Decojind ceapa, de Gunter Grass – cea mai controversata carte de memorialistica a ultimilor ani

Autobiografia lui Gunter Grass, Decojind ceapa, a trezit un sir de controverse aprinse in presa din intreaga lume, dupa ce cistigatorul Premiului Nobel al Germaniei postnaziste a marturisit ca, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in 1944, s-a inrolat voluntar in trupele Waffen-SS. Volumul de memorii a aparut in colectia „Biblioteca Polirom”, informeaza editura.

Copilaria petrecuta intr-un apartament inghesuit din Danzig, bravada tineretii printre ruinele Germaniei de dupa razboi, foamea de alimente, de dragoste si de arta, precum si geneza celebrului sau roman, Toba de tinichea, sint doar citeva coordonate ale autobiografiei sale, care ne reveleaza un Gunter Grass in postura sa cea mai intima, chiar si cu riscul unei „sinucideri morale”, cum titrau ziarele siderate de marturisirea surprinzatoare a scriitorului.

„Pentru mine, politica si literatura nu au fost niciodata contrarii care se exclud: limba in care scriu sufera de politica; tara in care scriu indura din greu consecintele politicii sale; cititorii cartilor mele sint, ca si mine, autorul, marcati de politica.

Ar avea prea putin sens sa caut idile apolitice, caci, pe nesimtite, chiar si metaforele lunii au devenit macabre.” (Gunter Grass)

Poet, prozator, dramaturg, sculptor si grafician, Gunter Grass s-a nascut la 16 octombrie 1927 la Danzig, loc in care isi va petrece si tineretea. Debuteaza in 1956 cu volumul de versuri Avantajele gainilor-girueta.

Se afirma ca prozator la o intrunire a Grupului 47 cu romanul care il va consacra pe plan international: Toba de tinichea (1959), de factura picaresca, radiografie a lumii si satira grotesca a epocii din perspectiva unui gnom tobosar.

A mai scris, printre altele, romanele Anestezie locala (1969), Calcanul (1977), Un cimp prea departe (1995), volumele de proza scurta Intilnire la Telgte (1979), Nasteri frontale sau germanii dispar (1980), Povestiri lugubre (1992), volumul de eseuri si polemici politice Din jurnalul unui melc (1972), romanul autobiografic Secolul meu (1999), volumul de versuri Ultimul dans (2003) si, in 2006, controversata carte de memorii Decojind ceapa.

In anul 2002 ii apare In mers de rac, un roman cutremurator care relateaza un episod dramatic de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial – scufundarea de catre un torpilor sovietic a navei Wilhelm Gustloff, cu 9.000 de pasageri la bord -, tratind, in acelasi timp, o tema incomoda: vina si consecintele nefaste ale tacerii prelungite.

Activitatea sa literara a fost incununata de cele mai importante distinctii: Premiul Buchner (1965), Premiul Fontane (1968) si Premiul Nobel pentru literatura (1999).