Dumitru Chisalita, despre masurile propuse de Guvern pentru consumatorii de gaze: Electo-pretul gazului isi are procentele lui in jocul electoral/ Bugetul statului va pierde circa 500 mii dolari in 2014

​​Dumitru Chisalita, expert in domeniul gazelor naturale, considera ca masurile anuntate luni de premierul Victor Ponta referitoare la piata gazelor vor genera in 2014 pierderi de circa 200.000 dolari la nivelul companiilor producatoare de gaze si de circa 500.000 dolari la bugetul de stat. Chisalita considera ca premierul a impus subalternilor un „supersecret” legat de aceste masuri. De altfel, nici macar premierul nu a prezentat luni datele exacte. Consumatorii reglementati nu vor avea nimic de castigat deoarece pentru acestia pretul va fi majorat trimestrial. Vor avea de castigat doar marii consumatori. „De ce nu s-au prezentat aceste lucruri. Simplu. Electo-preţul gazului îşi are procentele lui în jocul electoral”, scrie Chisalita pe blogul sau.

„In ce priveste pretul la gaze, de la 1 aprilie pretul pentru consumatorii casnici va creste cu 2% in schimb pentru toti cei aflati pe piata libera pretul de referinta va fi cel de la 1 ianuarie”, a declarat Ponta. Chisalita compara aceasta declaratie cu o anagrama.

„După un supersecret impus tuturor subalternilor, dar şi nesubalternilor, premierul a prezentat un program care satisface segmentul reglementat casnic şi segmentul reglementat non-casnic, satisface marii consumatori de gaze, dar în acelaşi timp permite menţinerea Calendarului de dereglementare a preţului de gaze agreat cu instituţile internaţionale, menţine prevederile legale prevăzute în legea 123/2012 privind liberalizarea în anul 2014 a segmentului non-casnic etc. Chiar şi importatorii de gaze vor avea de câştigat şi supracâştigat prin acest proiect. Ai spune ca s-a găsit soluţia ideală, care a reuşit să împace pe toată lumea”, afirma Chisalita. Acesta sustine ca, de fapt, nu castiga toata lumea, ci dimpotriva, pierd si producatorii de gaze si bugetul de stat.

Pretul gazelor la consumatorii reglementati va tot creste in urmatorii ani. In schimb, vor castiga marii consumatori.

Calendarul de dereglementare îşi urmează cursul aşa cum a fost el convenit cu organismele internaţionale.

La 1 aprilie 2014 clienţii reglementaţi casnici vor suporta o creştere a preţului gazelor de 2%, la 1 iulie 2014 va exista o altă creştere de 3%, la 1 octombrie 2014 va exista o altă creştere de 3%, la 1 ianuarie 2015 va exista o altă creştere de 2% şi până în data de 31 decembrie 2018 alte cresteri pana la 100%.

La 1 aprilie 2014, clienţii reglementaţi non-casnici vor suporta o creştere a preţului gazelor de 5%, la 1 iulie 2014 va exista o altă creştere de 5% şi la 1 octombrie 2014 va exista o altă creştere de 4%.

„Marii consumatorii de gaze vor obţine privilegile solicitate. Începând cu 1 aprilie 2014 vor avea acelaşi preţ la gazele din intern ca şi în trimestrul I 2014. Cum se va întâmpla acest lucru. Guvernul, probabil în prima şedinţă de Guvern, va „inventa” un preţ de referinţă pentru gazele din producţia internă, pe care la nominalizat deja ca fiind egal cu preţul existent în trimestrul I 2014. Preţ de referinţă, care va fi „recomandat” să fie utilizat de către companiile producătoare de gaze naturale în relaţile cu clienţii de pe piaţa liberă. De ce ar face o companie privată acest sacrificiu? Numai pentru că va avea de câştigat mai mult din alte negocieri pe care le are (le va avea) cu statul. De ce preţul de referinţă să fie egal cu cel din trimestrul I 2014? Doar pentru a satisface dorinţe cu impact emoţional-electoral! Preţul pieţii nu are această valoare şi timpul o va demonstra”, precizeaza Chisalita.

Potrivit acestuia, liberalizarea completă a pieţei gazelor naturale pentru segmentul non-casnic, prevăzută de Legea 123/2012 a fi realizată până la 31 decembrie 2014 va fi respectat (acestă prevedere a fost subiectul unui infringement și este supravegheat la nivelul UE).

Chisalita explica faptul ca impunerea unui preţ de referinţă pentru producători de gaze va aduce consumatorii non-casnici reglementaţi în situaţia de a alege să rămână în piaţa reglementată şi să plătească în trimestrul II 2014 un preţ pentru gazul de intern de 89,4 lei/MWh sau să opteze pentru piaţa liberă unde vor plăti preţul de referinţă de 72 lei/MWh. Această opţiune va determina ca toţi aceşti clienţi să părăsească segmentul reglementat non-casnic şi practic acesta să dispară. În fapt calendarul de dereglementare a preţului pentru segmentul non casnic va merge mai departe, fără să mai existe acest segment. Practic nu va mai fi necesară o devansare a calendarului la 1 iulie 2014 sau o amânare până în 2016.

Cât timp vor beneficia aceşti clienţi de „avantajele” generoase oferite? Cu siguranţă nu mult timp, după finalizarea proceselor electorale. Multiplele lipsuri ale pieţei de gaze din România nu va permite posibilitatea unor negocieri la nivelul clienţilor mici şi medii, iar aceştia vor resimţii efectele preţului stabilit pe o piaţă nefuncţională, netransparentă și inechitabilă. Atunci nu va mai fi problema Guvernului, pentru că piața este liberă (chiar dacă la fel de nefuncțională ca și în prezent) și acesta va invoca că nu poate interveni pe o piață liberă (“placă” auzită pe piața combustibilului lichid în ultimii 10 ani).

Importatorii de gaze vor avea de câştigat şi supracâştigat prin acest proiect. Impunerea unui preţ de referinţă la gazele din producţia internă inferior nivelului de suportabilitate al pieţii şi impunerea unor cantităţi limitate pentru gazele din producţia internă, diverselor categorii de actori de pe piaţa de gaze, va aduce oportunitatea imporatorilor de a vinde în România gaze din import la suprapreţuri (faţă de ţările vecine), așa cum s-a întâmplat în ultimii 10 ani şi care a scos miliarde de dolari din buzunarele românilor.

Exportatorii de gaze riscau să şi întrerupă exporturile de gaze din România către Ungaria, datorită faptului că la un preţ al gazelor stabilit conform calendarului de dereglementare în trimestrui II 2014, puteau obţine o rata de profit brut de doar 6,87 % faţă de situaţia menţinerii preţului gazelor din producţia internă la nivelul trimestrului I 2014 şi care permite obţinerea de exportatori a unei rate de profit de până la 25%.

Derogări sau aprobări de la UE nu mai sunt necesare. În lipsa unor mecanisme care să asigure funcţionarea unei pieţe libere a gazelor care să stabilească un preţ de referinţă real, pare normal ca o instituţie să intervină şi să stabilească un astfel de preţ de referinţă!

„Iluzia prețului de referință fixat administrativ, care nu va putea fi înlocuit cu un preț real al pieții, lipsind piața funcțională, nu va face decât să amâne cu 1-2 ani impactul prețului asupra majorității consumatorilor non-casnici. Consider că la momentul în care companiile producătoare de gaz vor scăpa de prețul de referință administrativ, profitând de lipsurile pieței vor recupera „pierderile” din această perioadă”, mai afirma Chisalita.

O abordare responsabilă a autorităților ar fi putut permite obținerea unor prețuri sustenabile pentru consumatori, în schimb măsurile propuse vor avea un singur efect amânarea și amplificarea problemelor din piața gazelor.

Măsurile propuse nu vor elimina în următorii ani creșterea prețului la gaze, cel mult îl vor întârzia.

• Vezi intreg articolul pe blogul lui Dumitru Chisalita