Cum se moare la marginea culoarului NATO (de Emilian Isaila)

ISAILA: „Ce s-a intamplat ieri pe Soseaua Kiseleff ne pune din nou fata in fata cu incapacitatea de a avea un comportament uman”.

O tanara a fost lovita de o masina pe trecerea de pietoni. In zona erau zeci de politisti care se ocupau cu paza celebrului „culoar NATO“. Tanara si-a dat ultima suflare singura si parasita intr-un scuar, in timp ce politistii dirijau circulatia, iar femeia de la volan implicata in accident dadea interviuri pentru Antena 3.

Masina Salvarii a venit destul de repede, 20 de minute, conform reporterilor statiei de stiri, dar paramedicii nu au mai putut face nimic. Si astfel, ziua in amiaza mare, o persoana moare inconjurata de nepasarea autoritatilor, a celei implicate in accident si a celor aflati pe „culoarul NATO“.

In imaginile prezentate de postul de televiziune e socanta detasarea politistilor si a celor din trafic. Spre linistea oamenilor aflati in sufragerie, privind la televizor, cativa trecatori revoltati s-au luat la cearta cu politistii, urlandu-le sa faca ceva. Si mai socant e faptul ca agentii de circulatie nu stiau cum sa intervina. Sa-i invete cineva ca oamenii n-ar trebui sa plece din aceasta lume parasiti pe marginea drumului. Sa-i invete sa se apropie si sa atinga mana victimei, chiar daca totul e pierdut. E atat de greu sa aratam putina compasiune? E atat de greu sa ne comportam uman? E atat de greu sa dam cateodata cu cascheta de pamant si sa alergam spre cel aflat in suferinta? O tara intreaga a fost cutremurata de imaginea nepasarii.

O tara intreaga a fost socata de atitudinea celei implicate in accidentul mortal, care nu a facut niciun gest sa-si ajute victima. Undeva, pe drum, ne-am pierdut sufletul. Undeva, pe drum, am uitat sa mai facem gesturile simple. Undeva, pe drum, ne-am izolat, ne-am ascuns in spatele geamurilor fumurii ale automobilelor scumpe, ne-am ingropat in egoism si nu mai suntem in stare sa fim buni.

Da, in viata se intampla tragedii, se intampla accidente. Unii supravietuiesc, altii nu, iar cei care nu mor azi trebuie sa-i ajute pe cei care nu au acest noroc. Am strans, in aceste zile, in Romania cei mai importanti oameni ai planetei. E foarte probabil ca Summitul NATO sa fie un succes atat in plan politic, cat si in plan organizatoric. Sunt persoane care au muncit si au facut acest lucru posibil. Dar, din ce in ce mai des in ultimul timp, ratam sa fim oameni. Lasam agresivitatea, prost-gustul, nepasarea si frica sa patrunda in viata noastra. Prinsi in tavalugul cotidian, nu mai avem puterea sa privim in jur. Nu mai avem puterea sa dam o mana de ajutor. Nu mai avem puterea sa ne oprim din drum si sa ne tragem sufletul. N-ar trebui sa ne temem, n-ar trebui sa ne ascundem. E trist faptul ca nimeni nu ne mai invata cum sa fim buni. In ultimii 18 ani nu s-au mai tinut lectii despre compasiune. Am fost prea ocupati sa supravietuim intr-o lume din ce in ce mai complicata, intr-un timp „care nu a mai avut rabdare“, vorba lui Marin Preda.

O fata a murit singura la marginea „culoarului NATO“, in timp ce politistii dirijau circulatia spre nepasarea fiecaruia dintre noi.

Evenimentul Zilei