Cum s-a ajuns la eliberarea criminalului în serie care a incendiat-o pe fata de 17 ani? Judecător: Este o impotență instituțională / Ce a decis CEDO într-un caz similar din Italia

La un an de la crimele de la Caracal, un nou caz șochează România: o fată de 17 ani este incendiată de către un bărbat cu cinci crime la activ, condamnat pe viață. Cum s-a ajuns la eliberarea lui condiționată? Judecătorul Cristi Danileț spune că nu există criterii clare și că decizia eliberării condiționate a unui deținut este lăsată la aprecierea subiectivă a magistraților, astfel că este necesară modificarea Codului de procedură penală. „Eliberarea condiționată trebuie să devină o excepție și atunci practica judecătorilor ar trebui să se schimbe, pentru că nu pot fi admise eliberări condiționate pe bandă rulantă”, a declarat judecătorul pentru HotNews.ro.

Care este procedura de eliberare condiționată

Un deținut, indiferent de infracțiunile pentru care a fost condamnat, poate fi eliberat condiționat după ce execută o fracție din pedeapsă, respectiv două treimi. În legislația din România nu există nicio interdicție pentru eliberarea condiționată a unor condamnați aflați pentru a doua, a treia sau a cincea oară într-o astfel de situație, așa cum este cazul lui Ion Turnagiu, care a săvârșit cinci crime și care i-a dat foc unei tinere, după ce a fost eliberat condiționat.

Teoretic, un criminal eliberat condiționat și care se întoarce în penitenciar după ce a săvârșit o nouă crimă poate fi pus din nou pus în discuția comisiei de eliberare din penitenciar. Comisia este alcătuită din comandantul penitenciarului, ofițerul de probațiune, medic, psiholog, și apreciază dacă acesta poate fi eliberat sau nu. Propunerea comisiei din penitenciar este trimisă către judecătorie. Crimele, de exemplu, sunt de competența Tribunalului, dar, potrivit Codului de procedură penală, aceste propuneri de eliberare condiționată ajung mai întâi la judecătorie, indiferent despre ce infracțiune este vorba.

Judecătorul Cristi Danileț spune că, de regulă, aceste propuneri sunt judecate de către cei mai tineri dintre judecători. Decizia Judecătoriei poate fi contestată la Tribunal – de către deținut, dacă nu a fost eliberat condiționat sau de către Parchet, dacă deținutul a fost pus în libertate.

Când se decide definitiv eliberarea condiționată a unui deținut trebuie avute în vedere două criterii: executarea unei fracțiii din pedeapsă, respectiv două treimi, și conduita deținutului în penitenciar, respectiv dacă acesta a dat dovadă de bună purtare. Aceasta înseamnă să nu fi avut sancțiuni disciplinare, să fi avut recompense, să fi muncit în penitenciar.

În plus, legea recursului compensatoriu aplicată pentru perioada 2012-2019 prevede o reducere de pedeapsă pentru condiții improprii de detenție, astfel că automat se poate scădea mai mult din pedeapsă. De asemenea, dacă a muncit în penitenciar se aplică o altă reducere din pedeapsă, astfel încât uneori în mod formal judecătorii constată îndeplinite condițiile și le dau drumul deținuților, a explicat pentru HotNews.ro judecătorul Cristi Danileț.

Nu sunt criterii clare, este lăsat totul la aprecierea subiectivă a judecătorului

• „În momentul în care noi trebuie să decidem eliberarea condiționată, Codul de procedură spune că trebuie să avem convingerea că acest condmnat s-a îndreptat, dar legea nu spune în niciun fel cum anume îmi formez eu această convingere. Așa se ajunge la situația în care uneori magistrații să nu poată anticipa că acel condamnat eliberat va comite noi fapte. Pur și simplu nu există criterii și atunci se merge pe o apreciare a judecătorului, care este pur subiectivă. Din acest motiv se poate ajunge ca niște infractori condamnați la o pedeapsă mai mică să nu fie puși în libertate, pentru că sunt multe recidive, iar alții cu o pedeapsă mai mare să fie puși în libertate”, a declarat Danileț.

Necesitatea schimbării Codului de procedura penală. Eliberarea condiționată să devină o excepție

El apreciază că este nevoie de modificarea Codului de procedură penală, astfel încât în cazul multor recidiviști să nu se mai permită eliberarea condiționată sau aceasta să fie extrem de dificilă.

• „Eliberarea condiționată trebuie să devină o excepție și atunci practica judecătorilor ar trebui să se schimbe, pentru că nu pot fi admise eliberări condiționate pe bandă rulantă doar pentru că există presiune: presiunea publică, presiunea condițiilor de detenție”, mai spune judecătorul clujean.

El consideră, de asemenea, că în cazul criminalilor periculoși este necesară și o evaluare psihiatrică, procedură care la acest moment nu este obligatorie. „Un criminal în serie bănuiesc că are o problemă de natură psihică și ar trebui luat în evidențe. Odată pus în libertate, el ar trebui luat într-o evidență specială”.

Teoretic, monitorizarea deținuților după punerea lor în libertate cade în sarcina Serviciului de probațiune de pe lângă fiecare tribunal. „Angajații de la acest serviciu sunt în număr insuficient, iar atribuțiile lor sunt numeroase. Îmi e greu să cred că îi pot urmări pe toți cei eliberați condiționat. Acest serviciu de probațiune trebuie să devină foarte important în sistem. În momentul de față este aproape ineficient”, mai apreciază Cristi Danileț.

Organele speciale, cărora trebuie să li se adreseze victimele, sunt impotente instituțional

Cazul este cu atât mai revoltător cu cât fata de 17 ani depusese plângere chiar săptămâna trecută împotriva bărbatului, pentru viol și agresiune.

• „Eu sunt oripilat de astfel de infracțiuni, în special când victimele sunt copiii. Cei care cad victime unor infracțiuni trebuie să se adreseze organelor speciale, dar constat uneori că acestea sunt impotente instituțional, nu pot reacționa rapid, ferm. Dacă ai o persoană care se plânge că a fost amenințată sau că s-a încercat violul sau tâlhăria asupra ei, măsurile ar trebui luate de Poliție și Parchet imediat. Ar trebui să fie un interval de câteva ore în care să se ia măsuri față de inculpat.
• Din păcate, este vorba și despre lipsa personalului, și despre lipsa de pregătire, uneori, dar și despre lipsa de empatie din partea organelor legii față de victime. Toate acestea ne fac să nu luăm măsuri la timp. În România, în ultimii ani am vorbit mai mult despre infractori decât despre victime, ceea ce este paradoxal.
• Dreptul este făcut să ocrotească oamenii, nu infractorii. Ei au o prezumție de nevinovăție, care înseamnă că îi consideri nevinovați până în momentul în care hotărârea devine definitivă. Dar pe victimă cine o ocrotește, cum este ea apărată”, este concluzia judecărotului.

Italia, condamnată de CEDO într-un caz similar privind eliberarea unui infractor periculos

Un caz similar a avut loc în Italia, iar CEDO a condamnat statul italian pentru că şi-a încălcat obligaţia de a realiza o anchetă eficientă atunci când a pus în libertate un infractor periculos.

Este vorba despre un bărbat – Angelo Izzo – care în 1976 a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru privarea de libertate, violul şi torturarea a două femei şi uciderea uneia dintre ele. Deși în perioada detenţiei a fost sancţionat penal de mai multe ori pentru diverse incidente produse în penitenciar, în 2004 s-a pronunţat o cerere de punere a acestuia în libertate condiţionată. În timpul acestei perioade, Izzo a planificat şi a comis, cu ajutorul a doi complici, două infracţiuni de omor asupra unor femei.

În 2005, Ministrul Justiţiei a deschis o anchetă administrativă pentru a stabili dacă poate fi atrasă răspunderea disciplinară a judecătorului care a dispus punerea în libertate a italianului. În martie 2008, CSM l-a sancţionat pe magistratul în discuţie cu un avertisment. Între timp, reclamanţii – rude ale victimelor – au introdus o plângere penală împotriva magistratului în discuţie, însă aceasta a fost clasată.

În cauza Maiorano c. Italia – eliberare condiţionată a unui deţinut periculos, CEDO s-a pronunţat prima dată prin raportare la obligaţiile substanţiale ale statului. Curtea a constatat că, la momentul eliberării lui Izzo nimic nu indica cele două femei drept victime potenţiale ale unei acţiuni criminale a acestuia. Din acest punct de vedere, Curtea nu a considerat criticabilă eliberarea sa şi nici existenţa unei politici de reinserţie a condamnaţilor, în măsura în care un astfel de sistem de măsuri de reinserţie include suficiente măsuri de protecţie a societăţii. În aceste condiţii, Curtea a socotit că rămâne doar de stabilit dacă, în condiţiile speciale din speţă, eliberarea lui Angelo Izzo constituie o încălcare a obligaţiei de diligenţă, pe care art. 2 din Convenţie o impune.

În acest context, CEDO a considerat că nu pot fi ignorate elementele favorabile eliberării deţinutului, în principal rapoartele supraveghetorului său şi cele psihiatrice. Pe de altă parte, însă, aceste elemente pozitive erau combătute de numeroase alte argumente, care ar fi trebuit să inspire mai multă prudenţă din partea instanţei. Astfel, Curtea a subliniat că, după condamnarea sa pentru fapte de o cruzime extraordinară, conduita lui Angelo Izzo a fost departe de a fi ireproşabilă, aceste fiind autorul a numeroase incidente extrem de violente în penitenciar. Acest fapt face ca decizia de reinserţie socială a acestuia să fie cel puţin discutabilă.

Pe de altă parte, Curtea a amintit şi faptul că, după eliberarea sa, Izzo nu a fost supravegheat corespunzător, deşi un informator informase parchetului despre infracţiunile pe care acesta le pregătea. În plus, deşi personalul care supraveghe activitatea acestuia a informat parchetul despre încălcarea repetată a condiţiilor de eliberare de către Izzo, informaţia nu a avut niciun efect asupra situaţiei acestuia. De aceea, Curtea consideră că statul şi-a încălcat obligaţiile de diligenţă pe care art. 2 le impune.

Curtea a constatat că magistratului care dispus eliberarea lui. Izzo i s-a aplicat o sancţiune disciplinară cu avertisment, însă această decizie nu a vizat anumite elemente speciale ale cauzei. În principal, Curtea a constatat că CSM nu s-a pronunţat asupra faptului că declaraţiile informatorului nu au fost utilizate pentru a conduce la revocarea eliberări celui condamnat. De aceea, Curtea a constatat că statul şi-a încălcat obligaţia de a realiza o anchetă eficace în această cauză.

Cazul care a șocat România

O tânără de 17 ani din Drobeta Turnu Severin a fost incendiată și este în stare critică, având arsuri pe 80-90% din suprafața corpului. Cel care i-a dat foc fetei, pe care a stropit-o cu benzină, este un bărbat cu cinci crime la activ, eliberat condiționat. Victima depusese plângere chiar săptămâna trecută împotriva bărbatului, pentru viol și agresiune.

Ion Turnagiu (46 de ani) a fost eliberat condiţionat din închisoare în mai anul trecut, după ce Tribunalul Mehedinţi a considerat că acesta îndeplineşte condiţiile de liberare, chiar dacă fusese condamnat la închisoare pe viaţă pentru cinci crime, pe care le-a săvârşit în 1993, la vârsta de 18 ani, scrie Adevărul.

Turnagiu a ieşit din închisoare în 10 mai 2019, după ce un complet de judecată al Tribunalului Mehedinţi a constatat că a îndeplinit fracţia obligatorie pentru a fi liberat condiţionat şi ar fi oferit suficiente motive de îndreptare şi reintegrare socială în perioada cât a stat după gratii.

Cu o lună înainte însă, Judecătoria Drobeta Turnu Severin i-a respins cererea de eliberare condiţionată, fixând ca nou termen la care putea să înainteze o altă solicitare în acest sens după data de 18 noiembrie 2019.

Cum a motivat Tribunalul Mehedinţi decizia de eliberare a criminalului:

• „A îndeplinit recomandările de participare la programele şi activităţile de reintegrare socială şi a participat la activităţi lucrative, obţinând 215 zile câştig. În cauza de faţă, în raport de cerinţele prev. de art. 59 C .p., se reţine că judecătorul fondului nu a apreciat în mod corect, raportat la actele şi lucrările dosarului, că la acest moment nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege şi nu se impune liberarea condiţionată a condamnatului. Astfel, instanţa de control judiciar apreciază că persoana condamnată a depus eforturi susţinute pentru a demonstra îndreptarea sa, raportat la faptul că, fiind sancţionat disciplinar de 7 ori, a adoptat o atitudine pozitivă şi un comportament corespunzător, ce s-au concretizat în ridicarea acestor sancţiuni”, se precizează în motivarea instanţei.
• „Nu lipsit de relevanţă este şi faptul că acest contestator a fost propus pentru liberare condiţionată cu unanimitate de voturi, la a noua analiză, pedeapsa fiind executată în regim deschis. Astfel, instanţa de control judiciar apreciază că perioada executată a fost suficientă pentru reeducarea condamnatului T. I. şi că acesta, prin participarea activă la programele desfăşurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare şi-a format şi consolidat o atitudine corectă faţă de valorile sociale, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, funcţiile de exemplaritate şi eliminare temporară ale pedepsei fiind îndeplinite în cazul său”, se mai susţine în hotărâre.

Adevărul mai scrie că, după eliberarea condiţionată, bărbatul a ajuns să lucreze cu ziua şi a devenit prieten cu tatăl fetei pe care a incendiat-o. Şi-a deschis un cont pe Facebook, pe care a postat mai multe fotografii din ţară şi din Olanda, precum şi o serie de mesaje ciudate. Cu o zi înainte de a o incendia pe tânăra de 17 ani, el a înregistrat un video cu un ciudat mesaj de adio: „Va mulţumesc tuturor şi bunul Dumnezeu să le dea la toţi de acum înainte după inima şi sufletul nostru. Va iubesc, adio!”.