Directiva copyright: sfârșitul internetului sau nu?
Ieri, marți 26 martie, Parlamentul European a adoptat forma finală a directivei copyright, care reglementează drepturile de copiere și distribuire a creațiilor în format digital.
Au existat multe voci publice care au catalogat această formă drept ”sfârșitul internetului, așa cum îl știm”.
O să încerc să explic de unde provine controversa și de ce cred eu că internetul nu e nici pe departe la sfârșit.
Scopul principal al directivei este de a proteja dreptul la proprietate. Orice creator de conținut ar trebui să aibă dreptul să vândă (sau nu) forma digitală a creației sale. E de spus faptul că există deja o directivă europeană (din 2001) care gestionează astfel de drepturi, dar dezvoltarea tehnologică a determinat nevoia de actualizare a directivei.
Textul adoptat ieri are 2 mari puncte controversate: articolul 11 (supranumit ”taxa pe link”) și articolul 13 (supranumit ”interzicerea meme-lor”).
În opinia mea, directiva aduce plusuri consistente pentru protejarea creatorilor de conținut digital. Ea este perfectibilă, pe alocuri suprareglementează (ca în cazul articolului 11) și uneori păcătuiește prin definiții prea stricte (pentru startupurile de la articolul 13 de exemplu), dar, cu siguranță, nu va aduce sfârșitul internetului, așa cum prevestesc unii.
Taxa pe link
Articolul 11 spune că textele, chiar de pe pagini publice, au valoare de piață și că publicațiile pot cere bani celor care folosesc bucăți de text în paginile lor.
De unde controversa și de unde și până unde ”taxă pe link”?
Atunci când căutăm ceva pe motoarele de căutare, primim ca rezultat o pagină cu linkuri, dar și cu bucăți de text, ca să ne dăm seama dacă linkul ne va duce pe o pagină relevantă.
Directiva include în mod specific și aceste bucăți de text printre cele cu valoare de piață – astfel, publicațiile online vor putea cere bani motoarelor de căutare pentru folosirea acestor bucăți de text (snippet).
Sunt 2 critici la acest model:
- Că motoarele de căutare nu vor plăti acești bani, și atunci internetul nostru va fi mai sărac
- Că motoarele de căutare vor plăti doar către marile platforme de publishing, dezavantajând practic platformele mici.
Criticile se bazează pe precedente serioase: există deja 2 țări din UE care au reglementat la nivel național aceste prevederi: Spania și Germania.
În Spania, Google și-a retras serviciul de Google News, iar în Germania, războiul dintre Google și marile platforme de publicare a fost câștigat de Google. Inițial, platformele au cerut bani de la Google și acesta a refuzat să mai indexeze articolele lor. După câteva luni în care traficul pe platforme a scăzut dramatic, platformele au renunțat la a cere bani Google și și-au reindexat paginile, gratis.
În opinia mea, aceasta va fi dinamica și în cazul acestei directive: vor exista platforme care vor încerca să vândă către Google aceste snippeturi, Google va refuza, iar platformele vor reveni la a nu mai cere niciun ban.
Cu alte cuvinte, acest articol 11 nu va produce niciun efect, fiind o suprareglementare cum, din păcate, avem multe în Uniunea Europeană.
Interzicerea meme-urilor
Articolul 13 din directivă spune că nu doar utilizatorii sunt responsabili pentru conținutul pe care îl uploadează, ci și platformele unde aceștia urcă materialul digital.
Ca să fac o paralelă: dacă un transportator duce din București la Pitești obiecte încărcate de diverși clienți, și printre aceste obiecte sunt unele furate, nu doar clienții sunt responsabili, ci și transportatorul. Practic, transportatorul trebuie să se asigure că obiectele transportate nu sunt furate, altfel răspunde în fața legii.
Unde e problema?
Principala critică adusă directivei este că, în cazul materialelor digitale, este foarte greu de definit ce înseamnă ”furat”. Creatorii meme-urilor preiau poze sau filmulețe, pe care le modifică (de obicei foarte puțin) într-un mod creativ, pentru a genera umor, satiră, parodie.
Teama de acest articol 13 este că ei nu vor mai putea face acest lucru, lipsind internetul de o componentă creativă și importantă.
Parodia (sub incidență căreia intră aceste meme-uri) este însă în mod explicit exceptată de la regulile privind drepturile de autor în această directivă.
Cum volumul de informații este foarte mare, iar platformelor li se cere să ia măsuri eficiente de prevenire a folosirii materialelor de copyright, criticii directivei spun că platformele vor folosi ”upload filters” – filtre automate la upload, care nu vor ști să facă diferența dintre parodie și material piratat. Există numeroase exemple în care aceste ”upload filters” au eșuat, diagnosticând în mod greșit un material digital legitim ca fiind unul piratat.
Există însă prevederi în directivă care să corecteze acest comportament:
- Startup-urile sunt exceptate de la aceste prevederi de prevenție a uploadului conținutului piratat. Ele trebuie doar să elimine acest conținut în urma notificării, fără să fie responsabile financiar pentru urcare.
- Platformele care implementează ”upload filters” sunt obligate să aibă un mecanism eficient de revizuire uman, în cazul în care un utilizator consideră că uploadul a fost respins pe motive nefondate. Astfel, utilizatorii meme-urile respinse de upload filters vor putea fi acceptate de către un operator uman.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
INTERVIURILE HotNews.ro