De ce este Donald Trump mai tentat acum decât oricând să atace Iranul? Dilemele dificile ale președintelui SUA

Președintele american Donald Trump pare să dezvolte tot mai mult gustul pentru folosirea forței militare, în condițiile în care în primul său an de la revenirea la Casa Albă a ordonat o operațiune armată pentru înlăturarea președintelui venezuelean Nicolas Maduro și a lovit ținte din Iran, Irak, Yemen, Siria și Nigeria, plus ambarcațiuni ale traficanților de droguri din Pacific și Caraibe. Însă o intervenție militară în Iran ar fi de o cu totul altă anvergură, arată o amplă analiză a CNN.

Loviturile militare ordonate de Trump de la revenirea sa la Casa Albă în 25 ianuarie 2025 sunt doar unul dintre motivele pentru care sunt credibile amenințările sale de a pedepsi Iranul pentru reprimarea sângeroasă a protestelor din țară și de a opri definitiv programul nuclear al Teheranului.

Vineri, în Oman, încep negocieri între oficiali de la Washington și Teheran. Trump va fi probabil atent atât la aceste discuții, cât și la poziția sa internă din Statele Unite, în condițiile în care rata popularității sale a scăzut în rândul americanilor la sub 40%, într-un an electoral în care alegerile din noiembrie pentru Congres vor decide câtă putere va putea exercita pentru restul mandatului său, notează CNN.

Trump crede că, pe plan extern, imprevizibilitatea sa îi lărgește spațiul de negociere. Însă, în contextul unei noi crize cu Iranul, devine tot mai greu de văzut cum ar putea ieși cu tipul de victorie clară, rapidă și ușoară pe care o dorește.

Potrivit CNN, președintele este convins că clericii care conduc Iranul vor să ajungă la o „înțelegere” pentru a evita posibilitatea unui război cu Statele Unite. El a concentrat o forță navală semnificativă în regiune și dispune de opțiuni militare capabile să provoace o lovitură devastatoare.

Această acumulare de forțe a adăugat fermitate unei diplomații dure.

Iar iranienii s-ar putea să nu se mai poată baza pe faptul că Trump va da înapoi din cauza îngrijorărilor că o intervenție militară i-ar afecta administrația pe plan intern în SUA. În ultimul an al primului său mandat prezidențial, el a luat decizia îndrăzneață de a-l asasina pe generalul iranian Qasem Soleimani în Irak. În primul an al celui de-al doilea mandat al său, Trump a trimis bombardiere stealth americane într-o misiune îndrăzneață în jurul lumii pentru a pulveriza siturile nucleare ale Iranului.

Trump s-a implicat, de asemenea, în politica internă a Iranului mai mult decât orice alt președinte american al secolului XXI, avertizând regimul clerical cu represalii pentru continuarea atacurilor asupra propriilor cetățeni, după reprimarea brutală de luna trecută, care a ucis mii de oameni.

Pe scurt, Trump a investit un capital imens de prestigiu personal și geopolitic în cea mai recentă confruntare de voință cu liderii de la Teheran.

De ce Iranul este mai vulnerabil acum decât oricând

Trump ar putea fi tentat să forțeze o oportunitate rară, în condițiile în care Iranul nu a fost niciodată mai slab în confruntarea sa de 45 de ani cu Statele Unite:

• Viitorul Republicii Islamice este umbrit de o criză de succesiune care îi erodează aura de permanență. Ayatollahul Ali Khamenei, ajuns la o vârstă înaintată, nu poate continua la nesfârșit;
• Criza sa de legitimitate politică nu a fost niciodată mai profundă. Disperarea și lipsa de speranță i-au împins pe protestatari în stradă, pe fondul penuriilor de alimente și apă și a condițiilor economice sufocante;
• Iar forțele „proxy” regionale ale Iranului – inclusiv Hamas în Fâșia Gaza și Hezbollah în Liban, care odinioară ofereau o formă de asigurare împotriva atacurilor externe – au fost devastate de războaiele cu Israelul.

Acești trei factori creează o justificare logică pentru o acțiune militară americană împotriva Iranului. S-ar putea să nu existe un moment mai bun pentru Washington de a răsturna un regim care i-a marcat politica din Orientul Mijlociu, i-a amenințat aliații și a ucis numeroși americani, atât prin atacuri teroriste, cât și prin miliții în timpul războiului din Irak, scrie CNN.

Fereastra de oportunitate s-ar putea să nu dureze mult. Iar dacă Trump și premierul israelian Benjamin Netanyahu nu acționează acum, s-ar putea să regrete oportunitatea pierdută în anii următori.

Tentația de a înfrânge unul dintre cei mai înverșunați inamici ai Americii

Dacă Trump ar reuși un lucru care i-a eludat pe președinții Carter, Reagan, Bush, Clinton, Bush, Obama și Biden, înfrângând unul dintre cei mai înverșunați dușmani ai Americii, și-ar câștiga un loc în istorie imposibil de contestat. Având în vedere obsesia actualului președinte pentru moștenirea sa politică, aceasta trebuie să fie o perspectivă extrem de tentantă.

Într-o administrație în care constrângerile asupra acțiunii prezidențiale au fost eliminate, totul s-ar putea reduce la instinctele lui Trump.

„Cele mai importante deliberări sunt cele care au loc în interiorul minții președintelui Trump”, a declarat Karim Sadjadpour, expert în Iran la Carnegie Institute for International Peace, într-un interviu acordat CNN mai devreme în cursul săptămânii.

„Cred că, dacă ne uităm la propriile sale precedente, a aruncat zarurile cu Iranul în 2018 – a ieșit din acordul nuclear. În 2020 l-a asasinat pe principalul comandant militar al Iranului, Qasem Soleimani. Iar, desigur, în iunie anul trecut, a bombardat siturile lor nucleare și crede că toate aceste decizii au fost justificate, iar acum Iranul este mai slab decât a fost în trecut, pentru că nu mai are apărări antiaeriene”, a adăugat el.

Sadjadpour a continuat: „Cred că acest context, combinat cu faptul că leadershipul iranian continuă să-l provoace și cu realitatea că nu există un mare târg geopolitic de făcut – nu există un moment de tip Nixon-în-China, în care să obții un mare acord și să normalizezi relațiile – și dacă el a spus deja că a distrus programul nuclear al Iranului în iunie anul trecut, nu îmi este clar cum obținerea unui nou acord nuclear ar putea fi rezultatul pe care îl urmărește aici”.

Riscurile unei acțiuni militare americane incomparabil mai mari decât în Venezuela

CNN notează însă că un plan care se va concretiza cu lovituri militare ar presupune riscuri uriașe, atât în execuție, cât și în consecințele politice incerte pe care le-ar genera.

O tentativă serioasă de a decapita regimul iranian sau de a devasta capacitatea militară a Corpului Gardienilor Revoluției Islamice și a miliției paramilitare Basij ar necesita, cel mai probabil, o campanie aeriană de mai multe zile.

Încercarea de a reduce capacitatea Iranului de a zdrobi noi proteste ar implica un risc ridicat de pierderi civile, având în vedere că o mare parte din aparatul represiv este amplasat în zone civile. Fără perspectiva aproape imposibil de imaginat în SUA a unei invazii terestre majore, cât de eficient ar putea fi un asemenea efort, când reprimarea recentă a regimului iranian a fost realizată prin violență brutală de stradă, la distanță mică?

Iranul, leagăn al vechii civilizații persane, este mai compact și mai puțin măcinat de diviziuni sectare decât Irakul – care s-a fragmentat după invazia SUA din 2003. Dar nimeni nu vrea să testeze impactul unui vid de putere dacă guvernul cade, în absența unei căi clare către revenirea la democrație.

Iar lovitura scurtă și violentă, de tip „fulger și tunet” militar, pe care Trump o preferă și care nu intră în conflict cu deviza „fără mlaștini externe” a mișcării sale MAGA, s-ar putea să nu fie suficientă pentru a răsturna regimul clerical de la Teheran.

Iar o implicare militară mai îndelungată, cu consecințe incerte, ar testa sever încrederea americanilor în președintele lor. Un război care ar merge prost ar putea devasta Partidul Republican în alegerile de la mijlocul mandatului din noiembrie în condițiile temerilor în creștere că ar putea suferi o înfrângere severă.

Un sentiment de hybris pare să fi cuprins Casa Albă după răsturnarea liderului venezuelean Nicolas Maduro luna trecută. Dar pierderi majore de vieți americane într-un război cu Iranul ar putea seca efectiv toată puterea și legitimitatea celui de-al doilea mandat al lui Trump.

Au existat și semnale, în ultimele săptămâni, că aliații Americii din Golf – cu care Trump are relații apropiate – se tem de consecințele unui atac american asupra Iranului. Lovituri cu rachete pe termen scurt sunt posibile. Teheranul ar putea încerca să paralizeze infrastructura energetică regională. Iar instabilitatea pe termen lung ar putea zdruncina o regiune care se află acum într-o tranziție către noi orizonturi profitabile, precum inteligența artificială și turismul.

Unii vecini ai Iranului se tem de asemenea că ar urma haosul ayatollahul Khamenei ar fi ucis, deoarece țara nu a cunoscut nimic altceva decât o conducere de fier timp de peste 40 de ani. O altă posibilitate este ca regimul clerical să fie succedat de un regim la fel de brutal, dar mai secular – care ar încerca să-și reconstruiască amenințarea regională.

De ce nici diplomația s-ar putea să nu funcționeze pentru Trump

Toate acestea sunt argumente pentru a face un pas înapoi de la marginea prăpastiei.

Dar, după săptămâni de retorică amenințătoare din partea lui Trump, o decizie de a nu lovi Iranul ar putea eroda credibilitatea internațională pe care președintele a acumulat-o prin atacurile asupra siturilor nucleare de anul trecut și prin raidul spectaculos din Venezuela.

„Și nu are, oare, și o obligație față de poporul iranian, care visează la libertate?”, întreabă retoric CNN în analiza sa.

Predecesorii lui Trump au evitat să încurajeze o contrarevoluție în Iran, de teamă că ar oferi un pretext pentru o represiune și mai feroce împotriva demonstranților, percepuți ca agenți ai SUA. Trump nu a avut asemenea rețineri, iar promisiunea sa că ajutorul american „e pe drum” pentru a pedepsi Teheranul pentru represiuni a scos probabil și mai mulți iranieni în stradă.

Dacă președintele dă înapoi, liderii Iranului ar putea deveni și mai încrezători în a-și exercita violența îngrozitoare asupra propriilor cetățeni, la următoarea revoltă.

Având în vedere complexitatea ecuației militare, este evident de ce administrația nu a închis complet o ieșire diplomatică. Dar este greu de văzut ce fel de acord ar putea oferi președintele american Iranului pe care regimul de la Teheran să fie dispus să-l accepte, dar și viceversa.

Ce vor SUA să negocieze în Oman și ce ar fi dispus Iranul să ofere

Secretarul de stat Marco Rubio a prezentat obiectivele SUA înaintea discuțiilor din Oman.

„Nu sunt sigur că poți ajunge la un acord cu acești oameni, dar vom afla”, a spus Rubio. El a precizat că administrația vrea să se concentreze pe programul nuclear al Iranului, dar și pe gama de rachete balistice ale Teheranului, pe finanțarea organizațiilor teroriste și pe modul în care își tratează populația.

CNN a relatat anterior că Iranul este interesat doar de discutarea programului său nuclear, indiferent în ce formă se află acesta după atacurile americane de anul trecut. Acest lucru nu este deloc surprinzător, deoarece un acord care i-ar limita capacitatea de rachete i-ar eroda abilitatea de a descuraja viitoare atacuri din partea SUA și a Israelului.

În schimbul limitării îmbogățirii uraniului, Teheranul ar cere ridicarea sancțiunilor – lăsând echipa lui Trump cu alegerea neplăcută de a intra într-un acord de același tip pentru care l-au criticat pe fostul președinte Barack Obama, un acord care excludea rachetele balistice și permitea efectiv Iranului să-și construiască baza de putere regională.

O opțiune pentru Trump ar fi să semneze un acord rudimentar și să-l prezinte ca pe o mare victorie. Aceasta ar putea liniști alegătorii americani obosiți de războaie, dar ar transmite un mesaj clar de retragere către adversarii SUA și ar umbri aura sa globală de „om forte”.

Între timp, Teheranul ar putea face ceea ce face mereu – să testeze limitele acordului și să aștepte încă un președinte american.

Iar poporul iranian, pe care Trump a jurat că îl va ajuta cu doar câteva săptămâni în urmă, ar rămâne blocat sub conducerea de fier a unui regim nemilos, cu orice speranță zdrobită.