Cum se face o revolutie – interviu cu Srdja Popovic, liderul miscarii care a dat jos dictatura Milosevic. Partea a II-a

Experienta Haute Culture. Sa stai de vorba cu Srdja Popovic unul din liderii OTPOR, miscarea in urma careia Serbia a scapat de dictatura lui Milosevic in anii 90 si inceputul anilor 2000. Srdja ne-a impartasit cateva din secretele revoltei. In Romania 2017 mobilizarea si tacticile au fost foarte eficiente, s-a ajuns la punctul in care cineva si-a dat demisia, dar aceeasi problema poate aparea din nou si din nou. Deci ce faci ca sa ajungi la o schimbare permanenta? In Serbia anilor 1990, lumea nu iesea din casa, si protestantii au gasit formula inedita de a bate in tigai, canistre, ca zgomotul sa intrige si atraga la revolta. Polonia Solidarnost nu ar fi produs schimbarea fara alianta muncitorilor de votca ieftina, intelectualilor si a Bisericii Catolice. In Chile, pe vremea lui Pinochet oamenii au inceput sa mearga, sa alerge si sa conduca la jumatate de viteza. Sunt toate solutii creative, fiindca intrerup ritmul obisnuit al vietii, si, in acelasi timp, sunt complet legale.

Vezi cu cine faci aliantele. Incearca sa ai mici victorii. Cum intrerupi mersul obisnuit al lucrurilor?

Reporter: Cum faci o revolutie? Daca vrei sa schimbi ceva, cum incepi?

Srdja Popovic: Practic, asa cum au spus si Gandhi sau Martin Luther King, trebuie sa ai o viziune asupra schimbarii pe care vrei sa o faci. Am un prieten care spune ca orice proiect are o parte dificila, si o parte usoara. Partea dificila este la inceput, de la 0 la 10% din ceea ce faci, si la sfarsit, de la 90 la 100%. Restul, la mijloc, e usor. Deci la inceput, trebuie sa definesti schimbarea pe care vrei sa o obtii. Ceea ce te motiveaza este viziunea, si trebuie sa mergi pas cu pas catre acea viziune. Trebuie sa te intrebi: daca as fi rege sau regina pentru o zi, ce ar fi diferit? Nu te uita la problema, nu iti spune ca e imposibil, uita-te la solutie.

Reporter: Cu cine te poti alia?

Srdja Popovic:Da, trebuie sa te uiti la campul de lupta, sa vezi cu ce grupuri te poti alia. Pentru ca vei avea nevoie de multimi, si de aliati neasteptati. Daca te uiti la miscarile de succes – cum ar fi miscarea de solidaritate din Polonia, vezi cine sunt constituentii, vezi muncitorii, care beau vodca ieftina si despre care oamenii spun ca „nu se spala”, vezi intelectualii in Varsovia si Cracovia, care publica ziare pe ascuns si fac strategii, vezi Biserica Catolica. Oamenii astia nu ar sta impreuna intr-un bar, in mod obisnuit, dar fara coalitia a trei parti foarte diferite ale societatii, nu s-ar fi obtinut schimbarea. Intre 10% si 90% e ceea ce noi, la CANVAS, numim „faza de implicare”- miscarea are o viziune, o identitate, are „multimea” de oameni, capacitatea de a face oamenii sa se implice si sa puna la punct tacticile. In faza asta creste numarul de oameni implicati. Dupa 90%, trebuie sa lupti ca schimbarea creata sa fie permanenta. Daca te uiti la Romania, de exemplu, asta poate fi o problema, fiindca mobilizarea si tacticile au fost foarte eficiente, s-a ajuns la punctul in care cineva si-a dat demisia, dar aceeasi problema poate aparea din nou si din nou. Deci ce faci ca sa ajungi la o schimbare permanenta? La CANVAS, analizam cazuri de succes si cazuri in care activistii au esuat, si incercam sa tragem concluzii.

Reporter:Care sunt cateva dintre actiunile pe care le poti face?

Srdja Popovic:Ai o strategie „mare”, ai campaniile, care sunt seturi de tactici, si apoi ai tacticile. Tacticle sunt cele mai tensionate, pot face oamenii sa se mobilizeze. Ne uitam la tactici din trei puncte de vedere. Unul este teoria. Ai o lista de tactici: de protest, de persuaziune, de noncooperare, de interventie, enumerate de Gene Sharp. Trebuie sa reusesti sa ai mici victorii. Al doilea punct de vedere este sa te gandesti ce tactica se potriveste cu ce situatie. Participarea este cheia succesului, si riscurile pe care le implica participarea trebuie sa fie cat mai mici. Nu multi oameni vor sa isi piarda slujba fiindca au participat intr-o anumita miscare, de exemplu. Asta variaza in functie de loc. In Romania, de exemplu, riscurile sunt destul de mici cand vine vorba de proteste. Nu si intr-un loc ca Rusia sau Thailanda, unde poti sa fii amendat pentru o postare pe Facebook. In ultimul rand, trebuie sa intelegi de ce faci respectiva actiune- pentru cine o fac? pentru cei din „mijloc”, care nu sunt inca convisi de miscare? pentru a intrerupe actiunile oponentului? pentru a mobiliza sustinatorii pe care ii am deja? cum intrerup mersul obisnuit al lucrurilor? da, protestez, dar cum intrerup? Daca te uiti la Occupy Wall Street- cum „intrerupi” sistemul malefic bancar american stand intr-un parc? cum se reflecta asta la bursa, de exemplu? cum ar fi sa incepi printr-o banca ale carei actiuni sunt daunatoare in mod special, care face evacuari fortate, si sa incurajezi oamenii sa isi retraga banii de la acea banca? Atunci banca va incepe sa asculte, fiindca e legat de bani. Sau cum ar fi sa trimiti o caramida catre banca, si sa pui banca sa plateasca cei 70 de dolari cat e taxa de expediere?

Fii creativ!

Reporter: Care sunt cateva dintre exemplele tale preferate de actiuni de protest creative?

Srdja Popovic: Intotdeauna ma uit la impactul pe care actiunile l-au avut. In Venezuela, ai protestele astea continue, oamenii construiesc baricade, se lupta cu politia, apoi se duc acasa si urmatoarea zi o iau de la capat. Apoi, un grup de oameni creativi a zis ok, vrem ca oamenii care lucreaza cu regimul sa treaca de partea noastra. Asa ca au dezvoltat o tactica prin care au facut videoclipuri scurte cu membri familiilor celor implicati in regim, care se adresau sustinatorilor regimului. Cea mai dificila parte este sa intelegi ca tipul care sta langa tine in baricada este fiul unui general in armata, de exemplu. Deci sa isi dea viata ar fi o pierdere. Mai bine creaza el un mesaj direct catre cineva din familia lui, si ii spune sa faca lucrul corect pentru viitorul lui. Noi, de exemplu, in Serbia, in anii 90, am vazut ca nu mai veneau asa de multi oameni la proteste, era iarna, politia era dura, oamenii erau plictisiti de aceleasi discursuri. Pe loc, am hotarat ca in timpul stirilor televiziunii de stat sa incurajam oamenii sa exprime ce cred despre regim batand in oale si tigai si inchizand si deschizand lumina in camere. Tatal meu lovea o canistra de petrol cu un ciocan, tipul de vis-a-vis, care avea un sistem de sunet foarte bun, punea Rammstein la volum mare. Toata lumea contribuia: de la o batrana de 80 de ani, la niste copii de cinci ani care se distrau facand zgomot. Tacticile astea de dispersie sunt foarte importante, fiindca oponentii tai vor sa te simti singur si slab. E important sa stii cat de multi oameni sunt alaturi de tine, sa intelegi ca voi sunteti cei multi, nu ei. Exista un citat foarte interesant legat de asta de la un activist din Chile, de pe vremea lui Pinochet. Acolo, s-au gandit sa faca ceva foarte interesant- oamenii au inceput sa mearga, sa alerge si sa conduca la jumatate de viteza. A fost foarte intelept, fiindca a intrerupt ritmul obisnuit al vietii, si, in acelasi timp, era complet legal. Oamenii mergeau si alergau incet, ca intr-un film de pantomima. Asa, s-a rupt bula de frica, fiindca oamenii au inteles cat de multi sunt de aceeasi parte cu ei.

Scepticism? Normal. Dar invata Revolta, facand, activand

Reporter: Ce le spui activistilor care sunt sceptici, care nu cred in metodele tale?

Srdja Popovic:E normal sa fii sceptic. Fiecare workshop de la CANVAS incepe cu aceeasi propozitie: „poate ca a functionat in Serbia, dar nu o sa functioneze niciodata in tara noastra”. Conditiile variaza, insa abilitatile necesare sunt aceleasi. Le aratam cazuri in care schimbarea a avut loc cu succes, le aratam situatii similare cu ale lor. Si suntem intotdeauna sinceri cu ei: nu le putem spune ce sa faca. Nu putem sa pescuim pesti pentru ei, dar putem sa ii invatam sa pescuiasca. Si le spunem si ca cel mai important este sa inveti pe parcurs, sa inveti facand.

Srdja estedirector CANVAS. Centrul pentru acțiune și strategie non-violentă aplicată în Belgrad. CANVAS “antrenează” lideri ai mișcărilor pentru democrație și pentru drepturile omului din întreaga lume. Printre altele, CANVAS a lucrat cu activiști din Maldive, Egipt, Ucraina și Georgia.

CITITI SI prima parte a INTERVIULUI. Biografia lui Srdja Popovic. De la rocker la revolutionar.