De ce cancerele „feminine” fac atât de multe victime în România? Cât screening se face și de ce nu se face mai mult?

​Cancerele „feminine” – cel de sân și cel de col uterin – continuă să facă ravagii în România: cancerul mamar se află pe primul loc între cauzele de deces prin cancer la femeile din țara noastră. În ceea ce privește cancerul de col uterin, suntem pe locul 1 în Uniunea Europeană la numărul de îmbolnăviri, iar acest tip de cancer ocupă locul 4 în România la mortalitatea prin cancer, după cel de sân, bronhopulmonar și cel colorectal.

Aproximativ 9.000 de românce află în fiecare an că suferă de cancer de sân, iar peste o treime dintre ele pierd lupta cu boala. În ceea ce privește cancerul de col uterin, în jur de 3.300 de românce sunt diagnosticate anual cu această boală. Mai puțin de jumătate supraviețuiesc.

73,4% dintre româncele cu cancer de sân sunt diagnosticate în stadiile 2 și 3 ale bolii, 4,4% sunt diagnosticate în stadiul 4 și doar 3,5% în stadiul 0, respectiv 18,6% în stadiul 1, arată o cercetare realizată de Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC) în anul 2021.

O soluție pentru reducerea mortalității prin cancer, aplicată cu succes în alte țări, este screeningul – un cancer depistat la timp se poate trata – însă România are în acest moment doar programe pilot de screening, care au ajuns la doar 32% din populația țintă în cazul cancerului de sân și la doar 20% în cazul screeningului pentru cancer de col uterin.

La modul ideal, programele de screening ar trebui să ajungă la peste 50% din populația țintă eligibilă, rată de la care se consideră că, în termen de 5-10 ani, se poate spera că incidența și mortalitatea prin aceste cancere va scădea, explică, într-un interviu acordat HotNews.ro, dr. Carmen Ungurean, expert în sănătate publică la Institutul Național de Sănătate Publică și coordonatorul Programului național de screening pentru cancerul de col uterin.

Programele de screening se lovesc însă de aceleași probleme eterne de care ne împiedicăm mereu în sistemul medical românesc: lipsă de finanțare, personal insuficient, dar și lipsa de educație și interes a populației, în condițiile în care și educația pentru sănătate și informarea sunt, sau ar trebui să fie, tot un serviciu medical preventiv.

O altă problemă, mai puțin cunoscută, este că un eventual rezultat pozitiv la testul de screening nu înseamnă diagnosticul final. Femeile testate pozitiv la screening trebuie să mai urmeze o serie de investigații, iar în România, doar 60% dintre ele fac acești pași. Restul de 40% se pierd pur și simplu pe drum, declară dr. Carmen Ungurean.

Cui se adresează programele de screening din România și la câte femei au ajuns până acum

Programele de screening pentru cancer vizează populația asimptomatică, adică femeile care nu au semne și simptome – practic, populația țintă dintr-o anumită zonă este identificată și invitată periodic la testare, explică dr. Carmen Ungurean.

Examinare sân / Foto: Roman Zaiets – Dreamstime.com

În România au acces la programele de screening pentru cancer de col uterin și cancer de sân se următoatelor grupe considerate țintă:

• grupa țintă a programului de screening pentru cancer de sân este de aproximativ 70 de mii de femei cu vârsta cuprinsă între 50 – 69 de ani (dintre care cel puțin 50% trebuie să provină din grupuri vulnerabile, așa cum sunt ele definite, inclusiv populație rurală).

• grupa țintă a programului de screening pentru cancer de col uterin este de aproximativ 5,5 milioane de femei cu vârsta între 25 – 64 de ani.

Grupele de vârstă țintă sau eligibile sunt alese în baza evidențelor științifice și multor studiilor – sunt grupele de vârstă la care incidența respectivului tip de cancer este maximă.

În cazul cancerului de sân, ghidurile europene recomandă mamografia chiar începând de la vârsta de 45 de ani, însă programele de screening sunt gândite în funcție de capacitățile naționale. Acest lucru nu înseamnă că femeile mai tinere de 45 de ani nu pot face cancer de sân, ci că incidența acestui tip de cancer este mai mică înainte de vârsta de 45-50 de ani.

Pentru femeile mai tinere de 45 de ani se recomandă evaluare ecografică, nu mamografie, iar cele considerate cu factor mare de risc – care au avut în familie rude de gradul 1 cu cancer de sân, precum mamă sau soră – ar trebui să intre într-un program de monitorizare și consultații preventive.

De asemenea, o femeie care dezvoltă semne sau simptome trebuie să se prezinte cât mai repede la medic.

Câte femei din grupele țintă au fost testate până acum:

• 32% (aproximativ 22.000 de femei) în cadrul programului de screening pentru cancer de sân.

• 20% (aproximativ 1,1 milioane de femei) în cadrul programului de screening pentru cancer de col uterin.

Un rezultat negativ la testul de screening nu înseamnă că femeia respectivă nu se poate îmbolnăvi de cancer niciodată, astfel că populația țintă ar trebui testată periodic:

• în cazul cancerului de sân, screeningul este recomandat o dată la 2 ani.

• în cazul cancerului de col uterin, testarea este recomandată o dată la 5 ani (o leziune pre-canceroasă are nevoie de 5 până la 10 ani pentru a se transforma în cancer).

Testele de screening nu sunt dureroase și nu implică riscuri. În ce constau:

• mamografie – pentru cancerul de sân

• recoltare de frotiu citovaginal – pentru cancerul de col uterin

Screening pentru cancerul de col uterin / Foto: Eugen Haag – Dreamstime.com

Proiectul pilot de screening pentru cancerul de sân se implementează în 4 regiuni ale țării:

• în regiunea de Nord-Est și Sud-Est, în coordonarea Institutului Onologic din Iași

• în regiunea de Nord-Vest și Vest, în coordonarea Institutului Oncologic din Cluj.

Proiectul pilot de screening pentru cancerul de col uterin se implementează în 4 regiuni ale țării:

• Nord-Vest, Nord-Est, Centru și Muntenia Sud.

România implementează în acest moment un program pilot de screening pentru cancerul de sân – vorbim despre un program finanțat din fonduri structurale, din Fondul Social European, prin Programul Operațional Capital Uman (POCU), exercițiul financiar 2014-2020. Exercițiul financiar ar urma să se încheie la finalul acestui an.

În ceea ce privește screeningul pentru cancer de col uterin, acesta a pornit ca program național în anul 2012, când s-a introdus testarea la Babeș-Papanicolau la femeile cu vârstă cuprinsă între 25 și 64 de ani. Din anul 2018, în patru regiuni ale țării – Nord-Vest, Nord-Est, Centru și Muntenia Sud – se implementează programul prin pilotarea unei noi strategii de testare, și anume testarea pentru infecția cu HPV, care este dovedită a fi mai sensibilă și mai eficientă din punctul de vedere al costurilor. Practic, programul de screening pentru cancerul de col uterin se desfășoară în toate regiunile țării, doar metoda de testare diferă, explică dr. Carmen Ungurean.

Așadar, proiectele acestor programe de screening a pornit undeva în anul 2018 și „din păcate, au fost profund impactat de pandemie, dar își urmează parcursul”, declară dr. Carmen Ungurean.

La câte femei ar trebui să ajungă screeningul pentru ca incidența și rata mortalității să înceapă să scadă simțitor

La modul ideal, programele de screening ar trebui să ajungă undeva la peste 50% din populația stabilită ca țintă. Abia din acel moment, putem spera ca incidența și mortalitatea prin aceste tipuri de cancer să scadă în 5-10 ani de implementare consolidată a unor astfel de programe, arată Carmen Ungurean.

Actualele proiecte pilot de screening, atât pentru cancerul de sân, cât și pentru cancerul de col uterin, vor fundamenta „extinderea regională și națională”, astfel încât aceasta să se producă gradual, mai spune specialista INSP.

Când am putea avea o acoperire națională și o acoperire de 50% a grupurilor țintă? „Eu sper ca în 5 ani să reușim să avem pentru aceste două tipuri de cancer infrastructura care ține de dotări, dar și resursa umană, pentru ca screeningul să poată fi disponibil la nivelul tuturor regiunilor și tuturor județelor”, este răspunsul lui Carmen Ungurean.

Un rezultat pozitiv la screening nu înseamnă un diagnostic de cancer. Ce pași trebuie urmați, dar 40% dintre românce nu îi urmează

Un lucru mai puțin cunoscut este că testul de screening nu este un test de diagnostic propriu-zis. Un test pozitiv nu înseamnă un diagnostic de cancer.

După un eventual test pozitiv urmează un întreg lanț de investigații medicale care, în final, confirmă sau nu suspiciunea de cancer: „Aceasta este elementul care previne apariția cancerului sau care reduce mortalitatea prin cancer, prin depistarea lui precoce. Dacă ne oprim doar la testare, nu, nu reușim. Testul nu rezolvă problema. Testul doar îți identifică existența unui potențial risc de a dezvolta cancer”, explică dr. Carmen Ungurean.

Dr. Carmen Ungurean, expert în sănătate publică la Institutul Național de Sănătate Publică și coordonatorul Programului național de screening pentru cancerul de col uterin

Care sunt pașii de urmat după un eventual test pozitiv la screeningul pentru cancer de sân:

• ecografie, în funcție de rezultatul acesteia biopsie din tumora identificată și se așteaptă rezultatul biopsiei.

Care sunt pașii de urmat după un eventual test pozitiv la screeningul pentru cancer de col uterin:

• colposcopie care evidențiază leziunea premalignă, iar în funcție de ce se evidențiază la colposcopie, se prelevează o probă pentru biopsie și se merge mai departe cu indicația de conduită terapeutică în funcție de rezultatele la biopsie.

România are, de altfel, o mare problemă la acest capitol – doar 60% dintre femeile cu test pozitiv la screening urmează acești pași, în timp ce 40% dintre ele „se pierd pe drum”.

De ce România este abia la faza de programe pilot și nu face mai mult screening?

Exercițiul financiar prin care sunt finanțate actualele programe pilot de screening se va încheia anul acesta, spune Carmen Ungurean. Practic, ele se vor încheia cu elaborarea unor planuri de screening național.

În acest moment „avem finanțare din programul de sănătate 2021-2027, dar numai pentru categoriile vulnerabile și va trebui să găsim soluția de preluare în sistemul de finanțare național pentru femeile din populația generală”, explică specialistul INSP.

Dincolo de bani, cea mai mare provocare a programelor de screening o reprezintă infrastructura, adică tehnologia care să permită asigurarea acestor servicii, dar și resursa umană, care trebuie să fie specializată pentru diagnostic și tratament și care, în multe cazuri, este aceeași care monitorizează și tratează bolnavele deja diagnosticate.

În plus, trebuie să asiguri un traseu coerent pentru acești pacienți – continuarea serviciilor de screening înseamnă pacienți preluați mai departe în sistemul sanitar pentru restul investigațiilor necesare după un eventual rezultat pozitiv și asigurarea monitorizării și a tratamentului, acolo unde este cazul. Iar aceste lucruri trebuie să se întâmple într-un interval de timp rezonabil.

Tocmai din acest motiv, programele de screening nu sunt organizate direct la nivel național, ci sunt testate mai întâi pe un segment de populație sau pe o arie georgafică limitată „astfel încât să ne permită să vedem care este disponibilitatea de resursă umană și de tehnologie existentă și cum articulăm și creăm între parcursul femeilor pe care le invităm la testare și ce facem cu ele atunci când au un rezultat pozitiv la testul de screening”, explică dr. Carmen Ungurean.

Spre exemplu, în cazul screeningului pentru cancerul de sân, testarea se face prin mamografie. „Esta un aparat care nu poate fi deplasat chiar așa de ușor, chiar dacă există și niște unități mobile.”

În plus, tehnicienii de radiologie care să știe să efectueze corect o mamografie „nu sunt chiar atât de ușor de găsit”, mai ales să poată face față și efortului de testare la locul lor de muncp, și să plece o săptămână cu unitatea mobilă prin țară, spune Carmen Ungurean.

Teste de laborator / Foto: Anamaria Mejia – Dreamstime.com

În plus, trebuie asigurată întreaga logistică din spatele acestor servicii preventive: un sistem de invitare și reinvitare a populației din grupa țintă (screeningul se repetă periodic), dublat de campanie de informare.

„Mie nu-mi place să dau vina pe populație și să spun că insuccesul programelor de prevenție poate fi pus exclusiv pe seama lipsei de educație și a lipsei de interes a populației. Educația pentru sănătate și informarea sunt tot un serviciu medical preventiv”, arată dr. Carmen Ungurean.

„Mai mult decât atât, serviciile de suport psihologic și de consiliere a femeilor care primesc un diagnostic joacă un rol foarte important în parcursul lor prin hățișul de diagnostic și tratament”, subliniază Carmen Ungurean.

„Pe de altă parte, noi nu inventăm roata. Este experiența prin care au trecut toate statele cu experiență și cu programe de screening consolidate. Există deja elaborate ghiduri de asigurare a calității în programele de screening, ghidurile europene care stabilesc criteriile minimale de calitate pe care trebuie să le îndeplinească un program de screening, astfel încât el să fie eficace”, explică dr. Carmen Ungurean.

Un lucru foarte important, pe care Carmen Ungurean insistă să îl sublinieze, este acela că „nu întotdeauna este bine să faci ceva, orice, în orice condiții, și este mai bine decât nimic. Important este ca programul de screening să asigure, pe de o parte, o calitate minimă, în care beneficiile pentru fiecare dintre pacientele beneficiare de aceste servicii, dar și la și la nivel populațional, sunt mai mari decât riscurile. Nu există teste cu acuratețe 100%, dar nu ne permitem nici un număr nepermis de mare de rezultate fals pozitive, care duc ulterior la investigații necesare și la o presiune psihologică și un stres emoțional nenecesar pentru femeile care primesc un astfel de rezultat. Și nu ne putem permite, de asemenea, nici un număr nepermis de mare de rezultate fals negative, adică să trimitem femeile acasă cu un rezultat negativ, ele să stea acasă liniștită că nu au risc de cancer și să se trezească într-un an-doi cu un astfel de diagnostic. Iar toate aceste mecanisme de asigurare a calității înseamnă, de fapt, că trebuie să avem niște limite minimale de dotare cu aparatură și resursa umană – profesioniști ai sistemului de sănătate care trebuie să îndeplinească niște criterii de competență și de instruire pentru a furniza aceste servicii în programele de screening.”

Foto: Dreamstime.com.