Ce se da de alegeri (de Ioana Lupea)

Campania electorala pentru alegerile parlamentare capata proportiile unei imense cozi la pui din vremea lui Ceausescu. Acum nu se mai da in spatele magazinului, ci intr-un cort inscriptionat, din portbagajul unor masini sau se livreaza direct la votantul beneficiar intr-o punga de plastic cu insemnele partidului si numele candidatului. Ce? Orice incape intr-un buzunar sau intr-o traista goala. Unii politicieni dau la lumina zilei, in spatii special amenajate si numesc ipocrit, plata in natura sau in bani pentru un vot, generozitate. De stanga, de dreapta sau de centru, orice act de caritate indeplinit in public odata la patru ani se cheama in cel mai bun caz publicitate.

Oferta electorala trebuie sa fie variata, chiar daca votantii nu sunt pretentiosi: alimente, bani, incaltaminte, excursii. Iau de la toti, cum spunea o batrana pravalita intr-un scaun in cortul Fundatiei „Dan Voiculescu“ pentru dezvoltarea Romaniei, instalat in Piata Sudului. Ca o preoteasa anuntand noile vremuri, sugera urland voluntarilor, care ofereau excursii gratuite la manastirile din jurul Bucurestilor, sa le ceara pretendentilor buletinul: „Sa se vada daca au votat, ca nu se poate sa se dea chiar asa, pe degeaba“. O doamna intre doua varste gata sa-si luxeze glezna in groapa din asfalt, propagandista amatoare, trambiteaza marile realizari ale lui Piedone, indemnand coada supusa sa voteze candidatul PC pentru parlament.

Stampila „votat“ este cartela de alimente in Romania europeana; calea regala spre implinirea nevoilor elementare, aici si acum, nu maine, nici in patru, nici in cinci, nici in urmatorul mandat. Un pui gratis face cat o autostrada suspendata si un canal Bucuresti- Dunare-Marea Neagra pe dedesubt. Politica zilei este rezumata transant in discutia dintre trei pensionare nemultumite, poposite pe o banca din fata cortului fundatiei care poarta numele lui Dan Voiculescu, candidat intr-un colegiu din sectorul patru: „Toti zic ca-ti dau, dar pana la urma nu-ti mai dau nimic“.

„Ce se da“ este intrebarea fundamentala la care trebuie sa raspunda politicienii in aceasta campanie electorala, chiar daca o recunosc sau nu. Unii admit pe la colturi, in soapta, ca nu e bine sa-ti jignesti electoratul: „Stefanesti“ a fost experimentul, antrenamentul pentru marea coada nationala. „A da“ este mai important decat a face, a creste, a reforma, a innoi, a schimba, a revolutiona. Marile proiecte politice se fac tandari in fata acestei solicitari simple si practice. Oamenii nu mai cred in politicieni, programe, promisiuni, doar in vechea zicala sanatoasa „ce-i in mana nu-i minciuna“ pe care s-a fundamentat si campania electorala din ultimii doi ani a partidului liberal de guvernamant. PNL a dat si asteapta sa culeaga in toamna roadele generozitatii sale sustinute de la bugetul statului. Castiga cine da mai mult si la momentul potrivit.

O tara membra a Uniunii Europene, care se faleste cu o crestere-record a produsului intern brut in 2008, este locuita de cetateni care-si vand pe o nimica toata un drept castigat cu sange, oricat de patetic ar suna. Tranzactionarea votului, faptul ca unii dau si cei mai multi iau, ne arata ceea ce ascund statisticile si rapoartele guvernului: ca Romania este atat de saraca incat si-a pierdut si mandria.

Evenimentul Zilei