Cu microfonul dupa Columbeni

Reclamatia depusa de Irinel Columbeanu la Comisia pentru Drepturile Omului din Camera Deputatilor l-a adus atat pe petitionar cat si presa din alaiul sau pe culmile ridicolului. Extinsa la nivelul Parlamentului, telenovela Columbenilor continua sa excite mass-media care il taloneaza atat pe el cat si pe Monica, agitand microfoanele, manifestand nu doar interes ci si compasiune, cand de o parte, cand de alta. Mai mult de partea domnului Irinel, dispus sa plateasca tarifele aferente prezentei non-stop pe ecrane, asa cum a demonstrat-o ani de zile cand a finantat transmisia live a biografiei cuplului, pas cu pas, clip cu clip.

Subiectul a acaparat intr-atat presa din Romania incat un jurnal de stiri in prime-time a inceput cu divortul cuplului, iar prezenta lui Irinel la Comisie a adus mai multi jurnalisti decat motiunile de cenzura, ilustrand “jurnalismul de haita”, asa cum l-a definit recent Raportul FreeEx asupra libertatii presei in Romania. Ce anume stimuleaza acest interes isteric al mass-media pentru un banal divort, fie si intre personaje mondene, repetat de alt cuplu al mahalalei mediatice, Oana si Pepe? Majoritatea ar raspunde la intrebare aratand cu degetul spre public, care asta vrea, asta cere. Un sondaj IRES citat de Vasile Dancu pe blogul sau ar putea justifica opinia ca lumea, satula de politica si de viata, cauta un refugiu in basme si telenovele cu staruri locale din universul monden. Sondajul efectuat in perioada 16-18 martie 2011 pe un esantion de 1153 de persoane arata un interes mai mare al publicului pentru stirile mondene fata de stirile politice. La intrebarile despre evenimentele importante ale perioadei, 90% dintre intervievati stiau despre divortul Monica-Irinel si doar 67% despre declaratiile presedintelui depre modificarea Constitutiei. Dezinteresul pentru subiectele “majore”, de “interes public” este mai ridicat la tinerii sub 35 de ani, in special la cei cu studii medii si gimnaziale.

Dar nu poate fi publicul unicul vinovat pentru degradarea continutului televizual, iar pretentia ca publicul asta vrea, asta cere este nesustinuta de studii mai ample, de analize comparative pe toate dimensiunile, asa cum fac sistematic marile canale de televiziune americane sau din Europa. Jurnalistul are raspunderea sa in pierderea standardelor jurnalistice. Jurnalistii parasesc cu usurinta valorile profesionale, asezand in locul relevantei informatiei, a importantei si a impactului unica functie a distractiei, care genereaza infotainment continuu, cu tensiuni dramatice false, cu “interpretari” gestuale si faciale din partea reporterilor de teren si a prezentatorilor de stiri capabili sa planga, sa ironizeze, sa se isterizeze in direct.

Dezinteresul canalelor tv pentru servirea interesului public, devenit o notiune vaga pentru profesionistii mass-media (ultima incercare de a o clarifica dateaza din 2004 cand Conventia Organizatiilor de Media a formulat o definitie in Codul sau deontologic), este o alta cauza a degradarii peisajului televizual. Auzim adesea ca interesului public este apanajul televiziunii publice, cele comerciale n-au treaba cu asta, ele trebuie sa faca profit, ceea ce este fals. Ratiunea de a exista a presei este servirea interesului public, a dreptului publicului de a fi informat, a libertatii de exprimare. Dar nici CNA, responsabil de sanctiunile prevazute de Legea Audiovizualului, nu e in forma.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro