“Experiența COPAC în relația cu pacienții cronici ne arată că VSR nu este încă suficient cunoscut. Eu însămi nu am știut ca am VSR”. Interviu cu Luminița Vâlcea, Directoare Executivă COPAC

În contextul sezonului de răceli și infecții respiratorii, Virusul Sincițial Respirator (VSR) devine o preocupare tot mai serioasă pentru toți cei care au în jur persoane vulnerabile sau care se confruntă cu afecțiuni cronice. Prea des, oamenii cad în capcana ideii că „mie nu mi se poate întâmpla” sau că „sunt sănătos”, fără a lua în calcul că acest virus poate afecta oricând pe oricine – chiar și pe cei aparent sănătoși. Luminița Vâlcea, Directorul Executiv al Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC), a vorbit despre principalele provocări cu care se confruntă pacienții în cazul infectării cu VSR, despre prevenție și educația privind acest virus, dar și despre experiența sa personală de pacient care a trecut printr-o astfel de infecție.

Este VSR o afecțiune suficient de cunoscută în România? Care este percepția pacienților asupra bolii?

Ca reprezentant al unei organizații neguvernamentale – Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice – cred că fiecare dintre noi trebuie să fie conștient că poate fi afectat de VSR sau de un alt virus, iar urmările pot fi serioase. Mulți cred „nu mi se poate întâmpla mie” sau “eu sunt sănătos”, dar nu este chiar așa. Poate avem o afecțiune pe care nu am descoperit-o sau avem acasă un părinte sau bunic cu o afecțiune cronică care poate dezvolta urmări serioase, chiar cu spitalizare. De aceea, este important să învățăm din experiența altora și să încercăm să ne păstrăm sănătatea prin testare și prevenție.

Experiența COPAC în relația cu pacienții cronici ne arată că VSR nu este încă suficient cunoscut. Pacienții tratează bolile care se declanșează, cum sunt bronșita sau pneumonia, însă, de cele mai multe ori, nu își fac testul de laborator, de tip PCR pentru a determina cauza.

Din experiența dvs., care este impactul infecției cu Virusul Sincițial Respirator (VSR) asupra pacienților din România?

probabil, impactul este mare, însă, nu putem aprecia exact din cauza lipsei unor statistici. De cele mai multe ori, în special pacienții cronici acuză viroze, gripe, iar dacă urmările sunt mai grave, pneumonii. De cele mai multe ori, odată ajunși la medic aceste afecțiuni sunt tratate, dar nu este realizat specific testul pentru VSR.

Din păcate, în ultimul an, am auzit de multe cazuri de combinații între VSR și gripă sau VSR și COVID-19, iar acest lucru are consecințe grave.

Ce categorii de pacienți considerați că sunt cei mai vulnerabili și de ce?

În primul rând pacienții cronici (BPOC, astm, diabet, insuficiență cardiacă, AVC), în special cei cu probleme mari de imunitate (pacienți cu cancer,). O altă categorie afectată sunt copiii, mai ales cei cu vârsta sub un an sau cei cu o afecțiune cronică sau o sensibilitate. În primăvara acestui an și în această toamnă, am auzit de foarte multe cazuri de bronșiolită, în special la copii care sunt la creșă sau grădinița.

Care sunt principalele provocări cu care se confruntă pacienții în cazul infectării cu VSR?

Din păcate, VSR este foarte nespecific, simptomele semănând cu gripa. Cred că prima provocare este să se testeze, pentru a ști că este vorba despre VSR. Dacă nu este identificată la timp, infecția poate duce la o afecțiune mai gravă care se vindecă în mai mult timp și mai greu.

Apoi, este o provocare pentru copii, mai ales cei mici, care sunt în colectivități, pentru că le este greu să se protejeze, pentru că filtrele nu funcționează bine și tot timpul sunt copii infectați. Să nu uităm că acești copii merg acasă, au părinți sau bunici cu o imunitate mai scăzută, pe fondul unei boli cronice în special, iar aceștia o pot prelua și pot face forme grave.

Ca urmări pot apărea pneumonii în forme mai grave. De asemenea, în cazul unor pacienți cu boală cronică, precum astm, BPOC, insuficiență cardiacă, infecția cu VSR poate conduce la agravarea acestor afecțiuni.

Prima responsabilitate a părinților este să nu-i ducă în comunități pe copiii cu orice simptome, pentru a putea proteja comunitatea. A doua este să nu-i ducă la bunici când sunt răciți, pentru că poate fi mai mult decât o simplă răceală.

Există cazuri în care pacienții confundă simptomele cu cele ale altor afecțiuni, cum ar fi gripa, răceala sau COVID-19?

De cele mai multe ori se confundă. Oamenii nu știu atât de multe despre VSR, iar unii nu știu aproape nimic despre multe virusuri, nici despre testele specifice care ar trebui făcute. Rolul medicilor este extrem de important și anume de a-i îndruma și consilia pe aceștia în legătură cu ce este de făcut. De multe ori, tratăm simptomele unei răceli banale sau viroze extrem de relaxat și asta poate avea urmări mai grave.

Ce inițiative considerați necesare pentru a îmbunătăți prevenția și educația publică cu privire la VSR, mai ales în rândul pacienților cronici și a grupurilor vulnerabile?

Cred că este nevoie de multe măsuri de educare a populației cu privire la prevenție în general, de exemplu legat de examenele care trebuie făcute periodic, în funcție de vârstă, dar și cu privire la bolile infecțioase și transmisibile în particular și anume: ce măsuri trebuie să luăm, faptul că trebuie să mergem la medic, să fim responsabili și să nu mergem în comunitate.

Educația ajută, este necesară, dar din păcate la noi până acum nu a existat la nivel general în școli educație pentru sănătate. Educația nu suplinește însă cu totul măsurile care trebuie luate la nivelul comunităților, triajul care trebuie realizat cât mai responsabil în grădinițe și școli.

În privința VSR, este important de știut că există și că poate avea urmări serioase, precum și că există un vaccin dedicat recomandat femeilor însărcinate pentru protecția nou-născuților și persoanelor în vârstă.

Știm că și dumneavoastră ați trecut prin boală și ne puteți oferi astfel și o perspectivă de pacient. Care au fost primele simptome pe care le-ați observat? Ați avut dificultăți în a distinge simptomele VSR de alte afecțiuni, cum ar fi răceala sau gripa?

Eu însămi nu am știut că am VSR. Am avut febră, tuse care nu mai trecea și, în contextul unor probleme anterioare la plămâni (am avut tuberculoză), am decis să merg la pneumolog. Acolo am primit diagnosticul de pneumonie interstițială, iar David, băiețelul meu de 4 ani, care merge la grădiniță, de bronșiolită.

Ulterior, am aflat că au fost mai multe cazuri de VSR la grădiniță, doar că nu s-a vorbit despre asta. Un alt băiețel, colegul lui David, a stat mai mult de o lună în spital, la el a fost o formă mult mai gravă și asta în condițiile în care avea acasă o surioară nou-născută.

Ați simțit că ați avut suficiente informații legate de această boală? Ce v-ați fi dorit să știți înainte de a ajunge la medic?

Cu siguranță nu. Mi-ar fi plăcut să știu că este vorba despre VSR, în acest context aș fi făcut un test și nu aș fi întârziat cu mersul la medic.

Cât a durat recuperarea? Ați avut complicații sau simptome care au persistat mai mult timp?

Aproximativ două luni, tusea în special a persistat mai mult, plus o stare de oboseală la mers în special, care s-a dus treptat.

Ce sfaturi le-ați da altor pacienți care s-ar putea confrunta cu VSR?

Primul sfat este să fie conștienți că există și că poate avea urmări mai grave (bronșiolite sau chiar pneumonie) și să meargă la medic. Gândirea că trece de la sine și nu e ceva grav nu este cea mai bună. Mai ales persoanele care știu că au boli cronice sau sunt în vârstă trebuie să fie primele care ajung la evaluare medicală.

Articol susținut de COPAC – Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice