Populația României va ajunge în următorii 10 ani cât în deceniul de după război, în 1956, dar atunci media era cu 17 ani mai tânără / Efecte economice / Cine ne avertizează

Raportul din iulie al Diviziei pentru Populație a Națiunilor Unite aduce 5 avertismente cu care ne vom confrunta în viitorul foarte apropiat.

1. Vom fi 17,9 milioane în 2034, iar în 1956 eram 17,4 milioane

România este una dintre țările cele mai puternic afectate, atunci când vine vorba despre tranziția demografică către o populație mai în vârstă. Înțelegerea acestui fenomen social nu este doar o chestiune de cifre și statistici, ci este o privire asupra viitorului unei națiuni.

Structura de vârstă a populației României a cunoscut o schimbare dramatică în ultimele decenii, o transformare semnificativă, dar care în lipsa unor politici pro-nataliste va continua din păcate.

Rata natalității din țară scade, iar speranța de viață a continuat să crească. Proporția populației în vârstă de 65 de ani și mai mult a crescut, anunțând provocări sociale, economice și de sănătate semnificative pentru anii următori.

Am pierdut un milion de locuitori, vom mai pierde unul

De la recensământul din 2011 și până la cel din 2021 România a pierdut aproximativ un milion de locuitori, a spus președintele INS Tudorel Andrei, într-o dezbatere organizată la HotNews.ro. Tudorel Andrei a mai vorbit despre îmbătrânirea accentuată a populației din ultimii 30 de ani (cu circa 7,7 ani în medie, dar mult mai accentuată în cazul femeilor) și despre faptul că în următorii ani vom coborî de pe locul al 6-lea în UE ca număr de locuitori pe poziția a 7-a.

România va avea însă una dintre cele mai accentuate scăderi ale populației și pe termen lung. Dacă ne uităm la fiecare 10 ani, România cam pierde 1.000.000 de locuitori, spunea la o conferință Ionuț Dumitru, economist-șef Raiffeisen Bank și fost șef al Consiliului Fiscal.

Suntem printre țările europene care vor înregistra cel mai puternic declin demografic, a mai adăugat Dumitru.

„Partea mai proastă este că acest declin foarte accentuat din anii următori va avea loc în zona populației active. E un șoc foarte puternic acesta al ieșirii la pensie a decrețeilor care ies din zona asta de 15-64 de ani și vedem că în perioada respectivă sunt proiectate scăderi consistente de populație activă”, consideră economistul român.

Cei de peste 65 de ani îi vor depăși cu mult pe cei tineri (0-19 ani)

Proiecția ONU marchează o piatră de hotar al unei societăți îmbătrânite și reflectă impactul generației bay-boomer născută după cel de-al Doilea Război Mondial și care se va pensiona în curând.

Îmbătrânirea baby boomers înseamnă că, în doar câțiva ani, seniorii îi vor depăși numeric pe cei tineri, acest lucru întâmplându-se pentru prima dată în istoria României. SUA”, a spus Jonathan Vespa, un demograf la Biroul de Recensământ. În 2031, adică peste 7 ani, numărul seniorilor va fi mai mare decât al tinerilor, prăpastia dintre cele două generații adâncindu-se ulterior.

Numărul persoanelor neocupate (inactive sau în şomaj) ce revin la 1000 persoane ocupate, sau raportul de dependenţă economică, după cum îl numesc specialiștii, a crescut în anul 2023 la  1,45 %

Un raport ridicat de dependență înseamnă că economia în general, se confruntă cu o povară mai mare

Un raport ridicat de dependență înseamnă că cei de vârstă activă și economia în general, se confruntă cu o povară mai mare în sprijinirea populației inactive (fie că e vorba șomeri, pensionari sau tineri care trebuie sprijiniți.

Pe măsură ce ponderea celor care nu lucrează crește, cei care lucrează sunt supuși unor presiuni de creștere a taxării majorate pentru a face rost de banii din care să fie sprijiniți „inactivii”.

În România, un nivel mai ridicat al acestui indicator s-a înregistrat pentru persoanele de sex feminin (1,9%) şi pentru mediul rural (1,69%.

Raportul de dependenţă economică (numărul persoanelor inactive şi în şomaj ce revin la 1000 persoane ocupate) a atins valoarea cea mai ridicată în regiunea Sud-Est şi valoarea cea mai scăzută în regiunea București-Ilfov. În urmă cu 30 de ani raportul era 1:1.Potrivit unor calcule publicate de Vasile Ghețău, viitorul va aduce o deteriorare a acestui indicator. Din ce bani acomodezi un asemenea dezechilibru?

Vârsta mediană a populației urcă la 42.6 ani (de la circa 32 de ani în 1990 și 25 de ani în 1954)

Vârsta medie a unei populații este vârsta la care jumătate din populație este mai în vârstă și jumătate este mai tânără (sau, alternativ, vârsta la care o persoană se află aproximativ la jumătatea distanței dintre naștere și deces ). De exemplu, CIA World Factbook estimează că vârsta medie globală în 2020 a fost de 31,0 ani, ceea ce înseamnă că 50% din populația globală avea mai puțin de 31 de ani și 50% erau mai în vârstă. Cu toate acestea, vârstele medii pe țară variază semnificativ pe tot globul și sunt influențate de o serie de factori, cum ar fi rata natalității, dezvoltarea socială și economică și speranța medie de viață în fiecare țară.

Un exemplu este Monaco , una dintre cele mai mici , dar și cele mai bogate țări din Europa . Monaco are cea mai mare vârstă mediană din lume, de 55,4 ani (53,7 ani pentru bărbați și 57,0 ani pentru femei). În timp ce datele Monaco ar putea fi denaturate de numărul mare de pensionari bogați, acest lucru nu se probează în țările care urmează în clasament: Japonia (vârsta medie 48,6), teritoriul francez St. Pierre și Miquelon (48,5), Germania (47,8). ), și Italia (46,5).

Un exemplu și mai bun al corelației dintre vârsta medie și venit/dezvoltare apare la celălalt capăt al spectrului, unde continentul Africa găzduiește majoritatea țărilor cele mai sărace ale lumii și, de asemenea, marea majoritate a țărilor cu vârsta medie sub 20 de ani.

Niger are cea mai mică vârstă mediană din lume, la doar 14,8 ani (14,5 ani pentru bărbați și 15,1 pentru femei). Vârsta mediană a unei țări este legată de speranța sa de viață , care, de asemenea, tinde să fie mai mare în țările bogate și dezvoltate mai sărace și și mai scăzută în țările în curs de dezvoltare . De exemplu, japonezii se clasează în mod constant drept cea mai longevivă populație din lume, cu o speranță de viață de 83,7 ani. În schimb, nigerienii au o speranță medie de viață de 61,8 ani.

De 33 de ani rata de creștere a populației e negativă

Consecințe:

• Creștere economică redusă : O populație în scădere poate duce la o creștere economică mai lentă. Pe măsură ce populația în vârstă de muncă scade, există mai puține persoane disponibile pentru a contribui la economie, ceea ce poate duce la o scădere a productivității generale și a creșterii PIB-ului. Economiștii susțin că creșterea constantă a populației este adesea necesară pentru generarea de noi idei și stimularea inovației, care sunt esențiale pentru progresul economic.

• Scăderea bazei de impozitare : O populație mai mică poate duce la o bază fiscală redusă, ceea ce poate limita veniturile guvernamentale și capacitatea sa de a finanța serviciile și infrastructura esențiale. Acest lucru poate duce la reduceri ale serviciilor publice, exacerbând și mai mult provocările economice

• Răspunsuri politice : Pentru a atenua aceste provocări, factorii de decizie politică ar putea fi nevoiți să implementeze strategii precum încurajarea creșterii ratei natalității, promovarea imigrației și îmbunătățirea productivității pentru a menține stabilitatea economică.

• Pe scurt, o populație în scădere pune provocări complexe pentru creșterea economică, piețele muncii, sustenabilitatea fiscală și stabilitatea pe termen lung. Abordarea acestor probleme necesită răspunsuri politice proactive și inovatoare pentru a se adapta peisajului demografic în schimbare.

•    Tensiune pentru pensii și asistență medicală : Cu mai puțini lucrători care contribuie la sistemele de pensii și la asistența medicală, finanțarea acestor programe poate deveni nesustenabilă. Țări precum Japonia se confruntă deja cu provocări din cauza unei forțe de muncă în scădere, care amenință viabilitatea sistemelor lor de pensii, deoarece raportul dintre lucrători și pensionari continuă să scadă

(Surse: OMS, ONU,Weforum, ncbi.nlm.nih.gov)

Rata totală de fertilitate (nașteri/femeie) a scăzut de la 3,6 în 1967 , la 1,7 în 2023

 Studiile demografice au tras de timpuriu semnalul de alarmă conform căruia, în anul 2032, prima generaţie de “decreţei” iese la pensie şi e nevoie ca o populaţie tânără să asigure necesarul de forţă de muncă şi de resurse pentru a construi un buget echilibrat din care să se alimenteze statul pentru întreg sistemul de protecţie socială, cât şi pentru celelalte nevoi de funcţionalitate instituţională.

Concret, în anul 1990 populaţia de copii de până la 18 ani era de 7007184 tineri, adică 30.18% din totalul populaţiei României. În anul 2005, numărul tinerilor de până la 18 ani a scăzut la 5052049 persoane, aşadar un deficit de 1955135 copii.

De ce ne „mişcăm” greu?

Trei sunt motivele, în opinia cercetătorului român.

a. Condiţiile socio-economice

Condiţiile socio-economice nu au stimulat şi nici nu stimulează familiile să aibă mulţi copii. De asemenea, a stimula un cadru socio-economic optim pentru a avea mai mulţi copii născuţi nu este suficient. E nevoie de timp pentru ca şi în cultura conjugală să se întâmple această schimbare. Apoi, oricât de bune ar fi politicile sociale, efectele demografice nu se pot vedea pe loc. Creşterea demografică nu poate avea un efect de “Bum!” decât cu un decret similar celui din anul 1966.

b. Problema migraţiei

Alte două cauze greu de măsurat şi anticipat ţin de migraţia forţei de muncă sau studiile în străinătate. Este, de asemenea, o problemă importantă pentru că, atât pentru studii cât şi pentru muncă, pleacă populaţie tânără, o parte a acestora stabilindu-se definitiv în străinătate.

c. Elemente noi în cultura conjugală

În acest moment, cultura conjugală cunoaşte un trend de transformare în direcţia opusă – o investiţie crescută în confortul cuplului, un nivel crescut de autonomie, o dorinţă crescută de independenţă materială a fiecărui partener, o dorinţă crescută de protecţie a patrimoniului personal, legislaţii noi care garantează separarea totală a bunurilor (regimurile patrimoniale), solicitări de cadre juridice noi pentru convieţuirea conjugală (concubinaj, contractualizarea mariajului) etc. Or, aceste orientări specifice individualismului relaţional, tot mai evident la cuplurile tinere, proiectează o atitudine mai puţin favorabilă deciziei de a avea mai mulţi copii.

d. Factorul politic

Dacă am putea apăsa un buton care să ne nască instant copiii care ne lipsesc, tot am avea nevoie de aproximativ 2 decenii ca ei să producă efectele economice şi sociale de care România are nevoie.

Până atunci, aceştia devin dependenţi de resursele naţionale de protecţie socială, cele pentru pentru educaţie şi de toate resursele care le asigură dezvoltarea fizică, psihologică şi socială. Practic, suprasolicită un sistem de resurse, aflat deja, în avarie.

Politicile sociale pentru susţinerea demografică nu sunt atât de „avantajoase” pentru mediul politic. Legislaţia specifică, formele de protecţie socială şi solicitările de investiţie materială în acest sens sunt consistente, iar efectele acestor politici se revăd după mai bine de 2 decenii …aşadar, pragmatic vorbind, la vreo 4 mandate distanţă. De aceea, în logica multor decidenţi politici, acţiunile cu efect imediat (în mod prioritar în direcţia capitalului electoral) sunt mult mai mult dorite decât cele care presupun viziuni şi strategii pe termen lung.

Apoi, proiectele în curs nu ar trebui să devină scena unor dueluri politice; ele ar trebui susţinute şi continuare, indiferent de orientarea politică a iniţiatorilor. Aceasta ar fi o regulă de bază pentru orice raţiune de dezvoltare şi de refacere demografică.

Concluzia tristă: în acest moment nu există soluţii care să elimine efectele negative ale îmbătrânirii demografice

Un aspect rămâne trist cu privire la situaţia demografică – în acest moment nu există soluţii care să elimine efectele negative ale îmbătrânirii demografice. Mai trist este faptul că declinul continuă şi că nu sunt acţiuni sociale şi politice concrete care să diminueze efectele.

Analizând ultimele date ale populaţiei, în anul 2023 au fost înregistraţi 5.134.459 tineri cu vârsta până la 18 ani.

Astfel, din 1990 şi până acum, populaţia de tineri a scăzut cu 26,73%. Însă, privind din perspectiva indicatorului „născuţi vii”, căderea demografică este alarmantă. În 1990 au fost înregistraţi 314.746 născuţi vii şi până în anul 2022, numărul acestora a scăzut cu 42.15% (182.083 născuţi vii). … şi încă nu suntem în 2032!, atrage atenția Iulian Apostu.