Cine a fost Alois Alzheimer, omul care a descoperit teribila maladie?

În iunie 1903, un cercetător și patolog pe nume Alois Alzheimer (născut Aloysius Alzheimer în 1864) a fost invitat să deschidă o clinică de psihiatrie în Munchen, Germania, alături de un alt medic pe nume Emil Kraepelin. Clinica urma să se concentreze în special pe cercetarea creierului.

Trei ani mai târziu, Alzheimer a ținut o conferință de-acum celebră, la cel de-al 37-lea Congres al Psihiatrilor din Germania de Sud.

În discursul său, Alzheimer a declarat că a identificat o „boală neobișnuită a cortexului cerebral”, care a afectat o femeie pe nume Auguste D. Boala a provocat pierderea memoriei, dezorientare și halucinații care au culminat cu decesul Augustei, la 50 de ani.

La autopsie, creierul Augustei a arătat diverse anomalii. Cortexul cerebral era mult mai subțire decât în ​​mod normal,dar descoperirii i s-a acordat puțină importanță. Abia în 1910, Kraepelin a numit boala „boala Alzheimer” în cea de-a 8- a ediție a „Manualului de psihiatrie”.

Despre Alois Alzheimer

Alois Alzheimer s-a născut în 1864 în Markbreit din Bavaria, Germania de Sud. Eminent la școală, a studiat medicina la Berlin, Aschaffenburg, Tübingen și Würzburg, unde a absolvit în 1887. În anul următor, a început să lucreze la azilul de stat din Frankfurt pe Main, devenind interesat de cercetările privind cortexul creierului uman. Aici și-a început studiile în psihiatrie și neuropatologie.

Împreună cu Franz Nissl, un coleg la azil, Alzheimer a petrecut următorii ani lucrând la un studiu major în șase volume, „Studii histologice și histopatologice ale cortexului cerebral”, care descrie patologia sistemului nervos. Lucrarea a fost publicată în cele din urmă între 1907 și 1918.

În perioada în care a lucrat la azil, Alois s-a căsătorit cu Cecilie Simonette Nathalie Wallerstein, cu care a avut doi copii, Gertrude și Hans. Din păcate, căsătoria lui Alois cu Cecille avea să dureze doar 7 ani, Cecilie decedând în 1901. La scurt timp după moartea lui Cecille, Alzheimer va lua decizia de a se muta la Munchen la invitația lui Emil Kraepelin.

În 1913, în drum spre Breslau, Germania, Alzheimer a lcontractat o răceală severă complicată de endocardită. Nu și-a revenit niciodată pe deplin și a murit în 1915 la vârsta de 51 de ani, fiind înmormântat alături de soția sa în cimitirul evreiesc din Frankfurt pe Main.

Astăzi, diagnosticul patologic al bolii Alzheimer se bazează, în general, pe aceleași metode de investigare utilizate în 1906.