Dincolo de pareri: Ce spune stiinta legat de utilitatea temei de casa?

In ultima perioada au aparut in spatiul public din Romania dezbateri tot mai frecvente legate de necesitatea reglementarii volumului temei de casa la elevi. Din pacate, am observat ca majoritatea coplesitoare a pozitiilor luate se rezuma la pareri si se bazeaza prea putin pe date stiintifice. Acest articol isi propune incurajarea luarii de pozitii (si decizii) informate prin analiza partiala a literaturii de specialitate.

Dezbaterea legata de utilitatea temelor de casa este foarte veche si in acelasi timp foarte actuala. Studii empirice pe aceasta tema au avut loc inca din anii ’30 si se publica in continuare. Cu toate acestea se pare ca in ultima decada frecventa intrebarilor legate de utilitatea temei de casa a crescut. De exemplu, un video postat pe Youtube acum cateva luni, care arata ca o invatatoare de clasa a 2-a din Texas a eliminat complet tema de casa pe tot restul anului, a devenit extrem de popular si a strans un numar impresionant de vizualizari. Documentare ca si “Race to Nowhere” sau “Where do we invade next?” determina publicul larg sa se intrebe daca temele de casa isi au vreo utilitate. La fel o fac si carti precum “The homework myth: Why our kids get too much of a bad thing” (Kohn) sau “The case against homework: How homework is hurting our children and what can we do about it”(Bennett & Kalish). De aceea, nu este surprinzator sa auzim ca apar si in Romania cazuri cum a fost cel de acum doua luni de la Constanta in care o scoala a decis sa suspende temele de casa pe o perioada limitata. Din pacate prea putina lume se intreaba: Care a fost rezultatul cuantifiabil al experimentului? A existat o grupa de control (sau doar experimentala)? Ce masuratori s-au facut? Ce informatii avem despre indicatorii de fidelitate si validitate a instrumentelor folosite? Cum s-au controlat variabilele confundate? Cat de reprezentativ este nivelul performantelor scolare al acelei scoli pentru Romania? S-au folosit evaluatori externi (independenti) pentru masurarea performantelor? Ce politici educationale au fost implementate in urma unui asemenea experiment? Fara a implementa un studiu riguros si corect din punct de vedere stiintific in Romania, ne va fi foate greu sa generalizam orice rezultat obtinut. Insa pe ce date ne putem baza?

Rezultatele PISA 2012

Sustinatorii temei de casa pot da exemplu datele culese de PISA in 2012 (vezi raportul OECD), care arata ca elevii de 15 ani din tari/regiuni performante ca Shanghai-China petrec 14 ore pe saptamana efectuand teme de casa. In acel raport se afirma ca “scolile a caror elevi petrec mai multe ore efectuand tema de casa (…) au in general tendinta sa performeze mai bine (p. 45)”. Pe de alta parte, tabara oponentilor temei de casa pot folosi aceeasi baza de date si pot argumenta ca elevii din tari performante precum Finlanda sau Coreea de Sud declara ca petrec mai putin de 3 ore pe saptamana efectuand temele de casa (Nota: elevii din Romania au raportat ca petrec in medie 7 ore pe saptamana, dar rezultatele lor au fost foarte departe de cele ale elevilor din Finlanda si Coreea de Sud). De aici invatam ca, luat separat, volumul timpului petrecut efectuand tema de casa nu ne spune nimic si e nevoie sa luam in considerare alti factori (posibile variabile confundate) care influenteaza performanta elevilor (ex. calitatea predarii la clasa). Dar ce ne spune stiinta?

Intelegerea particularitatilor de varsta

Cele mai frecvent citate studii legate de eficienta temei de casa sunt ale profesorului Cooper de la Duke University (SUA) si a colaboratorilor lui, care din pacate, asa cum cum afirma si ei, au multe limitari. Concluziile lor sugereaza ca in general exista un efect pozitiv al temei de casa asupra performantelor elevilor. Cu toate acestea, studiile lor au aratat ca e extrem de importanta ajustarea volumului temelor de casa la particularitatile de varsta ale copiilor (respectiv volumul temelor sa creasca o data cu varsta copilului). Recomandarile lor au fost preluate de catre Asociatia Nationala a Educatorilor din SUA, care au sugerat implementarea regulii de 10 minute pe nivel de clasa. Adica, un elev de clasa a 3-a va petrece maxim 30 de minute efectuand tema de casa, iar un elev de clasa a 12, va petrece maxim 120 minute. Mai mult decat atat, studiile lor au aratat ca la elevii mari (de liceu) volumul de teme si performanta scolara sunt puternic asociate (dupa ce timpul petrecut efectuand teme depaseste pragul minim de o ora pe saptamana/12 minute pe zi). Alte studii recente au aratat de asemenea ca la liceu timpul optim petrecut pentru efectuarea temei de casa este de o ora pe zi, dar si ca volumul prea mare de teme date adolescentilor poate duce la contraperformanta (scaderea scorurilor la testarile standardizate).

Dar ce efect are tema la varste mici? Pana acum nu avem un studiu care sa arate in mod evident ca tema de casa data la elevii de varste mici imbunatateste performanta scolara semnificativ statistic. Cu toate acestea, asa cum recomanda si Cooper, valoarea temei de casa la clasele mici este aceea de formare a deprinderilor de munca independenta care vor fi necesare la varste ulterioare (liceu, facultate), cand invatarea autoreglata incepe sa aiba un rol din ce in ce mai mare. In plus, este foarte importat sa se inteleaga faptul ca invatarea la varsta scolara mica are loc predominant implicit, in urma experientelor de invatare ale copiilor din clasa, si prea putin explicit, sub forma temelor de casa. De exemplu, daca un parinte isi intreaba copilul de 6 ani ce a invatat la scoala, foarte frecvent se poate astepta la un raspuns de genul “Nimic”, “Ne-am jucat” sau “Nu stiu” (pentru ca ulterior sa-l auda ca fredoneaza un cantec “inventat” sau poate sa efectueze operatii simple de matematica in gand). In consecinta, desi nu exista inca studii relevante pe aceasta tema, se poate specula ca experientele de invatare de la clasa ale elevilor din clasele primare vor fi mai relevante decat volumul temei de casa.

Riscurile supradimensionarii temei de casa

Atunci cand ne intrebam cat de eficienta este tema de casa e important in primul rand sa ne intrebam de ce o dam, cui ii foloseste si daca exista posibilitatea sa aiba efecte averse. Cu alte cuvinte, care este raportul cost-beneficiu? De exemplu, un studiu publicat anul trecut in The American Journal of Family Therapy arata ca supradimensionarea temei de casa poate duce la aparitia riscului de blazare/epuizare (burnout) la varste foarte mici si poate creste stresul in familie. In acest context ne putem intreba daca participarea foarte redusa in programe de invatare pe parcursul vietii din Romania, daca abandonul scolar crescut sau daca prezenta din ce in ce mai redusa la bacalaureat ar putea sa fie explicate, intr-o masura, si prin suprasolicitarea copiilor la varste mici (folosind argumentul “noi suntem clasa/scoala de elita”)? Si, apropos de elite: Nu e rau ca se lucreaza accelerat cu copiii care pot face performanta deosebita. Insa generalizand si dand teme de casa supradimensionate si ridicate la nivelul celor (de exemplu) 1.3% care fac performante inalte (conform rezultatelor PISA 2015 la evaluarea intelegerii unui text citit), nu riscam sa ii pierdem pe o parte din ceilalti 98.7%? De aceea e foarte importanta intelegerea respectarii particularitatilor individuale ale elevilor. Si de aceea, consider ca initiativa d-lui ministru Mircea Dumitru este binevenita pentru a preveni situatii ca cele descrise mai sus.

Intelegerea educarii diferentiate

E important sa intelegem ca atunci cand dam o tema de casa la un grup relativ eterogen de elevi (intotdeauna!, chiar si atunci cand avem impresia ca grupul este relativ omogen), nevoile sunt diferite. Pe de o parte unele teme pot avea un grad mare de generalitate, si acestea se preteaza la toata clasa, cum ar fi de exemplu citirea unui capitol dintr-o carte care urmeaza sa fie discutat a doua zi la scoala. Pe de alta parte, care este scopul unei teme de casa de 10 probleme de matematica continand ecuatii de gradul 2 cu acelasi nivel de dificultate, in contextul in care elevul are deja formate deprinderile in urma exercitiilor din clasa? De ce nu ajung două exercitii, necesare formarii de munca independenta, dar care sa ii ofere timp pentru alte activitati in familie sau cu prietenii? Deocamdata nu putem formula raspunsuri pe baza studiilor empirice care sa sustina argumentul supradimensionarii temei de casa. Insa putem aprecia ideea promovata de d-l Dumitru de a cataloga diferentiat temele de casa in optionale si obligatorii, cu mentiunea (si aici imi exprim o opinie personala) ca gradul de obligativitate sa varieze in functie de nevoile elevului si nu de “nivelul clasei” sau de expectantele/prestigiul profesorului.

Alti factori care pot influenta eficienta temei de casa

Literatura de specialitate ne arata ca exista efecte diferentiate ale temei de casa asupra performantelor elevilor in functie de materie. De exemplu, un studiu publicat acum 5 ani in Economics of Education Review care a avut participanti elevi de clasa a 8-a a aratat ca volumul temei la matematica a avut efecte pozitive semnificative pe cand efectul temei la istorie, stiinte si engleza a fost nesemnificativ (evident, generalizarea studiului este limitata). Apoi: alte studii empirice arata ca tema de casa este eficienta daca este verificata si corectata de profesor (fie individual, fie in grup, in clasa). Atunci ne intrebam, cat de fezabila si eficienta poate fi o tema de casa supradimensionata care nu poate fi verificata de cadrul didactic? Si sa nu uitam de faptul ca tema de casa poate avea efecte diferentiate in functie de mediul socio-economic din care provine copilul. De exemplu, un studiu desfasurat in Olanda si publicat in urma cu 5 ani arata ca tema de casa a avantajat elevii din paturile sociale superioare care au avut performante semnificativ mai mari comparativ cu colegii lor mai putini avantajati (posibil din cauza ca au fost ajutati de parinti). Iar un alt studiu ne arata ceea ce am banuit cu totii: Relatia dintre performanta scolara si timpul petrecut efectuand tema de casa nu este liniara deoarece unii elevi (care au performante scolare mai bune) au nevoie de mai putin timp pentru a rezolva tema de casa. Asta inseamna ca este imposibil sa se ofere o reteta universala legata de timpul alocat temei de casa. Unii elevi chiar au nevoie de mai mult timp pentru rezolvarea ei decat altii. Si in final, conteaza calitatea nu cantitatea. Un alt studiu a aratat ca performantele scolare au fost prezise semnificativ de temele de casa percepute de elevi ca fiind bine selectate. Iar intuitia ne spune ca volumul temelor de casa necesar poate varia si in functie de calitatea predarii, chiar daca se pare ca nu exista studii care sa confirme aceasta ipoteza. Cu alte cuvinte, daca profesorul si-a facut meseria in mod eficient, rolul (si volumul necesar al) temei de casa va fi mic.

In loc de concluzie

Cercetarile de buna calitate legate de eficienta temei de casa sunt inca in faza incipienta. In plus, fenomenul este extrem de complex, de aceea nu putem trage o concluzie foarte clara si succinta. Insa putem sa raspundem la cateva intrebari: Ajuta temele de casa? Absolut. Pot avea temele de casa efecte negative?

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

Dincolo de pareri: Ce spune stiinta legat de utilitatea temei de casa?

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”