Demascarea securistilor

A doua lista a fostilor ofiteri ai Securitatii din Maramures, Cluj, Bihor, Satu Mare din perioada 1950 – 1970

Ne-am alaturat eforturilor Institutului Roman de Istorie Recenta, Asezamantului Cultural “Academia Catavencu” si ale Fundatiei “Gheorghe Rusu” in demersul strangerii de date despre membrii fostei politii politice.

Dupa prima lista publicata in paginile GAZETEI, am fost contactati de mai multi supravietuitori ai acelor vremuri de trista amintire, care ne-au ajutat cu date si informatii.

Problema controversata a securistilor, bratul inarmat si nevazut al PCR, isca in continuare, multe valuri. Au fost multe pareri , au fost nenumarate dezbateri, dar si multe intoxicari. Nu am reusit sa aflam tot adevarul si probabil nu-l vom afla nicand (in totalitate).

Cert este ca, in special in anii de dupa razboi, in anii cooperativizarii si dupa venirea lui Ceausescu la putere, Securitatea a fost cea mai opresiva institutie din Romania. Alaturi de securisti, “tovarasi de nadejde” au fost militienii. Multi dintre acestia si-au depasit cu mult atributiunile de serviciu si, in functie de zel, au “promovat” la Secu’.

Sunt greu de imaginat suferintele fostilor detinuti politici (cele mai dramatice cazuri continua sa fie prezentate de GAZETA in ciclul “Teroarea rosie”). Pe langa fostii detinuti politici, mai exista si multi romani care nu au ajuns la inchisoare, dar au patimit la serviciu, au fost marginalizati, copiii lor nu au putut urma facultati… Acestia si-au trait drama in tacere.

Desi pare ciudat, oropsitii Securitatii, cei care mai sunt in viata, nu doresc razbunare, nu vor “dinte pentru dinte”, ci asteapta ADEVARUL. Atat cat ne va sta in putinta, vom incerca sa mai ridicam din “valul gros” ce acopera activitatea fostei Securitati.

Lista B – Maramures

1) Farcas Cornel: s-a distins, fiind comandant la Securitatea din Viseu, prin anchetarea taranilor din vechiul Maramures. Pentru a induce in eroare, a indus versiunea ca ar fi maghiar cu numele de Farkas. A fost apoi avansat in grad pana la rangul de colonel, fiind transferat in Baia Mare. Printre altele, s-a ocupat de intocmirea rechizitoriilor detinutilor anchetati.

Are o fiica ce s-a casatorit si a plecat in Italia, cu aprobarile legale din partea autoritatilor comuniste. Dupa aceea s-a plimbat de repetate ori in Italia, desi restul cetatenilor aveau restrictie totala in statele vestice. Pensionat fiind, dupa 1989, a fost unul dintre primii investitori in comert din Baia Mare. Decedat. Este originar din comuna Mires.

2) Comsa Stelian: originar din Ploiesti, absolvent al Scolii Tehnice miniere din Baia Mare. Din minerit a fost incadrat in Securitate, unde a ajuns pana la gradul de colonel, s-a ocupat de supravegherea activitatii din unitatile miniere. A fost deosebit de zelos si insistent in racolarea de informatori. Pensionat si decedat.

3) Hendli: a activat mai multa vreme in Securitate, ajungand la gradul de colonel. A avut pentru o lunga perioada sarcina de a supraveghea activitatea din unitatile Centralei Miniere Baia Mare. Bolnav de cancer, a decedat la inceputul anilor ‘80.

4) Vasile Velneciuc: locotenent, anchetator la Securitatea Baia Mare. A anchetat detinutii evadati din lagarul de la Mina Baia Sprie (vezi cartea lui Ion Ioanid – “Inchisoarea noastra cea de toate zilele”). La inceputul anului 1960 a fost trecut in rezerva si apoi a lucrat ca si contabil la OJT si la Uniunea Artistilor Plastici.

5) Stern: capitan, anchetator la Securitatea Sighet si Baia Mare. Cunoscut ca fiind de o brutalitate incredibila. S-a auzit ca sotia lui, farmacista, s-ar fi sinucis ca urmare a comportarii lui brutale in familie.

6) Dunca: a lucrat in minerit, de unde a fost recrutat in Securitate, ajungand pana la gradul de colonel. A retinut si anchetat salariati de la Institutul de cercetari miniere pentru ascultarea emisiunilor radio “Europa libera” si cazul Pacepa. Printre altii, l-a avut ca informator pe inginerul Suciu.

Au fost retinuti Rad Mariana, Cuceu Maria, Croitoru Sorin, Sut Vasile, Sajtos Ioan (fost asistent medical si altii). La anchete, pe langa Dunca si maiorul Zigler, au fost de fata si inginerii Popa Ilie si Bogdan din organizatia de baza PCR a Institutului de Cercetari Miniere (dupa Revolutie, inginerul Suciu a fost primar in Rodna).

In 1990, Dunca a fost comandant la SRI Baia Mare si pentru ca se cunosteau multe lucruri negative despre el, a fost mutat la Satu Mare.

7) Stefan Foldes (Szarka): originar din satul Berindani, comuna Odoreu. Provine dintr-o familie de oseni migrati din Oas si maghiarizati de mai multe generatii de familia Bikfalvi (mari latifundiari locali). In 1938 (sau 1939) trece clandestin in Ungaria, unde se inroleaza in organizatia ultrasovina “Rongyos garda” si atunci isi schimba numele de Szarka, in cel de Foldes.

Intre 1938-1940 trece de mai multe ori, clandestin, in Romania, intretinand legatura cu grupurile organizatiei ce activau conspirativ in tara noastra. In 1940, dupa ocuparea Transilvaniei de nord de catre autoritatile hortyste, este incadrat ca plutonier in jandarmeria maghiara.

Prin 1947-1948 a fost incadrat la Securitatea Satu Mare, in 1949 avea gradul de locotenent, sef la Serviciul de ancheta al Securitatii. S-a distins prin cruzime, folosind metode feroce la anchetare. Este trecut apoi la Securitatea Baia Mare si pe la sfarsitul anilor 1950 trecut in rezerva. A locuit in Baia Mare. Decedat.

Lista C – Maramures

1) Palkovics: ofiter superior, printre altele, fost comandant al Securitatii Baia Mare la inceputul anilor ‘50. Dupa trecerea in rezerva, a lucrat la Trustul Minier, ca sef al serviciului de transporturi. A locuit pe strada Valea Rosie din Baia Mare.

2) Nicolae Glodeanu: fost miner la Mina Dealul Crucii. La inceputul anilor ‘50, intra in Securitate, ajungand colonel si comandant al Securitatii Baia Mare. A fost transferat la Securitatea Oradea. Implicat direct in anchetarea, maltratarea si uciderea unor tarani din Biharia care au protestat impotriva sistemului de cote impus in agricultura.

Dupa trecerea in rezerva si pensionare (dupa ‘60), a lucrat la Trustul Minier, la serviciul ”Personal-Invatamant”. A locuit pe strada Ferenczi Carol din Baia Mare. Decedat.

3) Dascalu (Deutsch): originar din Beclean. Intre anii ‘50, inceputul anilor ‘60, a fost colonel comandant la Securitatea Maramures. A comandat uciderea fugarului Blidaru (din localitatea Odesti) in 1958 si a contribuit la prinderea si anchetarea fugarilor din zona Lapus-Tibles si Maramuresul istoric. Decedat.

4) Simion: In 1950 era capitan la Securitatea Pitesti, avand in sarcina supravegherea penitenciarului si coordonarea asa-zisei actiuni de ”reeducare” a detinutilor politici. Pentru activitatea depusa si ”meritele” deosebite, este avansat in cativa ani la rangul de colonel si transferat la Securitatea Judetului Maramures, in functia de comandant.

La inceputul anilor ‘60, dupa plecarea lui Dascalu, dupa cativa ani se imbolnaveste si este pensionat. Decedat.

5) Hritan: colonel, fost comandant la Securitatea Maramures (de la sfarsitul anilor ‘60, pana spre sfarsitul anilor ‘70). Decedat.

6) Lungu Gheorghe: colonel, comandant la Securitatea Olt si comandant adjunct al Securitatii Maramures (aproximativ 1975-1982). A fost transferat in functia de comandant al Securitatii Olt si apoi transferat comandant al Securitatii Gorj (unde a activat pana in 1989). Este pensionar si locuieste in Baia Mare.

7) Vladescu: colonel. A venit transferat din Ministerul Securitatii in Baia Mare, devenind comandant la Securitatea Maramures, pentru cativa ani (1981-1985).

8) Iliescu: colonel. A fost transferat din Bucuresti in Baia Mare, fiind comandant la Securitatea Maramures pana in 1989.

9) Retezar: pe numele adevarat, Rozenberg. Anchetator la Securitatea Sighet (de unde era de origine), Baia Mare si Oradea, in perioada anilor ‘50-’60. S-a evidentiat prin duritate. A fost implicat (alaturi de Glodeanu) in actiunea impotriva taranilor de la Biharia. A fost trecut in rezerva, dupa care a lucrat in administratie. Fiul lui este medic in Baia Mare. Decedat.

Satu Mare, Cluj, Bihor

1) Weisz Laczi: originar din Supur, judetul Salaj. A fost comandant in judetul Satu Mare inca de la infiintarea Securitatii (1948). A fost unul dintre cei patru comandanti judeteni care au primit de la inceput gradul de colonel (ceilalti comandanti fiind incadrati cu grade inferioare: maior sau locotenent-colonel).

A fost cel care a comandat arestarea, anchetarea si maltratarea taranilor din Odereu (care protestau fata de sistemul cotelor agricole). Pe doi dintre acestia (Chira si Pop Andrei) i-a executat prin impuscare. Prin 1952, o data cu reforma administrativa, a fost transferat la Securitatea Regionala Cluj, ca sef al serviciului de cadre.

A fost unul dintre subalternii privilegiati ai lui Teoharie Georgescu. Si-a schimbat numele din Weisz, in Albu. Decedat.

2) Nedelcu: colonel, comandant al Securitatii Pitesti. S-a distins prin organizarea actiunii de ”re-educare” a detinutilor politici din Penitenciarul Pitesti si prin executiile din poligonul Trivale-Pitesti. Ca urmare a ”meritelor” deosebite, a fost promovat comandant al Securitatii Cluj (1950). Inainte de pensionare, i s-a acordat gradul de general. Decedat.

3) Czeller: colonel, fost comandant al Securitatii Oradea, transferat in 1949, ca director general al Directiei Penitenciarelor. Intre ‘49-’54, a fost comandant in ”Procesul Pitesti”. S-a sinucis.

Tortionarul evreu

Mano (Emanoil) Grunfeld era anchetator, cu grad de capitan, la Securitatea din Baia Mare. “In februarie 1956, Securitatea a adus in spital un detinut intr-o stare pronuntata de slabire fizica si l-a izolat, punandu-l sub paza in salon.

In timp ce examinam bolnavul, in prezenta lui Grunfeld (numai asa se permitea), detinutul a strigat ca refuza mancarea si orice tratament pana i se va spune de ce a fost adus pentru ancheta de la Bucuresti la Baia Mare. A vrut sa spuna cine este, dar Grunfeld a tabarat pe el lovindu-l in fata si astupandu-i gura. Pe mine m-a dat afara din salon.

In ziua urmatoare, l-a transportat pe targa intr-un camion la Securitate. Cand a trecut prin holul spitalului detinutul si-a strigat numele si faptul ca este din Bucuresti. Grunfeld i-a infundat gura cu o patura. Unii dintre bolnavii prezenti spuneau ca au inteles ca era Emil Popescu, altii Emil Georgescu.

Grunfeld a fost trecut in rezerva si pe la sfarsitul anului 1970 a plecat in Israel cu forme legale.” (Din marturia unui fost detinut politic din Maramures)

Criminalul rosu

Patriciu: numele conspirativ de comunist in ilegalitate. A luptat ca voluntar in armata comunista in razboiul din Spania, din 1936. Din 1947-1948, de cand s-a constituit Securitatea, a fost colonel, comandant la Securitatea din Cluj. In august 1949, a comandat uciderea grupului de fugari din munti, din zona Huedin-Calatele.

Prin 1952, a fost trecut in rezerva, fiind considerat apropiat lui Teoharie Georgescu. A lucrat in continuare ca director la Combinatul Siderurgic Resita si apoi la Uzina ”Unio” din Satu Mare.

Dupa pensionare, s-a stabilit la Cluj si s-a casatorit cu profesoara universitara Zoe Bugnariu (sora lui Tudor Bugnariu, profesor universitar si activist la Comitetul Central PCR, sectia de Ideologie si Propaganda). Probabil decedat.

Securistul boxer

“Prin 1948, Varvedo a fost incadrat la securitatea Satu Mare pe considerentul ca “loveste tare”, fiind boxer. In 1949, avea grad de sublocotenent la serviciul de anchete, fiind subalternul lui Foldes. Intr-una din noptile anului 1949 am fost arestat pe strada de Varvedo. Era impreuna cu Botos, un alt sublocotenent.

Fara nici o somatie, securistii lui Varvedo au tras inspre mine pana si-au golit incarcatura din pistoale. M-au dus la Securitate, in biroul comandantului Weisz, unde, incatusat, am ramas singur, pazit de Varvedo. Dupa cateva minute a intrat Foldes si a inceput sa ma batjocoreasca, spunandu-mi in final: “Vezi ca de data asta nu ai scapat.

O sa ajungi la mine la ancheta si vai de c…iele tale.” Pe urma, i-a spus lui Varvedo in limba maghiara: “Trebuia sa-l starpiti pe acest olah (valah, n.red.)”.

De la Satu Mare a fost transferat la Securitatea Baia Mare, de unde, pe la sfarsitul anilor 50’, trecut in rezerva. A lucrat in continuare la Serviciul Secret de la Centrala miniera (?), Exploatarea miniera si Flotatia Sasar. In ultima perioada, inainte de pensionare, a fost maistru de preparare a minereurilor la Flotatia Sasar. A decedat in 1996 sau 1997.

La 14 ani de la Revolutie, subiectul este la fel de dureros si teama de represalii e inca prezena. Inchipuiti-va cum e sa te intalnesti pe strada cu fostul tau tortionar ori cu cel care te “fila”, care ti-a distrus viata sau te-a trimis la “periferia” societatii.

In marturisirile multor fosti detinuti politici se regaseste descrierea unor ofiteri si subofiteri transformati de “suprematia pulanului” in bestii cu chip uman.

Nicolae Teremtus, Ciprian Dragos