CNSAS dupa CNSAS (de Alina Mungiu-Pippidi)

Impasul CNSAS nu va fi rezolvat, dar nu pentru ca nu ar fi rezolvabil, ci pentru ca alianta contra transparentei arhivelor Securitatii, care a facut Curtea Constitutionala sa dea un verdict discreditant pentru ea insasi, va fi tot cea care va compune noua forma legislativa, ce va inlocui vechea lege. Sub un regim pretins anticomunist, cu PNL inca sustinand nominal Legea lustratiei, cu un presedinte care a condamnat comunismul oficial, riscam sa avem o lege a arhivelor Securitatii care va fi scrisa de Sergiu Andon si serban Nicolae, cu puncte si virgule de Tudor Chiuariu.

Cu exceptia catorva fraieri de profesie din societatea civila, nimeni nu va protesta. Dinescu o sa-i injure pe toti pe vreo cateva canale pana se va plictisi si va fi ingropat de corul de apostoli ai democratiei originale condus de Cristian Tudor Popescu. Nu exista nici o farama de buna-credinta in tot acest circ, in care intelegerile oculte sunt atotputernice, iar activitatea transparenta, ca e vorba de verdicte, consultatii sau declaratii la televiziune, e doar perdea de fum.

Verdictul Curtii Constitutionale nu a asasinat doar Colegiul, o institutie pe drept cuvant criticabila, ci statul de drept in ansamblul sau. Eu fac parte din scoala care crede in judicial review, in dreptul Curtilor de a revizui legislatia, deci sustin in principiu existenta unei asemenea Curti Constitutionale, ca si dreptul fiecarui judecator de a tranti o lege ca taxa de prima inmatriculare, daca e vadit nelegala.

Vechiul principiu al separarii puterilor in stat este completat de existenta acestei forme de control pe orizontala in toate democratiile moderne de calitate si mai ales in Uniunea Europeana. Argumentul fluturat la noi cum ca Guvernul poate face orice act imoral sau inadecvat (ca numirea Noricai Nicolai), cata vreme isi asuma raspunderea politica pentru el (si cand or veni alegerile ii va sanctiona electoratul), arata doar ignoranta sau reaua-credinta a celor care isi dau cu parerea.

O democratie consolidata combina controlul pe verticala, asigurat de alegeri, cu cel pe orizontala, exercitat de organisme de control de tot felul (Curtile, Avocatul Poporului, CNCD, ANI, CNSAS, societatea civila si presa). Controlul asupra actului de guvernare trebuie sa fie permanent, nu intermitent, daca nu e vorba de o democratie electorala precum in Africa.Dar ca acesta sa functioneze e nevoie ca justitia, in primul rand, sa fie autonoma si responsabila.

Or, cum putem califica gestul CCR de a judeca de doua ori in spatiul aceluiasi an legea CNSAS si a ajunge de fiecare data la concluzii complet opuse, atunci cand propriile dosare au devenit subiect? Nu am criticat niciodata CCR, dar din acest moment nu mai dau doi bani pe ea. O asemenea decizie nu se poate nici discuta, nici implementa. Ar trebui invalidata pur si simplu. Ordonanta Guvernului incearca sa faca exact acest lucru, dar, dat fiind ca la Parlament ne asteapta tocmai coalitia din spatele deciziei CCR, riscul e enorm.

Vom asista in urmatoarele zile la multiple diversiuni. Solutia unei ordonante de urgenta prin care Colegiul sa devina un organism de apel facultativ la o decizie administrativa a staff-ului (cum functioneaza in fond arhivele Gauck), iar justitia calea de apel obligatoriu (pentru cine nu e multumit cu decizia) este un maximum a ce se putea face. Cand ar ajunge la Parlament, ordonanta ar putea pica, dar asta va mai dura si va crea un spatiu mai mare de negocieri, in vreme ce compromisul in doar 45 de zile ar fi fost minat de lupta pentru controlul dosarelor, care va culmina cu un oftat de usurare general cand nu le va mai controla nimeni si le vom inchide de tot, sau vom coplesi justitia cu un nou rand de procese interminabile.

si statul nostru de drept va ramane pe vecie minat de toti acesti oameni santajabili cu dosare in arhive. Ca arhivele nu ne trebuiau ca sa lustram lumea sau sa ne razbunam pe cineva, ci doar pentru ca accesul privilegiat la informatiile din ele permite unor grupuri sau persoane sa aiba un control nedemocratic asupra unor institutii pretins democratice de la noi, cum ar fi CCR sau Parlamentul.

De ce nu face ceva societatea civila? Mi se pare ca face tot ce poate, ca a fost o unire spontana si fara precedent si forma ordonantei Guvernului arata ce mult poate societatea civila cand nu e subminata de interese private, ci unita de niste principii si cand in sanul guvernarii se gasesc oameni care nu au uitat de unde au plecat si pe reputatia cui au ajuns acolo. Daca asemenea instante au ajuns rare este pentru ca in majoritatea timpului ideea de a colabora onest cu societatea civila a disparut, contra societatii civile majoritatea noastra oculta de azi lupta mai rau decat o facea Adrian Nastase.

GDS risca in fiecare zi sa ajunga in strada. Societatea Timisoara si-a pierdut si ea sediul anul trecut. SAR, care nu a avut niciodata (si nici nu a cerut sediu de la stat), e vizitate e politai trimisi de Gh. Funar si Cristian David sa intrebe cum faceam sondaje la alegeri, pe banii cui si de ce favorizau Alianta (intre timp defuncta). Freedom House merge la procuratura in urma unei plangeri a lui Tudor Chiuariu sa explice de ce a castigat o selectie de oferte la care nici un alt concurent nu s-a prezentat (sau a contestat) pentru a face in trei saptamani un audit fara de care Guvernul Tariceanu nu putea semna tratatul de aderare la UE.

Garda Financiara nu se duce pe la firma de consultanta SAR, o firmulita a unor politicieni cu un nume identic cu al nostru, care castiga licitatii de milioane de euro, desi are o vechime de vreun an, ci la Humanitas, si nu m-ar mira sa vina cineva chiar la noi sa ne intrebe de ce nu ne-am autodesfiintat cand cineva ne-a piratat numele. Cum Dumnezeu sa se lupte alesii nostri cu securistii cand lupta cu noi le ia atata timp!Mesajul din ultimele zile mi se pare si mai clar.

Primesc scrisori de la binevoitori care imi atrag atentia ca, daca poporului i-ar pasa de principii, nu erau doar 500 de oameni in Piata Universitatii si ca, dat fiind ca lumea nu ne merita, sa ne permanentizam dracului pe alte meridiane, lasandu-i pe romani in voia tristei lor sorti si comisiile juridice ocupandu-se de noua lege a CNSAS!