Dilema OLANDEZA

Una dintre temele care mă preocupa se referă la cât de mult Real Politik este în relaţiile dintre statele Uniunii Europene. Cat este întrajutorare pentru dezvoltare, politici comune, construcţia unei UNIUNI de state durabilă în timp care să ofere umanităţii un model de dezvoltare şi cât este business, afaceri netransparente pe care state mai puternice le fac pe seama celor care vor să intre în club.

Până acum am cumpărat fregate din Marea Britanie, am asfaltat cu companii franţuzeşti şi italiene şi era cât pe ce să modernizăm centrala nucleară de la Cernavodă cu tehnologie mai scumpă, franţuzească (incompatibilă) în loc de tehnologie canadiană, compatibilă, deci mai ieftină. Noroc că ne-am prins la timp ca nu ne vor primi în Schengen. Dar între timp ne securizasem graniţele cu tehnologie nemţească şi franţuzească, un contract gras către EADS cu bani europeni şi de la bugetul naţional.

Ecuația Olandeză este una complicată pentru noi. Olandezii, prin Ministerul lor de Externe au fost unii dintre principalii donatori în pentru România în perioada de preaderare. Programele MATRA ofereau prin intermediul ambasadei lor sume consistente pentru diferite programe de dezvoltare. Unele ţineau de agenda noastră, altele de agenda lor.

Olanda, unul dintre cele mai liberale şi tolerante state din lume (de la moravuri şi până la economie) s-a schimbat brusc. Doza mare de multiculturalism pe care a luat-o (şi pe care a prescris-o şi altora) i-a întors stomacul pe dos iar Olanda nu mai este aşa cum o ştiam noi, este ea însăşi pe dos.

Politica lor externă (datorită constituţiei) este dictată de Parlament.

Partij voor de Vrijheid (Partidul pentru Libertate) este un partid nou (din 2005), uşor antisistem, eurosceptic şi care s-a poziţionat pe locul trei la ultimele alegeri. Discursul anti-imigraţie şi xenofob îi vor asigura şi pe viitor succesul. Guvernul este format din liberali conservatori şi creştin democraţi dar aceştia formează o coaliţie minoritară iar guvernul lui Rutte poate guverna doar cu sprijinul nou-veniţilor populişti de dreapta, descrişi mai sus. Acesta este prisma prin care trebuie să-i înţelegem pe Olandezi.

Partea proastă pentru noi este că Olandezii sunt foarte atenţi la problema imigraţiei care este o temă de campanie electorală care aduce sau îndepărtează voturi. Iar partea şi mai proastă este că nici în Olanda (cum nici în Franţa) electoratul nu este suficient de educat pentru a înţelege că neaderarea României şi Bulgariei la Schengen nu va opri la graniţe hoarde de cerşetori care oricum pot merge unde vor ei doar cu buletinul. Doar că stau, poate, cu 20 de minute mai mult în vamă. Iar politicienii olandezi (şi francezi) nu se obosesc să explice acest lucru simplu, dimpotrivă menţin şi exploatează confuzia cu privire la libertatea de circulaţie.

Revin la dilema mea de mai sus. Este oare bine (corect? eficient? OK?) ca atunci când raţiunea nu mai funcţionează să foloseşti şicane din zona Real Politik? Cu alte cuvinte, dacă balanţa comercială a schimburilor cu Olanda este defavorabilă României, după anul 2007 Olanda având net de câştigat din relaţiile comerciale cu noi (inclusiv datorită permeabilităţii mai mari a graniţei din Vest), este OK ca noi să le răspundem cu măsuri de forţă din afara uzanţelor unor state care au multe de împărtăşit? Inclusiv un executiv suprastatal comun, un Parlament European, etc?

E prea mare coincidenţa ca imediat a doua zi după ce ei ne refuză (doar parţial nejustificat) accesul la Schengen ca noi să le oprim în vamă camioanele cu lalele. Cea mai probabilă explicaţie este şi cea mai simplă (acesta este un principiu de logică) iar în cazul nostru explicaţia este că autorităţile care răspund de măsurile fitosanitare au primit „indicaţii” de la zonele de putere statală care se ocupă de politica externă sau de afacerile europene.

Acestea sunt mai degrabă demonstraţii de forţă, tipice pentru Rusia atunci când se supără pe una din fostele republici satelit şi nu aduc cu consensul şi discuţiile bilaterale specifice unor state cu interese comune.

În Olanda şi în alte ţări Occidentale campaniile electorale pentru câştigarea voturilor se bazează pe mesajul că primirea Bulgariei şi a României în UE a fost una din marile erori ale construcţii europene. Măcar au meritul că sunt consecvenţi cu ei înşişi: ni s-au opus şi în 2007, ni se opun şi acum. Acesta este un fapt. Dar este un fapt greu de combătut de pe poziţii şrubede: reforma justiţiei nu a produs efecte serioase la noi, corupţia coexistă cu politica iar performanţa în atragerea fondurilor structurale şi de reducere a decalajelor de civilizaţie (motivul pentru care există fonduri structurale) este nesatisfăcătoare.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro