Dezumflati-l pe Boc (de Pavel Lucescu)

Cu un Basescu tot mai decis sa-l sustina pina la capat, democratii nu par sa mai aiba nici o indoiala ca viitoarea guvernare le apartine in exclusivitate si ca alegerile europarlamentare nu reprezinta decit o simpla demonstratie de forta.

Nu-i exclus insa ca aceste din urma alegeri sa le dea autosuficienta putin peste cap.

Cind vorbim despre europarlamentare, avem, conform experientei deja acumulate de celelalte tari membre UE, trei cvasicertitudini. 1. Prezenta la vot va fi mult sub ceea ce indica sondajul CURS si, probabil, orice alt sondaj viitor.

Media est-central-europeana e undeva la o treime din electorat. In sondajul CURS, intentia declarata depaseste doua treimi.

2. Alegerile europene s-au aratat a fi, in general, scrutine de protest la adresa puterii. Ele nu dau neaparat imaginea unei confruntari de politici, programe sau ideologii, cit mai degraba pe cea a unei razmerite.

Fara exceptie, scurta istorie a euroalegerilor arata ca Puterea e cea sanctionata, indiferent cum e aceasta identificata, la Guvern sau la Presedintie, de stinga sau de dreapta. 3.

Votul „european” mai are o caracteristica speciala. Alegerile parlamentare interne sint dictate intr-o anumita masura de imperativul utilitatii. Votezi un partid sau un candidat si in ideea ca acesta va ajunge la guvernare.

Altfel spus, decizia de vot e influentata si de capacitatea promisa a candidatului de a cistiga puterea. Prin urmare, votul tau poate avea o finalitate practica.

La alegerile europene aceasta presiune nu mai functioneaza. Votezi mai degraba ce-ti place decit ce pare rezonabil, asta in cazul in care cele doua criterii nu se suprapun. Care sint posibilele „lectii” ce decurg din aceasta experienta europeana pentru apropiatele euroalegeri romanesti? Pe scurt.

Cistiga mai mult decit par sa indice sondajele partidele care beneficiaza de o baza puternica de fideli. Statistic, s-a constatat ca principala motivatie de a te prezenta la urne o reprezinta afinitatea de partid. In conditiile unui absenteism masiv, aceasta devine astfel principalul diferentiator intre partide.

Prin urmare, un punct in plus, aici, ar putea obtine partide precum PRM sau PNG, partide bazate pe fidelitate fata de lider, dar si PSD, un partid cu o identitate ideologica destul de bine conturata in timp, fiind pina la urma si singurul care-si revendica partea stinga a spectrului politic.

PNL pare a fi, de la distanta, principalul perdant, si pentru ca e la guvernare, dar si pentru ca n-a reusit sa-si construiasca sau sa-si conserve un solid nucleu electoral. Cu PD lucrurile par in acest moment mai putin clare.

Excluzind factorul Basescu, cel mai important de altfel, PD are de suferit atit din cauza prezentei sale la guvernare din 2004 pina recent, dar si pentru ca e aproape lipsit de identitate. Din cele 40 de procente cu cit il crediteaza acum sondajul CURS, probabil mai putin de jumatate sint eventuale voturi „convinse” de politica sau de liderii acestui partid.

In conditii de absenteism major, multe dintre celelalte procente nu mai ajung in urne. Un atu clar vor avea insa acele partide care vor sti sa contracareze abstinenta electoratului prin propunerea unor candidaturi „deosebite”. Vor lua puncte in plus partidele cu nume grele in fruntea listelor.

In concluzie, daca vorbim de alegerile pentru Parlamentul European, nimic nu e deocamdata ce pare a fi.