Dosarul „Tiberiu”

Ce facea Contraspionajul

In aprilie 1974, in evidentele Ministerului de Interne ajungea o scrisoare a profesorului Florentin Toma, in care multumea Bibliotecii Americane din Bucuresti pentru programele trimise si solicita in continuare carti de critica literara si metodologia predarii limbii engleze.

In luna septembrie a aceluiasi an, o sursa a serviciilor de securitate informa ca Toma Florentin a relatat Bibliotecii Americane: „Va multumesc pentru grija cu care imi trimiteti programul bibliotecii. Va rog sa-mi trimiteti ceva material care sa-mi foloseasca in predare, atat la scoala, cat si la Universitatea Populara unde sunt lector de 7 ani.

Poate imi trimiteti ceva si din materiale date la cursul de vara de la Brasov”. Securitatea a intrat in alerta.

Intr-un referat al serviciului contraspionaj din 5 septembrie, semnat de mr. Mircea Oprea, se mentiona: „Despre susnumitul, detinem materiale din care rezulta ca intretine legaturi cu biblioteca americana din Bucuresti. Fata de cele de mai sus, propun luarea lui in lucru in dos. probl. 1887 pentru clarificarea naturii legaturilor”.

La sfarsitul lunii noiembrie, prof. Toma Florentin era contactat de lt. Vasile Petrea.

Tactica de discutii

In nota de raport intocmita dupa prima intalnire de lt. Vasile Petrea, in dosarul „Tiberiu”, acesta consemna: „Initial am discutat despre activitatea sa didactica, modul in care elevii isi insusesc aceasta limba… „, apoi despre orele de engleza pe care Florentin Toma le tinea la Universitatea Populara.

Apoi, discutiile au fost „dirijate” spre relatiile pe care acesta le avea in Timisoara, mai ales la facultate, un interes special prezentand lectorul american de atunci.

S-a ajuns la tinta: „Toma Florentin mi-a relatat din proprie initiativa ca nu a apelat la nimeni in strainatate pentru a-i trimite materiale (pentru lucrarea de doctorat – n.n.), in schimb a primit niste carti si reviste de la Biblioteca Americana din Bucuresti”.

In raport, Petrea precizeaza ca „… i-am atras atentia asupra conspirativitatii discutiei… Propun pentru viitor mentinerea contactelor cu Toma Florentin in vederea atragerii la colaborare, susnumitul fiind de acord sa-l caut si sa mai stam de vorba”.

Insistente

La urmatoarea intalnire, impreuna cu lt. maj. Stana, profesorul Toma a fost contactat „in vederea stabilirii posibilitatilor sale de informare… tema discutiilor a fost dirijata spre anturajul pe care il are in randul profesorilor de limba engleza din Timisoara”.

A fost testata, de asemenea, „sinceritatea” interlocutorului, care a povestit ca a facut puscarie pentru ca nu-si denuntase un coleg de armata.

Motiv pentru care „i s-a dat de inteles ca ar putea sa ne sprijine in unele probleme care ar interesa organele noastre”, desi Florentin Toma incerca sa le explice ca are probleme de sanatate iar „in urma celor intamplate cu el a devenit un om izolat, precaut in relatiile pe care si le-a creat si foarte atent la discutiile pe care le poarta”.

Element linistit

Intr-o alta intalnire Petrea s-a interesat, direct, despre anumite persoane, mai ales de lectorul american, dar rezultatul a fost sub asteptari, in ciuda faptului ca profesorul este caracterizat drept „un element care poate aborda cu usurinta discutii cu diferite persoane…

i-am atras atentia sa fie mai receptiv in situatiile, ocaziile, cand se discuta despre lectorul american, persoanele care au tangenta cu activitatea acestuia. Mi-a promis ca in masura posibilitatilor imi va relata tot ce stie si in masura in care aceste aspecte vor fi publice…”.

Dupa doua luni de insistente zadarnice, Vasile Petrea se vede nevoit sa renunte si, la sfarsitul lunii ianuarie 1975, concluzioneaza ca „numitul… este un element linistit”, propune scoaterea lui din S.I.G. si clasarea dosarului ca „material de mica importanta”.

Dupa 30 de ani

Dupa ce si-a vazut dosarul la CNSAS, Florentin Toma a constatat ca in rapoarte apar, pe langa lucruri banale, si multe inexactitati si ca lipsesc file. El isi aminteste ca, in 1973, fusese la un curs de perfectionare pentru limba engleza, la Brasov, unde li s-a sugerat, in mod public, sa imprumute carti de la Biblioteca Americana.

In 1974, pe l-a sfarsitul lunii noiembrie, a fost cautat la scoala de un tanar ofiter de securitate, imbracat in civil, care i-a aratat, in fuga, o legitimatie. Era locotenentul Vasile Petrea. „Nu puteam sa-i resping cererea, stiam ca l-as irita, complicam lucrurile si nu avea sens”, povesteste profesorul Toma.

Dupa ce a citit rapoartele intocmite, a constatat unele inexactitati. „Intr-un raport se mentioneaza ca am avut discutii despre actiunea <>, este un cuvant codificat despre care nu stiu nimic. M-au avertizat ca atunci cand iau carti de la Biblioteca Americana sa-i anunt intai pe ei, dar nici acest lucru nu e consemnat”.

Presiuni psihologice

Florentin Toma povesteste ca in perioada in care au avut loc aceste intalniri a trait intr-o permanenta tensiune nervoasa. „Trebuia sa fiu foarte abil sa parez loviturile. Imi puneau intrebari de rutina, apoi unele tot mai speciale, imi aminteau de cele traite in puscarie. Fiecare intreba pe rand, fara sa ma lase sa gasesc raspunsul.

Ii interesa ce vorbesc profesorii in cancelarie, speculau psihologic cea mai neinsemnata pornire de-a mea de a ceda. Mi-am amintit de un procedeu din detentie si am simulat un moment de nervi pentru a-i convinge sa abandoneze intentia de a ma racola si am reusit. In acea perioada au inceput problemele cardiace.”

Dupa revolutie, avea sa afle ca cel care care incercase sa-l transforme in informator a devenit seful S.R.I. Timis.

PUSCARIE POLITICA. Florentin Toma (foto) a fost arestat in anul 1958, deoarece, in timpul stagiului militar, un subaltern ii povestise despre o cunostinta care era impotriva regimului. Un alt militar care era un agent infiltrat a aflat povestea si i-a denuntat. A fost condamnat la 15 ani inchisoare dar a fost eliberat in 1964, in baza decretului de gratiere a detinutilor politici.

A trecut prin inchisoarea Jilava, coloniile de munca fortata din Balta Brailei si penitenciarul din Gherla, fiind, pentru o vreme, in acelasi lot cu Alexandru Paleologu si cu orientalistul Sergiu Al-George. A invatat engleza in inchisoare iar dupa eliberare a urmat cursurile Facultatii de Engleza din Bucuresti.

SECURIST IN TRANZITIE. Nascut la Becicherecu Mic in 1952, Vasile Petrea a urmat Scoala de Ofiteri M.I. din Bucuresti si, apoi, Facultatea de Drept. Ulterior a urmat cursuri postuniversitare privind Drepturile Omului. In 1989 avea gradul de capitan iar numele sau apare intr-un proces-verbal in care sunt consemnate cadrele M.I. pe al caror armament au fost depistate urme de funingine.

Vasile Petrea a dobandit gradul de colonel, a fost loctiitor al sefului SRI Timis iar in perioada 1994-2000 a fost seful SRI Timis, fiind apoi transferat, pe aceeasi functie, la SRI Mehedinti, Acum este pensionar.

In timpul embargoului decretat de ONU in Iugoslavia, Vasile Petrea a fost nominalizat drept coordonator special in contrabanda cu petrol si produse petroliere cunoscuta sub numele „Operatiunea Jimbolia”, care a insemnat trecerea clandestina a unor importuri de astfel de produse din Rusia in fosta Iugoslavie.

„Am avut o intalnire la <>, unde m-au dus cu masina. Am discutat intr-una din camerele hotelului, unde se simteau ca acasa. Erau trei ofiteri, printre care si maiorul Oprea, despre care nu se mentioneaza in raport. Petrea imi spusese ca seful lui vrea sa ma cunoasca. Era inalt, blond, cu o figura glaciala.

Mi-a spus ca si el a fost in invatamant, probabil pentru a incerca o apropiere”

Prof. Florentin Toma

„E o poveste veche, de acum 30 de ani, nu-mi mai aduc aminte, dar eu nu am nici un fel de mustrari de constiinta. Nu eu sunt cel care a spus ca Securitatea a fost epurata de toti cei care au facut politie politica”

Vasile Petrea