Despre posibila comasare a alegerilor

În România, odată la 5 ani alegem președintele și deputații europeni și, odată la 4 ani, parlamentarii și autoritățile locale. Conform regulii celui mai mic multiplu comun, învățată în clasa a VI-a, odată la 20 ani ținem în același an toate cele 4 scrutine. Nimic supranatural, numai că politicienii noștri (mai ales cei din PNL) au aflat cu mirare că la anul, în 2024, se va produce această catastrofă.

Dacă ar fi să se respecte perioadele în care s-au ținut ultima dată, scrutinele ar trebui să se desfășoare astfel:

• 7 iunie, Parlamentul European;
• ultima decadă din septembrie, alegeri locale;
• a doua decadă (primul tur) și ultima decadă din noiembrie (al doilea tur), alegeri prezidențiale;
• prima decadă a lui decembrie, Senatul și Camera Deputaților.

Observăm că ultimele trei alegeri (dintre care una în două tururi) ar trebui să se desfășoare de-a lungul a mai puțin de trei luni. Cum fiecare perioadă electorală (strângerea semnăturilor, depunerea candidaturilor, campania propriu-zis) durează mai mult de două luni, este evident că acestea se vor suprapune. Asta poate crea inconveniente majore. De exemplu, vor funcționa simultan mai multe birouri electorale centrale, dar și locale. De asemenea, este posibil ca strângerea de semnături pentru candidații la Președinție să aibă loc în ziua alegerilor locale și în cele 48 de ore premergătoare, când, conform legii, există numeroase restricții privind activitatea politică.

Președintele Iohannis se teme că un an de alegeri ar împiedica politicienii să se ocupe cum ar trebui de guvernare: „Și nu știu dacă, ținând țara un an și jumătate în alegeri, facem un lucru bun pentru oamenii simpli.” În plus, mai mulți lideri politici ai PNL și-au exprimat îngrijorarea că „patru rânduri de alegeri în 2024 sunt multe pentru cetățeni și înseamnă cheltuieli mari de la buget” (Lucian Bode). Așadar, principalele argumente pentru comasare ar fi scurtarea perioadei dominate de activitatea electorală și diminuarea cheltuielilor bugetare”.

Mai ciudat e că peneliștii vorbesc exclusiv despre comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare. Practic, asta ar însemna fie devansarea alegerilor parlamentare, fie amânarea celor locale. Prima variantă este exclusă datorită art.63, alin.(3) al Constituției, din care rezultă că alegerile nu pot avea loc cu mai mult de 20 de zile înainte de expirarea mandatului actualilor parlamentari (29 decembrie). Amânarea alegerilor locale presupune prelungirea mandatelor primarilor și consilierilor în funcție. Dar, conform art.151, alin.(3) al Codului administrativ, asta nu se poate face decât „în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav”, ceea ce sperăm să nu se întâmple (exceptând posibilitatea ca guvernarea PSD-PNL sa fie declarată sinistru deosebit de grav). Bineînțeles, se poate forța modificarea legii, a încercat și Guvernul Boc în 2012, dar Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr.51/2012, neconstituționalitatea legii.

Ce ar rezolva comasarea

Lăsând considerațiile juridice în seama juriștilor, să vedem care ar fi de fapt implicațiile unei asemenea comasări.

În privința scurtării perioadei care se presupune că ar fi dominată de alegeri, aceasta va acoperi oricum tot anul, căci primele alegeri vor fi tot în iunie (campania începând din mai) iar ultimele, finalizate cu distribuirea mandatelor parlamentare, vor fi tor la finalul anului. Așadar, oricum vom avea tot trei trimestre de „certuri electorale” (de care, între noi fie vorba, nu ducem lipsă nici în prezent).

Fie că s-ar amâna alegerile locale până în decembrie, fie că s-ar devansa în septembrie cele parlamentare, va rămâne nerezolvată problema suprapunerii campaniilor electorale, căci scrutinele prezidențiale vor rămâne de organizat în noiembrie.

Despre economia financiară trebuie știut că aproximativ jumătate din cheltuielile unui scrutin electoral sunt reprezentate de plata membrilor birourilor electorale și a operatorilor de calculator. Un singur scrutin în loc de două nu înseamnă reducerea la jumătate a acestor sume, căci indemnizația unui membru al biroului electoral este exprimată în zile convenționale de activitate, care vor fi mai multe în cazul unui scrutin cu șase, în loc de patru buletine de vot. Putem estima că se vor reduce cu o treime aceste cheltuieli. Restul cheltuielilor (ponderea principală revenind decontării cheltuielilor de campanie către partide) rămân intacte. Deci, vorbim de o economie de 33% din 50%, adică sub 20% din total.

Ce probleme ar genera comasarea

Ținerea simultană a alegerilor locale cu cele parlamentare ridică o serie de probleme tehnice. De exemplu, persoanele cu drept de vot nu sunt aceleași: cetățenii europeni cu reședința în localitate pot vota la alegerile locale, dar nu și la cele parlamentare; dimpotrivă, cetățenii români aflați în străinătate pot vota la parlamentare, dar nu și la locale. De asemenea, faptul că la parlamentare poți vota în orice localitate din județul de domiciliu, dar nu și la locale. Asta ca să nu mai vorbim că, prin grija parlamentarilor care au uitat că promiseseră unificarea legislației într-un cod electoral, avem o serie de prevederi divergente la cele două tipuri de alegeri – de exemplu, procedura de acreditare a observatorilor. Bineînțeles, sunt probleme care se pot rezolva dar, cunoscând calitatea instruirii președinților și membrilor birourilor electorale, avem motive să ne așteptăm ca numărul incidentelor și al proceselor verbale cu erori corectate mai mult sau mai puțin legal să fie și mai mare decât la precedentele scrutine.

Ca fost președinte de secție de votare, pot să vă spun că gestionarea a patru alegeri într-un scrutin (respectiv, patru buletine de vot), cum sunt actualele alegeri locale, este un coșmar. Contabilizarea manuală a conținutului unei urne, urmată de redactarea unui proces verbal stufos, într-o secție cu un număr mediu de 500 de votanți, de către membrii biroului electoral obosiți și nervoși este o operație care nu poate lua mai puțin de o oră și jumătate. În cazul comasării localelor cu parlamentarele, asta va trebui înmulțit cu 6. Deci nu mai puțin de 9 ore de muncă pentru niște oameni aflați la datorie de 16 ore. Ne vom mira că acuratețea rezultatelor obținute va lăsa de dorit și că vor fi contestații după contestații?

Dar nu asta e problema principală, ci cea de fond, legată de obiectul alegerilor. La alegerile locale, discuția ar trebui să fie despre problemele specifice fiecărei localități, pe când la cele parlamentare e vorba despre politicile naționale. Este probabil ca alianțele electorale încheiate pentru alegerile locale să difere de cele stabilite pentru Parlament: o sursă suplimentară de confuzii pentru alegător. Pentru ca oamenii să voteze cu adevărat în cunoștință de cauză, e necesar ca discuțiile să se poarte distinct, ceea ce este imposibil în condițiile unei campanii electorale comune.

De fapt, în discuția pentru/contra comasării alegerilor se ciocnesc două concepții opuse. Pentru unii, alegerile sunt o pierdere de timp și de bani, ele ar trebui ținute cât mai rar și fără prea multe discuții. Este, parte a concepției „democrației minimaliste”, despre care am mai scris cu altă ocazie. Pentru alții, alegerile sunt principalul mod de exercitare a controlului poporului asupra aleșilor săi și merită o atenție proporțională cu cât de democratică dorim să fie societatea noastră.

Ce s-ar putea face

Nu se vorbește deloc despre posibilitatea comasării alegerilor parlamentare cu cele prezidențiale. Acestea ar fi oricum mult prea apropiate (două săptămâni între turul al doilea al prezidențialelor și alegerile pentru Parlament). Legal, nu există impedimente majore: cu un prim tur la începutul lui decembrie, al doilea tur ar putea fi organizat în timp util, astfel încât președintele ales să-și înceapă mandatul după 21 decembrie 2024, când expiră mandatul lui Klaus Iohannis.

În privința complexității procesului electoral, cele trei buletine de vot nu ar fi mai dificil de gestionat decât cele patru de la alegerile locale. În plus, organizarea birourilor electorale din străinătate și a votului prin corespondență o singură dată ar reduce semnificativ cheltuielile aferente alegerilor. Oricum, am avut alegeri comune pentru Președinte și Parlament până în 2004, fără impedimente majore.

Din punctul de vedere al conținutului, tematica celor două campanii nu este divergentă: în ambele este vorba despre politica națională, iar candidații prezidențiali vor fi susținuți de aceleași partide care vor candida și pentru Parlament. Citeste continuarea pe Contributors.ro