Curtea Constitutionala ar fi de acord cu dezincriminarea penala a insultei si calomniei daca s-ar da o lege a presei

Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a publicat joi, pe propria pagina web, motivele pentru care a declarat neconstitutionala abrogarea din Codul Penal a prevederilor privind insulta si calomnia. Judecatorii CCR sustin ca „dezonoarea este prin natura ei iremediabila, iar demnitatea umana nu poate fi evaluata in bani”.

O alta motivatie priveste un presupus vid legislativ creat de dezincriminarea penala, mai ales avand in vedere ca nu exista o lege care sa reglementeze activitatea presei.

Curtea Constitutionala a decis sa reincrimineze cele doua fapte desi trei instante judecatoresti (Timisoara, Sibiu si Tg. Jiu), Guvernul si Avocatul Poporului au considerat neintemeiate motivele invocate in acest sens.

Exceptiile care au dus la anularea modificarilor aduse Codului Penal au fost initiate de Mihaela Marza (fost sef Serviciu de Audit Public Intern in Primaria Timisoara), Sofia Tambalaru (judecator la judecatoria Novaci) si Elena Iulia Stefanescu.

Demnitatea umana, aparata penal

„Daca asemenea fapte nu ar fi descurajate prin mijloacele dreptului penal, ele ar conduce la reactia de facto a celor ofensati si la conflicte permanente, de natura sa faca imposibila convietuirea sociala, care presupune respect fata de fiecare membru al colectivitatii si pretuirea in justa masura a reputatiei fiecaruia.

De aceea, valorile mentionate, ocrotite de Codul penal, au statut constitutional, demnitatea omului fiind consacrata prin art.1 alin. (3) din Constitutia Romaniei ca una dintre valorile supreme”, se arata in decizia adoptata de CCR pe 18 ianuarie.

In sprijinul pozitiei sale, Curtea Constitutionala aduce drept exemple chiar si decizii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Principiile de care se folosesc magistratii sunt cele care privesc impunerea existentei „unui recurs intern ce abiliteaza instanta nationala sa ofere o „reparatie adecvata”, recursul trebuind sa fie „efectiv” atat in cadrul reglementarilor legale, cat si in practica de aplicare a acestora”.

Legea presei ar acoperi „vidul legislativ”

In documentul adoptat de CCR se arata ca, in cazul mentinerii dezincriminarii penale, „victimele infractiunilor de insulta si calomnie nu au nicio posibilitate reala si adecvata de a beneficia pe cale judiciara de apararea demnitatii lor”. Asta desi legislatia romaneasca da celor care se simt vatamati posibilitatea sa actioneze in instantele civile

Textul elaborat de judecatori da de inteles ca aceasta decizie nu ar fi fost luata daca in Romania ar fi fost in vigoare o lege care sa reglementeze activitatea presei:

„Curtea constata ca abrogarea art.205, art.206 si art.207 din Codul penal contravine si dispozitiilor art.30 alin.(8) din Constitutie, in cazurile in care infractiunile de insulta si calomnie sunt savarsite prin presa. Textul constitutional mentionat prevede ca „delictele de presa se stabilesc prin lege”.

In absenta oricarei distinctii, rezulta ca delictele de presa se pot stabili prin lege speciala – de exemplu, printr-o lege a presei, cum se intampla in Franta – sau prin legea penala comuna, care este in cazul de fata Codul penal.

Astfel, dimensiunea constitutionala a delictelor de presa impune ca acestea sa nu poata fi eliminate din legislatie ci, asa cum s-a aratat, supuse unui regim sanctionator la libera alegere a legiuitorului.”

Referirile la legea presei din textul elaborat de CCR nu tine, insa, cont de faptul ca infractiunile de insulta si calomnie care vor fi reintroduse in Codul Penal nu se produc doar prin intermediul presei.

„Nu exista nici o incompatibilitate intre principiul libertatii de exprimare si incriminarea insultei si calomniei, care sa impuna dezincriminarea acestor infractiuni”, se mai spune in document.

In incercarea de a preveni criticile celor care considera condamnarea penala mult prea drastica, judecatorii CCR au precizat ca „incriminari asemanatoare celei cuprinse in textele din Codul penal referitoare la infractiunile contra demnitatii, abrogate prin dispozitiile supuse controlului de constitutionalitate, unele chiar mai

severe, se intalnesc si in legislatiile altor tari europene, precum: Franta, Germania, Italia, Elvetia, Portugalia, Spania, Grecia, Finlanda, Cehia, Slovenia, Ungaria si altele”.

Decizia nu a fost unanima

Decizia CCR nu a fost luata in unanimitate, insa. Doi dintre judecatori, Ioan Vida si Kozsokar Gabor, s-au opus unei astfel de masuri, motivul fiind „aprecierea diferita a libertatii legiuitorului in alegerea mijloacelor prin care intelege sa-si indeplineasca obligatia constitutionala de a apara aceste valori si de a asigura exercitarea efectiva a acestor drepturi si libertati”.

„Daca practica instantelor judecatoresti a stabilit existenta unor temeiuri juridice corespunzatoare pentru sanctionarea acestor fapte si apararea intereselor legitime ale victimelor lor, ea demonstreaza ca, in realitate, nu exista un vid legislativ.

Demnitatea umana nefiind evaluabila in bani, iar afectarea acesteia fiind ireparabila prin sanctiuni cu caracter civil, nici sanctiunile cu caracter penal nu sunt de natura sa asigure mai multe satisfactii pe acest plan”, se arata in punctul de vedere facut public de CCR.

Vida si Kozsokar subliniza si faptul ca modificarea Codului Penal a produs deja efecte juridice si ca dosarele in care s-a dat deja o decizie definitiva si irevocabila in spiritul Codului modificat, nu vor putea fi reexaminate de instanta:

„Art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 a produs efecte juridice de la data intrarii in vigoare a legii, dupa acea data ne mai fiind posibila tragerea la raspundere penala a celor care au savarsit faptele prevazute de fostele articole 205 si 206 din Codul penal.

Decizia Curtii Constitutionale determinand, prin efectele sale, suspendarea efectelor normei juridice declarate ca fiind neconstitutionale, face ca de la data publicarii sale in Monitorul Oficial sa reintre in vigoare dispozitiile art.205 si art.206 din Codul penal, ceea ce echivaleaza cu incriminarea din nou a faptelor de insulta si de calomnie, incriminare ce intra in competenta exclusiva a legiuitorului.

In aceste conditii, Curtea Constitutionala devine legislator pozitiv, drept ce nu-i este conferit nici de Constitutie si nici de propria-i lege organica.”

Putine cai de scapare

O astfel de decizie a Curtii Constitutionale este, in termeni juridici „definitiva si general obligatorie”, iar Parlamentul are la dispozitie 45 de zile pentru a scoate din legislatie articolele declarate neconstitutionale.

Pentru ca o hotarare luata de CCR nu poate fi modificata decat de CCR, singurele cai de scapare pe are le vad specialistii sunt fie reducerea pedepselor penale prevazute pentru insulta si calomnie, fie stabilirea unui nou cadru legislativ. Acesta din urma ar inseamna adoptarea unei legi a presei sau a unei legi a medierii.

Pana atunci, insa, orice cetatean al Romaniei care considera ca a fost condamnat in mod abuziv de insulta sau calomnie, se poate adresa Curtii Europene a Drepturilor Omului. O decizie definitiva a CEDO este pusa in aplicare chiar daca ea contravine legislatiei tarii de care apartin partile implicate.