Cum merg afacerile printului Charles in Romania

Dincolo de informatiile cu iz senzationalist, se ascunde o intreaga poveste economica, mai putin stiuta, cu date si cifre exacte. Si o poveste inca nescrisa despre angoasele integrarii in satele lui Charles.

„Perlele coroanei” sint Viscri si Malancrav, doua asezari izolate din apropierea Sighisoarei. Aici sint cele mai importante investitii si tot aici se opreste Charles ori de cite ori vine in Romanaia. La Malancrav, Fundatia „Mihai Eminescu Trust” a luat in concesiune 108 hectare de livada iar din 2003 produce suc de mere natural.

„Sint produse ecologice, dar afacerea nu e profitabila. Cam cit castigam, atata cheltuim cu livada”, afirma Caroline Fernolend, omul care se ocupa in Romania de treburile Fundatiei.

Recolta slaba

Culesul s-a incheiat saptamana trecuta, insa muncitorii se pling ca productia de mere a fost foarte slaba. „A dat un frig prin primavara si nu s-au prea facut mere”, spune Werner Bloos, unul dintre cei patru angajati. Livada nu mai da randament ca inainte, cind era exploatata intensiv, tocmai pentru ca produce organic iar insecticidele sau alte substante chimice sint interzise.

„Anul asta n-a fost prea grozav pentru fructe si pentru ca livada n-a fost lucrata deloc”, afirma insa unul dintre fostii angajati, care acuza proasta administrare a livezii.

Suc de Malancrav Galerie foto

Dan Tapalaga

Afaceri cu suc de Malancrav

In 2004 si 2005, livada ar fi produs in jur de 17.000 de litri de suc de mere pe an. O sticla de 750 ml de „suc de Malancrav” se vinde destul de scump, cu 45.000 litrul. Fundatia intentioneaza sa mareasca pretul la 60 de mii tocmai din cauza costurilor de productie ridicate.

Cum in Romania nu prea exista piata pentru produse ecologice, cei mai multi clienti sint ambasadele de la Bucuresti si turistii straini. La un calcul sumar, Fundatia cistiga din suc putin peste 20.000 de euro pe an, daca recolta e buna. Or, redeventa pe care Fundatia o plateste anual Agentiei Domeniilor Statului pentru ele 108 ha concesionate se ridica la 150 de milioane de lei pe an.

Livada lui Charles Galerie foto

Dan Tapalaga

Subventiile UE ar putea salva livada

Acum, livada pare o povara, dar situatia s-ar putea schimba insa radical din 2008, cind Fundatia va avea, teoretic, posibilitatea sa acceseze fonduri UE. Pentru culturile ecologice certificate, subventia variaza in functie de produs intre 1000 si 7000 de RON pe hectar.

Prin urmare, livada de la Malancrav ar putea primi, dupa integrare, un ajutor financiar de cel putin 30.000 de euro pe an pentru cele 108 ha.

Conacul de 400 de dolari

Conacul lui Charles Galerie foto

Printul Charles s-a oprit la Malancrav ultima oara anul acesta in mai, cind a si fost invitat sa deguste din sucul de mere. Insa una din achizitiile de succes este conacul Apafy, ridicat in secolul XV de familia nobiliara. Pentru ca nu avea bani sa-l intretina, Biserica Evanghelica a vindut conacul.

Potrivit unor surse, Fundatia ar fi platit pe cladire, acum sase ani, cind zidurile erau aproape rina, mai putin de 400 de dolari. „Este un proiect foarte mare. Aici vrem sa ridicam o biblioteca pentru biserica”, spune Caroline. Preotul satului, Johann Lorent, e zgarcit la vorba si ne trimite, pentru detalii, inapoi la Fundatie.

[c:1:s]Gospodarie de print la Viscri

Cind a trecut, in 8 mai 2006, pe sub poarta inalta de lemn, printul de Wales a primit in dar un fel de ruina ridicata pe la 1777. Caroline Fernolend si Gabriel Lambescu, arhitectul care avea sa moara doua luni mai tarziu, salvasera tot ce se putea salva din zidurile prabusite.

Printul Charles sau „Cearli”, cum ii spun romanii si tiganii din sat, le-a spus ca primeste bucuros gospodaria batrinei, cu sura in fundul curtii si acareturi, dar ca mai au putin de asteptat.

In asteptarea donatiei

„Gospodaria am vrut sa i-o donam in primavara. I-am aratat-o si ne-a raspuns ca, atunci cind va fi gata, si va arata asa cum isi doreste, o sa ne dea voie sa spunem ca va fi a lui. Nu vrea ca un turist sa spuna vreodata <>”, povesteste Caroline, trista ca „domnul Lambescu nu mai e, sa termine ce a inceput in primavara.”

Fara betoane si termopane

Au cumparat casa de la o familie de sasi cu 6000 de euro, ca sa-i opreasca macinarea. Au platit tigani din sat si i-au invatat sa pretuiasca o mostenire care nu e lor: sa tencuiasca numai cu var si nisip, sa inchege lemnul cu fier lucrat de fierarul din sat si sa se tina departe de betoane si termopane.

Azi, nici tiganii, nici romanii nu se gindesc sa-si vinda casele, asa cazute cum sint, mai ieftin de 30.000 de euro.

Ceai englezesc in casa saseasca

Printului i-au placut toate: bucataria cu soba de pamant, dormitoarele cu teracota pictata, lavitele mancate de carii, scarile de lemn, broderiile de la ferestre si „armarai”-ul, un mic dulap sapat in zid inchis cu usa pictata. Ar fi preferat perdele lungi, dar i s-a explicat ca traditia cere musai broderie saseasca. „A zis sa punem legume in gradina, sa le crestem organic.

Si sa punem o masa afara in fata bucatariei unde sa serveasca ceaiul dupa obicei englezesc”, mai spune Caroline.

Mostenirea sasilor

Sasii au umplut Transilvania cu ziduri pe care tiganii si romanii se caznesc sa le tina in picioare. Fara Caroline si Lambescu s-ar fi ales praful de Viscri, cum s-a intimplat cu zeci de asezari sasesti din Ardeal. Fundatia Mihai Eminescu Trust, cu printul Charles patron spiritual, rascumpara trecutul cu bani grei. In 2006 au pus la bataie 260.000 $.

Din 1999 si pana azi, au refacut in sat 80 de fatade, zugravite in galben sau albastru si tencuite cu mortar ca acum doua sute de ani. In total, Fundatia a derulat mai bine de 400 de proiecte. In Malancrav supravietuieste cea mai mare comunitate de sasi din zona: peste 170. In Viscri, au ramas doar 24.

Speriati de integrare

La Viscri calca, pe timp de vara, cam 40 de turisti pe zi, mana cereasca pentru cele 12 gospodarii autorizate sa primeasca oaspeti. Vin multi francezi, nemti si englezi. Romanii nu prea dau buzna. Satul a ajuns intre timp pe lista monumentelor protejate de UNESCO. Caroline Fernolend nu vede insa cu ochi buni viata in UE: „Pentru noi, cei din Viscri, integrarea nu e buna.”.

Cei care au case de oaspeti nu vor mai putea vinde turistilor vin de casa, rachiu, sa taie porcul in curte etc. Caroline se teme ca, fara derogari de la regulile europene, tot ce au investit in turism ecologic se va duce pe apa sambetei: „Nu poti aduce turisti la Viscri si sa le pui pe masa lapte de la METRO. Nici legume din gradina nu poti sa le mai dai. Le trebuie certificat de producator”

[c:2:d]Cum ne mulgem vaca in UE

Si sasii, si romanii si tiganii din sat isi bat capul cu o singura intrebare. Cum o vor mai mulge ei, dupa integrarea in UE, cele 284 de vaci din sat? Ca n-au, zic ei, de unde sa scoata 15 milioane ca sa-si cumpere aparate de muls. „Traiesc din 5 milioane pe luna pe care-l iau din laptele dupa 3 vaci. De unde sa cumpar mulgatoare?”, se intreaba Cornel Adam, taran din Viscri.

120 de familii traiesc din vanzarea laptelui. Dupa 1 ianuarie le vor trebui masina de muls ca sa-l poate vinde mai departe. N-au nici bani si nu stiu sa-si faca hartii.

Primarul: „Se rezolva”

Singurul om pentru care toate lucrurile „se rezolva” este Mircea Palasan, primarul liberal din Bunesti, comuna de care tine Viscri. „E o problema exagerata. Asta se intreaba tot taranul roman. Se rezolva”. Cum? Dumnezeu stie. In rest, toate bune.

euROpeanul (19 oct. – 2 nov)

E bine ca vine Charles la Viscri, e bine cu turism ecologic, e bine ce face Fundatia. Primarul regreta afacerea cu cei 368 de plopi cumparati de Fundatie ca sa-i salveze de la taiere, dar zice ca s-a intimplat pe vremea celuilalt primar: „cu totul regretabil ca au plantat un rind de plopi pe linga cei mari si i-au rupt oamenii din sat sau cine i-a rupt”. Asta, adauga primarul inainte sa inchida telefonul, n-a fost bine.

Text publicat in euROpeanul, nr. 2 (19 octombrie – 2 noiembrie 2006), la care HotNews.ro este partener de continut.