Din vorbe

Doua luni de discutii despre reforma PSD s-au finalizat in stil caragialian: „Sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimic“.

Inainte de Congres, liderii PSD s-au lansat in polemici despre metamorfoza partidului si au platit bani grei pentru mesajele publicitare „vremea schimbarii“, pentru ca, vineri, intreg spectacolul sa se incheie cu invitarea lui Ion Iliescu in partid, in uralele acelorasi Mitrea, Dan Ioan Popescu, Hrebenciuc, Oprisan, Serban Mihailescu si Octav Cozmanca, strans uniti in jurul lui Adrian

Nastase. Dupa alegerile locale, analizele interne au aratat ca PSD a inregistrat un rezultat slab din cauza imaginii – conforma cu realitatea – de partid arogant si corupt. Era necesara o schimbare, dar aceasta ar fi presupus sacrificarea unor personalitati cunoscute si puternice politic si financiar si, implicit, destabilizarea formatiunii de guvernamant.

In concluzie, schimbarea a insemnat o cosmetizare la varf – au fost scosi din prim-plan Serban Mihailescu si Hildegard Puwak, al caror nume a ajuns sinonim cu coruptia – si crearea impresiei ca PSD trece printr-un proces de reforma interna, obtinuta exclusiv prin mijloacele discursului de marketing.

La imaginea premierului a fost ceva mai mult de lucrat, iar miza a fost transformarea acestuia din „premierul arogant“ in „un om ca noi“. Unii au inteles, poate, ca PSD nu mai e acelasi, pentru ca premierul Adrian Nastase poarta vesta peste camasa cadrilata, mananca mici cu mustar, bea tuica, stie cum se tine coasa si cum sa convinga o capra sa iasa din sant.

Sarada schimbarii ar putea prinde: mai exista romani, multi la numar, pentru care ceea ce se vorbeste nu este pus sub semnul intrebarii, ci perceput ca obiectiv real si consumat. Teroristii au existat pentru ca s-a spus ca ei sunt cei care au tras in timpul Revolutiei, pentru a-l salva pe Ceausescu, acuzatiile sunt deja condamnari, promisiunile, bunastare.

Oferta electorala a PSD, nerealista din punct de vedere economic, mizeaza pe nevoia oamenilor de a crede ca promisiunile de prosperitate inseamna chiar prosperitate. De la taranul de pe camp la pescarul din Delta, nimeni nu a fost uitat de PSD, care bate toate recordurile in materie de populism.

Programul de guvernare lansat la Congresul de vineri, mai mult decat social-democrat, daca se poate spune asa, este de tip „prinde tot“ (catch all), PSD sperand sa atraga 4 milioane de voturi. Fara proiecte, fara strategii, fara solutii, doar o suma de cuvinte ce exprima sperantele romanilor, doar ceea ce vor sa auda, ca va fi mai bine.

Nu cred ca alegatorul mediu va da ascultare interpretarilor economistilor, care atrag atentia ca nu exista nici un fel de politici economice de natura sa conduca in patru ani la dublarea pensiilor, triplarea salariului minim brut, a numarului de locuinte sociale, construirea a sute de kilometri de autostrazi, cresterea PIB la 80 de miliarde de euro in 2008.

Populismul este greu de combatut cu argumente rationale, riscul fiind ca, dupa concursul de scrisoare cu invective, sa se ajunga la o intrecere in promisiuni electorale fanteziste. Concluzia simpla ar fi ca PSD incearca din nou sa ne prosteasca cu vorbe.