Cum rateaza Emil Boc sansa de a fi altfel

Conform ultimelor declaratii, Emil Boc nu are de gand sa demisioneze. Se crede si se vede salvatorul neamului, in rand cu Gheorghiu Dej, Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Adrian Nastase.

In ciuda tuturor presiunilor, venite in primul rand de la Cotroceni si subliniate de Sebastian Lazaroiu, fostul consilier prezidential, Emil Boc a decis, se pare, sa ramana premier pana la capat. Pana la capatul dezastrului electoral.

Si asta in ciuda optiunii presedintelui Traian Basescu. In ciuda recomandarilor majoritatii ziaristilor care inteleg pericolul pomenilor electorale ce au ingropat Romania ultimilor 21 de ani.

Este acesta un tip de paranoia. Adica, ti se urca puterea la cap, pana la nivelul la care crezi ca fara tine nu se poate. Ca n-ai inlocuitor. Ca partidul tau merita sa conduca tara, in ciuda tuturor criticilor si presiunilor. Au suferit si sufera multi de boala asta, in special cei nepregatiti filosofic pentru puterea care le cade pe umeri. Nu se mai lasa dusi din fotoliile puterii.

In contextul tarii noastre este esential ca masurile de reforma si modernizare sa mearga pana la capat. Adica, restructurarea drastica a regiilor, reprofesionalizarea functiilor publice, eliminarea clientelismului abonat la bani publici, eliminarea politrucilor care au impanzit toata administratia, absorbtia fondurilor europene, eliminarea subordonarii tarii intereselor de partid care acapareaza totul ca o caracatita monstruoasa.

Programul FMI contine prevederi extraordinar de dure: eliminarea subventiilor la caldura, privatizarea managementului regiilor de stat, privatizarea sau inchiderea regiilor neperformante, reducerea deficitului bugetar la 4,4%, dar dupa noua metodologie din UE inseamna si mai putin, restructurarea aparatului bugetar in continuare, reducerea ajutoarelor sociale, etc.

Ei bine, isi imagineaza cineva ca guvernul Boc va duce la indeplinire aceste prevederi, cu pretul sinuciderii politice? Niciodata! Ar insemna sa-si renege insasi ratiunea de a exista: obtinerea votului populatiei.

Primele semne au si aparut. Ministrul de finante si Emil Boc insusi anunta cresteri de salarii si pensii in 2012. Din ce resurse, nimeni nu stie. Cresterea economica preconizata depinde de atatea necunoscute incat doar inconstient sa fii sa te lansezi in astfel de promisiuni. Plus plata datoriilor si dobanzilor la datorii care incep sa curga nemilos.

Cel mai probabil va sacrifica programul de investitii si va face noi imprumuturi uriase, profitand de nivelul de indatorare relativ redus al tarii. In acest fel vor incerca Emil Boc si PDL sa salveze sansele electorale din 2012. Adica ce fac toate partidele incepand din 1990. Ca altceva nu stiu.

Vom ramane tot fara autostrazi si cu datorii uriase pe care le vor plati urmasii nostri, inclusiv fetitele lui Emil Boc. Le-o fi intrebat daca sunt de acord?

Mai este ceva. Neaplicarea programului convenit cu FMI va conduce, cel mai probabil, la denuntarea acestuia de catre conducerea fondului. Sa vezi atunci la ce dobanzi uriase vom lua imprumuturile de supravietuire. Grecia scrie pe fruntea noastra!

Emil Boc se iluzioneaza ca romanii inteleg si accepta in continuare sacrificii. Pentru asta iti trebuie cultura economica, bunavointa si un nivel de trai minimal, care sa nu te impinga la sinucidere, cum vedem ca se intampla adesea. Si o perspectiva, un orizont de timp in care lucrurile sa se schimbe. Ori tocmai acestea lipsesc cu desavarsire.

Pe urma este si o chestiune de imagine publica. Lumea se satura sa vada mereu aceleasi mutre, mai ales cand le asociaza cu taieri de venituri, criza si tot felul de privatiuni. Noi figuri, noi sperante, pana se instaleaza noi dezamagiri. Dar macar apare speranta, ca poate astia noi sunt mai buni decat cei vechi. Pana si speranta ne este refuzata?

Am scris in alte articole de ce ar fi mai bun pentru Romania un guvern de tehnocrati. Pana la alegerile din 2012.

Numai ca pentru Emil Boc sunt mai importante obiectivele de partid: mentinerea accesului activului la borcanul cu miere bugetara, la contractele cu statul, la bazinul de functii publice. Iar credinta ca este ultima sansa pentru a da tunuri va duce la un comportament si mai agresiv, si mai rapace.

Argumentul ca un nou guvern nu va trece de parlament este straveziu. Si ce sa faca parlamentarii, sa stea toata vara la parlament si sa riste alegeri anticipate? Aiurea, cine crede bazaconiile astea!

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro