveniti peste noapte profesori la aceste fabrici. In schimb, in invatamantul preuniversitar a desfiintat traseul profesional, astfel incat toti elevii, au n-au inclinatii, talente si resurse, sa ajunga sa cotizeze la fabricile de diplome din invatamantul superior. Chiar daca economia are nevoie de muncitori calificati.
• A dat legi prin care aparatul bugetar, cu functiile de conducere politizate, a ajuns sa sufoce economia, sa castige salarii duble comparativ cu mediul privat.
• Banii de investitii au disparut ca apa in nisip si datorita reglementarilor date de Parlament.  Adica, s-a furat cu legea in brate.
• Deprofesionalizarea segmentului de decizie si ocuparea lui cu politruci, inclusiv prin legi date de Parlament.
• Blocarea actuala a activitatii Parlamentului prin majoritatea opozitiei in birourile permanente ale celor doua Camere si in unele comisii de lucru.
• Acesta a fost “interesul national” promovat de Parlament in ultimii 20 de ani. De fapt, ce nu inseamna interes national.

Ce inteleg eu prin interes national?

• Refacerea si pastrarea cu sfintenie a echilibrelor structurale, in bugetul de stat, de pensii, pentru somaj, in balantele de plati etc.
• Folosirea imprumuturilor si a excedentelor furnizate, eventual, de cresterea economica, pentru dezvoltarea infrastructurii, a sistemelor de educatie, sanatate etc.
• Alocarea banilor doar in sisteme reformate si modernizate (educatie, sanatate, justitie, ordine publica, administratie publica centrala si locala), care sa returneze societatii exact serviciile pe care aceasta le asteapta si pe care le plateste. In caz contrar nu se justifica alocarea de bani suplimentari acestor sisteme.
• Reducerea aparatului bugetar si informatizarea tuturor serviciilor susceptibile de aceasta transformare.
• Construirea unui mediu fiscal, legislativ, stabil si predictibil,  necontaminat de coruptie, care sa atraga investitorii straini ce vin cu bani, tehnologie, management performant si piete de desfacere. Incurajarea unei economii bazate pe productie de marfuri si servicii vandabile, cu valoare adaugata mare.
• Profesionalizarea managementului in sistemele de stat si eliminarea politrucilor.
• Salarizarea in sistemul bugetar doar in functie de performanta, rezultatele muncii si contributia la functionarea institutiei.
• Retragerea statului din sisteme pe care le gestioneaza financiar prost. De exemplu, din educatie si sanatate. Statul colecteaza fonduri prin taxe si impozite, pe care le redistribuie apoi in cele doua sisteme, dupa ce le dijmuieste prin furt sau deturnare spre alte capitole (fondul de pensii). Normal ar fi ca beneficiarii si fie in relatie contractuala directa cu furnizorii, iar statul sa supravegheze doar legalitatea, calitatea si nenocivitatea acestor servicii.
• Adoptarea unui cadrul constitutional si legislativ prin care sa se separe complet activitatea politica de aceea de afaceri.
• Transparentizarea tuturor cheltuielilor, veniturilor si intereselor in institutiile publice sau care utilizeaza bani publici.
• Privatizarea ultimelor active aflate in proprietatea statului, care nu genereaza profit ci doar pierderi si functii pentru clientele.
• Concesionarea constructiei de infrastructura pe care Romania nu e in stare s-o realizeze, pentru atragerea de investitii straine.
• Investitii pentru stimularea ecoagriculturii si turismului.
• Acestea sunt principalele directii, care insa nu epuizeaza conceptul.

Ce sa facem sa ajungem la promovarea acestui interes national?

Un cititor scrie urmatorul comentariu la un alt articol al meu:

”Cred ca cea mai mare problema a Romaniei este actuala clasa politica care trebuie concediata. Cu cat criza va fi mai profunda cu atat sansele ca Romania sa renasca sunt mai mari. Stiu ca suna ca odata cu apa murdara se arunca si copilul, dar cred ca este singura solutie. Va ramane un popor care va fi capabil sa faca fata urmatoarei crize. Vom avea sansa sa redevenim un popor. Cred ca incet incet involuam spre statutul de populatie. Romania va avea sansa sa aiba politicieni adevarati pentru simplul motiv ca populatia s-a “vaccinat” de actualul tip de politicieni. Si in anii ’90 ne-am temut sa luam masuri radicale, celebra fiind zicala “nu ne vindem tara”. Zicala a avut rolul de a conserva puterea nomenclaturii comuniste. (Paul)

S-ar putea sa aiba dreptate. Daca nu incheiem acordul cu FMI ni se reduce drastic accesul la pietele de credit internationale. Daca nu vom fi in stare sa platim pensiile si salariile, fie si pentru cateva luni, cum ne avertizeaza si Presedintele Traian Basescu, vom fi la un moment de cotitura.

In care se vor alege apele. Poate e mai bine asa.

Comenteaza pe Contributors.ro