Cu diaspora la psiholog. Ce uităm mereu când vorbim despre românii care au plecat în străinătate

Am stat de vorbă cu cinci psihologi care țin ședințe de terapie cu românii din diaspora pentru a înțelege mai bine problemele pe care aceștia le au și dacă pandemia a contribuit la accentuarea lor.

Diaspora cuprinde 5.6 milioane de români care au hotărât să părăsească granițele țării și să se stabilească în străinătate. Odată cu pandemia, numărul acestora s-a micșorat, deoarece mulți au ales să se întoarcă acasă și să-și găsească un rost înapoi pe tărâmul mioritic.

The Economist vorbește despre o migrație inversă, generată de criza mondială provocată de coronavirus, și notează un număr de aproximativ 1.3 milioane de români care au ales să facă cale întoarsă.

În general, când vorbim de diaspora, vorbim despre numărul impresionant (sau nu) al celor care ies la vot, atunci când sunt alegeri, sau despre banii pe care-i produc pentru România. În 2019, românii au trimis în țară 3% din PIB-ul României, adică 7,2 miliarde de dolari, iar în 2020, suma a scăzut, iar bugetul total trimis este estimat la 5 miliarde de dolari.

Însă oamenii din afară și cei care muncesc pentru a trimite bani rudelor sau pentru a-și susține un altfel de trai nu sunt doar cifre sau mecanisme utile pentru prosperitatea țării, ci ființe umane care se confruntă cu probleme de adaptare, de singurătate, dor de casă sau depresie.

Am stat de vorbă cu cinci psihologi care țin ședințe de terapie (în principal online) cu românii din diaspora pentru a înțelege mai bine problemele pe care aceștia le au și dacă pandemia a contribuit la accentuarea lor sau nu.

Cine sunt românii din diaspora care apelează la psiholog

Specialiștii cu care am stat de vorbă îmi spun că pacienții lor plecați din țară au în jur de 30-40 de ani, sunt căsătoriți (sau au relații stabile) și au cel puțin un copil.

Psihologul Andreea Șandru îmi spune că majoritatea oamenilor cu care ea lucrează sunt plecați de o perioadă lungă și au făcut acest pas deoarece în țară nu-și puteau îndeplini visurile și au ales un viitor mai bun.

Pacienții ei au în jur de 30 de ani și au apelat la ajutor specializat, deoarece, spune ea, vârsta respectivă reprezintă și o etapă în care oamenii, în general, își pun întrebări legate de cum își trăiesc viața.

„Oamenii cu care lucrez sunt foarte diferiți și provin din toate categoriile sociale și domeniile profesionale la care te poti gandi ceea ce mă bucura deoarece înseamnă că tot mai mulți oameni caută ajutor”, explică terapeuta.

„Un nou început nu este întotdeauna ca o gură de aer proaspăt”

Psihologul Anca Nemțeanu sumarizează cele mai importante probleme pe care le-a întâlnit la pacienții ei: anxietatea și depresia.

„Nu sunt scutiți, din păcate, nici de probleme de adaptare: limba și cultura nouă sunt provocări constante. Un alt factor important este sentimentul de singurătate, dorul de casă, sentimente amestecate vizavi de mediul în care trăiesc”, spune ea.

De multe ori, sursa acestor probleme are legătură fix cu decizia de a părăsi țara. Așa cum explică psihoterapeuta Larisa Paul, migrația, deși este un fenomen comun în zilele noastre, înseamnă o schimbare profundă în viața unui individ: o separare de propria cultură, familie, prieteni și chiar o separare de stilul de viață cunoscut până în acel moment.

Toate aceste lucruri oferă, în general, siguranță, iar în clipa în care te detașezi de ele, procesul poate fi extrem de dificil, motiv pentru care apar stările de anxietate sau depresie.

Larisa este de părere că cei din diaspora sunt supuși la foarte mulți stimuli noi, la care trebuie să se adapteze, fapt care poate genera o perioadă de acomodare îndelungată și stresantă.

„Un nou început nu este întotdeauna ca o „gură de aer proaspăt”. Unele persoane se pot simți dezamăgite din cauza faptului că așteptările inițiale nu le-au fost satisfăcute în țara gazdă.

Poți să ai mai puțină încredere în tine pentru că te lovești de barieră lingvistică, de o cultură nouă și poate diferită, ești nevoit să înveți obiceiurile pe care localnicii le-au acumulat pe parcursul vieții, într-un ritm normal, să faci față unei situații instabile și nesigure din punct de vedere financiar sau să te descurci în diferite contexte, ca de exemplu: în autobuz, în magazin sau în relația cu instituțiile statului”, completează ea.

Psihoterapeuta Irina Paraschiv subliniază problemele de adaptare și în rândul celor care sunt mutați de peste cinci ani din țară, alături de familie și copii. „Se simt dezrădăcinați. Au o înțelegere cognitivă a faptului că au mers în străinătate pentru oportunități mai bune, dar în același timp își doresc să aibă și conexiunea care era în România”, mai spune co-fondatoarea platformei de sănătate mintală Acertivo.com.

„Mulți români, în primele luni în străinătate, dezvoltă simptome de anxietate și depresie”

Români pe o plantație de țelină din Marea Britanie. FOTO: Geoff Robinson/ Shutterstock Editorial/ Profimedia

Psihologul Gabriel Dinu vorbește zilnic cu români din diaspora, ținând ședințe cu ei în online, încă din 2008. El spune că foarte mulți dintre ei, în primele luni în străinătate, dezvoltă simptome de anxietate și depresie.

Stresul este firesc în primele două-trei săptămâni de la mutarea într-o țară nouă, dar când aceste probleme persistă, ele se pot transforma într-o tulburare psihică chinuitoare.

„Cele mai des întâlnite simptome sunt: insomnia sau hipersomnia, lipsa apetitului sau mâncatul compulsiv, stări de anxietate și panică, stări de irascibilitate, stări depresive.

De cele mai multe ori, aceste stări se diminuează sau dispar în două-trei săptămâni, iar când sunt mai grave sau rămân pentru mai mult timp, foarte mulți români aleg să se întoarcă în țară. Puțini dintre ei apelează la ajutor specializat în această fază”, susține realizatorul platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online „Gândește sănătos.”

Un alt factor relevant care poate duce la manifestările de mai sus este legat de rețeaua socială a celor din diaspora, după cum atrage atenția Larisa Paul. În mediul nativ, prietenii și familia au un rol de suport, iar acesta acționează ca un factor de reziliență.

„A fi rezilient reprezintă nu doar modul în care o persoană reacționează sau răspunde la un eveniment nefavorabil, dar și abilitatea sa de a se proteja cât mai mult de impactul negativ al acestuia”, spune ea, citând-o pe Nelly Petrova-Dimitrova, specialistă în reziliență.

Ei bine, lipsa acestui buffer poate să devină un minus mai dificil de compensat în diaspora, după cum spune Larisa.

„Relațiile de natură socială se formează între indivizii care fac parte din același grup, care împărtășesc principii și obiceiuri comune, grupul fiind ca o platformă care permite în final întreținerea legăturilor, iar dacă această platformă nu există, evident că nici beneficiile nu există.”

„Perfecționismul emoțional generează tot felul de emoții negative”

Ideea este susținută și de Irina Paraschiv care spune că românii din străinătate nu se așteaptă la izolarea socială și la diferența mare de stil de viață din punct de vedere al activităților. Ea aduce în vedere și aspectul perfecționismului emoțional, în rândul celor care pleacă cu joburi blue collar.

Practic, dacă au plecat în altă țară, ei se așteaptă să se simtă bine, să fie fericiți și să realizeze ceva mare. În realitate, vin tot felul de emoții negative și mulți nu știu să le facă față.

„Anxietatea că nu se vor descurca, că vor trebui să învețe multe lucruri noi, presiunea că multe depind de cât de bine reușesc să se țină de job, depresia sau tristețea pentru că sunt departe de oamenii dragi și apropiați. Ei cred că nu ar trebui să aibă aceste sentimente sau că ceilalți se așteaptă de la ei să fie mulțumiți. Și de aici pornește un tăvălug de sentimente”, precizează Irina.

Psiholoaga vorbește și despre cei care vin în grup la un loc de muncă, oameni care trăiesc, de obicei, în comunități de români. Ei nu vorbesc limba țării în care sunt (mai ales dacă stau în Belgia sau Olanda, unde limba e greu de învățat) și fac doar activități în cadrul grupului.

Așa cum explică specialista, se creează avantajul unei comunități, dar și dezavantajul de „noi vs. ei”, ceea ce împiedică conexiunea într-un grup mai mare.

Pandemia și accelerarea problemelor din Diaspora

Români care pleacă la muncă în străinătate în aprilie 2020, în plină pandemie. FOTO: Daniel Mihăilescu/ AFP/ Profimedia

Psihoterapeuta Andreea Șandru este de părere că trăim vremuri incerte, ne confruntăm cu lucruri noi, dar și multe stări negative, deoarece încercăm să ne adaptăm zilnic la noul normal, cel al restricțiilor de activitate și al izolării sociale.

Situația prezentă nu este ușoară sau plăcută pentru nimeni și, așa cum spune ea, pentru mulți dintre noi e o perioadă în care cu greu ne putem simți dinamici, plini de energie și vitalitate.

„Cred că acest context al pandemiei a fost și este un teren fertil pentru apariția unor probleme care poate nu s-ar fi dezvoltat tocmai în acest moment pentru mulți oameni. E dificil să te adaptezi într-un context care ți-a luat cam toate modalitățile prin care tu poți să te relaxezi, recreezi.

Ciclul muncă-acasă e diferit pentru cei care fie au familia departe, fie sunt singuri. Aceștia tânjesc după lucrurile simple, să poate ieși la o cafea sau sa meargă la un muzeu.

Timpul liber, hobby-urile și legăturile cu ceilalți sunt lucruri care fac viața mai ușoară, te ajută să te încarci să o iei de la capăt a doua zi. Ele sunt esențiale. De aceea restricțiile pandemiei i-au lăsat pe mulți fără acest scut de protecție împotriva stresului și a grijilor”, completează ea.

Românii din diaspora, pe lângă această incertitudine, au parte și de un conflict interior, pentru că e mai dificil să vină în țară. Așa cum spune Andreea, își doresc să fie aproape de cei dragi, însă vor să-i și protejeze și de aici apar îngrijorări legate de ce ar fi mai bine să facă.

Psihologul Gabriel Dinu vorbește despre cum cei aflați de puțin timp în străinătate sau cei care nu au o situație stabilă din punct de vedere profesional sau personal, au fost mult mai afectați de pandemie, decât dacă ar fi fost în țară.

„Pandemia a fost solul fertil pentru declanșarea vulnerabilităților”

Irina Paraschiv confirmă ideea că pandemia a contribuit la agravarea unor probleme pentru cei din diaspora. Unele familii cu copii s-au mutat în zone mai puțin urbane, pentru a avea acces la spațiu și verde, ceea ce le-a oferit un avantaj, dar a și contribuit foarte mult la partea de izolare și la depresie.

Același lucru, așa cum menționează psihoterapeuta, s-a întâmplat și pentru cei care au muncit de acasă, unde sentimentul de izolare a fost accentuat. La nivel global, pandemia a fost în totalitate o situație percepută drept incertă, spune și Larisa Paul.

„Creierul nostru nu este prieten cu incertitudinea, iar lipsa controlului, a unor soluții concrete, a siguranței, acționează ca și catalizatori pentru anxietate și o alimentează”, explică ea.

Practic, atunci când avem foarte puține informații despre o situație, aceasta va fi percepută ca fiind periculoasă, față de sentimentul de certitudine care creează siguranță și reduce anxietatea.

„Pandemia în sine este o situație de incertitudine deci poate să destabilizeze până și o persoană mai puțin predispusă la anxietate. Pentru unii poate să fie vorba doar despre o escaladare a unei anxietăți deja instalate, preexistente, pe când pentru alții poate să fie o primă întâlnire cu aceasta. Iar această experiență nu a fost deloc diferită pentru persoanele din Diaspora”, mai spune Larisa.

Psiholoaga mai trage atenția asupra faptului că pandemia a fost solul fertil pentru ca vulnerabilitățile fiecăruia să se declanșeze. Ea le transmite oamenilor că nicio emoție nu apare fără un motiv și că are rolul de a transmite un mesaj: „spre exemplu, anxietatea ne poate transmite mesajul că e nevoie să schimbăm ceva în viața noastră.”

„Socializarea și sprijinul din comunități, neprețuite”

Problemele românilor plecați din țară pot avea rezolvare, iar psihologul Gabriel Dinu le recomandă să fie uniți și să aibă mai multă încredere unii în alții, chiar dacă riscă să se ai înșele câteodată.

„Socializarea și sprijinul din comunități sunt neprețuite și îi pot ajuta să se descurce cât mai bine în străinătate și să se bucure cât mai mult de viață”, explică Dinu.

Irina Paraschiv recomandă: să fie pregătiți pentru o schimbare și pentru un efort de adaptare care poate dura și până la 6 luni să apeleze la ajutorul unui psihoterapeut la primele semne de anxietate, stări fizice neplăcute, depresie, insomnie, burnout. să discute despre cum se simt.

Cred că asta ar fi prima indicație: să le scrie, să povestească cuiva apropiat sau să meargă la psiholog

La rândul ei, Larisa Paul confirmă faptul că nu există o pilulă magică pentru aceste probleme, dar pot fi identificate anume strategii.

Acestea sunt utile atât pentru românii din afara țării, cât și pentru cei de aici:

structurarea anumitor aspecte ale vieții: trezitul la o oră fixă, un program clar, căutarea unui loc de muncă, începerea unor cursuri, găsirea unui hobby identificarea îngrijorării neproductive și eliminarea sursei acesteia.

îngrijorarea neproductivă ne va face să ne simțim anxioși și nesiguri, ne va bloca și ne va face să ne petrecem o bună parte din zi gândindu-ne la cele mai proaste și catastrofale scenarii, pe când anxietatea productivă ne va focaliza pe soluții și ne va conduce spre acțiune acceptarea a ceea ce nu poate fi schimbat.

acceptarea incertitudinii ca parte din viața noastră este esențială în regăsirea liniștii. Un prim pas în această direcție este focalizarea atenției pe acele aspecte din viață care se află în controlul nostru.

cunoașterea propriilor limitări și apelarea unui ajutor atunci când e cazul.

Andreea Șandru vorbește despre un mit pe care mulți îl cred – faptul că prima dată trebuie să scape de stările negative și abia apoi se pot ocupa de ceea ce le place (practicarea unui hobby).

Însă, așa cum spune terapeuta, e nevoie să faci lucruri care îți cultivă emoțiile pozitive pentru a minimiza starea negativă.

„Dacă aștepți să scapi de frică, furie, tristețe sau îngrijorări nu faci decât să-ți descarci bateriile. Așa cum cel mai probabil îți încarci telefonul în fiecare zi, și tu ai nevoie să-ți încarci bateriile cu emoții pozitive. Un exercițiu util poate fi să ai un obiectiv pentru această perioadă.

Nu trebuie să fie ceva extraordinar sau complex, ci un obiectiv simplu care-ți poate oferi structură și o stare de bine. De exemplu: să povestești mai des cu prietenii tăi, să gătești mai mult, să petreci mai puțin timp pe rețele de socializare, să petreci mai mult timp cu tine etc.”, concluzionează Andreea.