Concurență. Bănci. Credite. FICO. Mai ales FICO

Când marțea trecută, inspectorii Consiliului Concurenței având asupra lor un ordin judecătoresc au intrat în sediile mai multor bănci și asociații bancare, nedumerirea angajaților a fost maximă. ”Ne uitam cum trec pe lângă noi și ne întrebam: ce mai vor de data asta?”, spune unul din angajații din back-office al unei bănci.

O parte din executivii băncilor nu s-au panicat, ba chiar intuiau că valul din Vest prin care băncile sunt puse iar la zid și supra-taxate va ajunge la un moment dat și în România. Dealtfel, în urmă cu circa două săptămâni, o delegație de bancheri de top s-au întâlnit cu înalți decidenți politici și au tranșat chestiunea taxării profiturilor excepționale a sistemului bancar așa încât să fie toată lumea împăcată. Apoi, o parte din executivi au plecat în concediu, liniștiți că cel puțin una din probleme fusese tranșată. Doar că între timp, autoritatea de Concurență a decis să intervină.

De data asta, inspectorii Concurenței, căutau altceva. Dovezi prin care să se confirme că un cetățean care vrea să își refinanțeze un credit la alte bănci decât cea de la care a împrumutat banii e descurajat. Și iată cum:

Sp presupunem că Ion Ionescu (nume fictiv, desigur), a luat 50.000 de euro de la banca A. După o vreme, vede ca alte bănci ofera conditii mai bune si ar vrea să-și mute creditul la banca B sau la C, D sau E. Pentru asta, el face o solicitare celorlalte 4 bănci pentru a vedea care e oferta care i se potrivește mai bine.

Cele 4 bănci (B,C,D și E din exemplul nostru) aplică procedura standard: interoghează baza de date a ANAF și apoi baza de date a Biroului de Credit. Pe scurt, la Biroul de credit apar 4 solicitări de verificare a lui Ion Ionescu.

Bancherii cu care HotNews a discutat, ne-au spus că bănuielile Concurenței sunt la interogări repetate ale Biroului de Credit după același nume (Ion Ionescu în cazul nostru), scorul FICO (despre care vom detalia mai jos) în funcție de care Ion Ionescu este eligibil la creditare, scade.

Scăzându-i scorul FICO, băncile îi oferă lui Ion Ionescu condiții mai proaste de credit, așa încât dl. Ionescu va fi forțat să rămână „legat” de glia băncii A.

”Noi ceea ce facem este să cerem unui soft informatic să ruleze un program. Dacă softul acela- cumpărat de la FICO, nu realizat de bancheri- ne dă rezultatul pe care ni-l dă, cu ce suntem noi vinovați?”, spun bancherii.

Ce e și cum se calculează scorul FICO

Până pe la 1950, în SUA nu prea existau date legate de un solicitant de credit bancar. Primele „birouri de credit” americane constau într-o mână de oameni care citeau în fiecare dimineață ziarele, în căutare de informații: notificări de arestări, căsătorii, promovări, destituiri șamd. Erau interesați inclusiv de problemele conjugale ale oamenilor, viața sexuală și/sau activitățile politice. Pe scurt, nu se baza nimic pe știință, ci doar pe chestiuni publice.

Dar, prin 1956, William Fair și Earl Isaac au venit cu o idee: ce-ar fi dacă am putea prognoza gradul în care cineva (Ion Ionescu) își va respecta angajamentele luate?

Inițial, un credit „bun” era corelat cu faptul că solicitantul avea proprietăți, locuia de mai mult timp la aceeași adresă, avea un loc de muncă stabil (unde, eventual avansase în funcție) și era suficient de matur și serios ca să înțeleagă că orice împrumut rebuie restituit.

Cei doi, William Fair și Earl Isaac, au înființat o firmă Fair, Isaac and Company (FICO, sigur că v-ați prins) al cărei produs a fost un scor din 3 cifre (între 300 și 850, dar dacă voiai să te califici pentru un credit ipotecar trebuia să ai scorul peste 63) alocat fiecărui solicitant de credit.

Ofițerii de credite treceau acest scor pe dosarul clienților și se uitau să vadă dacă scorul depășește nivelul asumat al riscului luat de bancă.

După apariția FICO au mai luat ființă și alte birouri private de credit, dar FICO a fost primul și de la ei au cumpărat și românii dreptul de a-l folosi. În timp, FICO a devenit standardul pentru creditorii americani.

Cum se calculează FICO

Un scor FICO ia în considerare cinci tipuri de informații financiare despre o persoană, pe care le ponderează în mod diferit pe fiecare. Formula exactă este un secret- nu o știu nici bancherii români, cu alte cuvinte, dar în general este alcătuită din istoricul de plată (35%), totalul sumei solicitate/împrumutate (30%), durata istoricului de credit sau a relației pe care o ai cu banca (15%) și două scoruri pentru mixul de credit: deții alte carduri, sau ai descoperit de cont (10%) și dacă ai mai făcut cereri pentru noi credite în trecut (10%).

Ceea ce rezultă în final este scorul tău FICO, cel care decide dacă banca își dă sau nu-ți dă credit.

HotNews a transmis luni întrebări birourilor FICO din Spania și UK pentru a afla dacă și ele s-au confruntat cu probleme similare din partea autorităților de concurență, dar până la ora redactării acestui articol, nu am primit răspunsuri.

De asemenea, am încercat să obținem un punct de vedere de la Biroul de Credit, dar am fost politicos refuzați, motivul fiind cel al actualei investigații în curs, care nu permite divulgarea de informații părților terțe.

Bancherii și oficialii Consiliului Concurenței discută prin comunicate. Oficialii autorității de concurență spun că au suspiciuni legate de blocarea accesului clienților la „produsele și serviciile bancare”, în timp ce bancherii spun că nu au altă alternativă în a verifica dacă un client este bun sau rău-platnic decât prin intermediul Biroului de Credit. Care, așa cum spuneam, nu scoate o vorbă în tot acest scandal.

Pe acest fundal relativ cețos din punct de vedere al informațiilor, apar scenarii de tot felul. Ba că unii încearcă să-și facă imagine și vor să capitalizeze politic avantajele funcției, ba că acest scor FICO funcționează de mulți ani de zile și că de ce abia acum s-au trezit unii că ar fi ceva ilegal (repetăm, dreptul de utilizare e cumpărat de la americani, FICO nu e produs românesc), ba că foarte bine că se întâmplă așa ceva că prea ne furau băncile și noi habar n-aveam.

În măsura în care obținem date noi, vom reveni pentru a vi le oferi