Fac parte din congregația indecișilor; mă roade o invidie viscerală față de oamenii hotărâți

 Mi-ar plăcea să iubesc oamenii așa cum iubesc cerul sau corcodușele, sau fragii, sau umbra unui copac înfrunzit într-o zi caniculară. Dacă aș iubi așa, aș putea detașa carnalul de spiritual, infatuarea de conectare. Dar poate că toate astea sunt părțile inseparabile ale unui întreg, la fel ca nuca și cozonacul. Perfecte împreună. 

Aceste analogii ale unui om flămând mă fac să mă gândesc la el. Sau poate că s-a ales singur să facă parte din povestea asta. Aș presupune chiar că nu sunt prima care scrie despre el.

Nu s-a zgârcit Dumnezeu când l-a făcut pe Bogdan. Frumusețea e relativă, știm; cu toate astea, șapte din zece persoane ar declara fără echivoc că e un bărbat atrăgător. Bogdan debordează de energia aia serafimico-jucăușă pe care nu o poți imita sau cumpăra. Nu ia viața prea în serios, râde mult și tare, umple o cameră doar cu simpla prezență. 

Nu știu exact cum a început prietenia noastră, poate pentru că emotivitatea mea excesivă mă face uneori să evadez în alte lumi. Mi-ar plăcea să pot numi cu exactitate momentul pentru a-l putea sărbători: în fiecare an, în ziua cu pricina, să mănânc tort, să suflu-n lumânare și să mă bucur că l-am întâlnit. 

Eram în facultate, plictisită de-o rutină în care fiecare zi curgea la fel ca precedenta, când, deodată, timpul a devenit elastic. Am migrat rapid unul către celălalt, ca doi oameni însetați. Făceam totul împreună, de parcă ne-am fi știut de-o viață, de parcă am fi crescut în aceeași scară de bloc, cu aceeași pufuleți și cu aceleași cartonașe cu pokemoni. 

Cum se face oare că simțim aceste unde de energie față de unii oameni, când de alții ne vine să ne ferim ca de grindină și iarăși alții ne sunt mai indiferenți ca margarina?

Când l-am cunoscut pe Bogdan, eram într-o perioadă autodistructivă, care nu îmi face tocmai cinste. Am avut mereu un anume efect asupra oamenilor – în special asupra bărbaților –, iar asta m-a făcut, nu de puține ori, protagonista unor bârfe numa’ bune de sorbit lângă o cafea. Nu mă interesau repercusiunile sau rănile cauzate altor persoane; mă îmbăiam nonșalant în plăcerea momentului. Greșit sau nu, așa am învățat multe despre mine. Tot n-am aflat însă dacă monogamia e un construct social, dacă persoanele căsătorite de zeci de ani au reușit cu adevărat ceva măreț sau doar și-au înfrânat decenii întregi pornirile sufletești. Dacă mă întrebi pe mine, înainte de marea relație statornică, înălțătoare și profundă (presupunând că ea există și ne așteaptă), avem cu toții nevoie de puțină noroială. 

Pe vremea aia îmi petreceam nopțile prin cluburi brașovene, învelită în lumini roșiatice care dansau pe pereții scorojiți din clădirile dărăpănate care se transformau spontan în locuri de rave. Pahare mici, crăpate, umpleau barul de lemn și multe dintre ele veneau spre mine. Mă schimonoseam ca o puștoaică atunci când simțeam izul de alcool tare și ieftin, dar de refuzat o făceam rar. Încăperile întunecate adăposteau oameni de toate felurile care dansau într-o stare de transă aproape meditativă, pe ritmuri care pentru o ureche neantrenată puteau părea repetitive, agasante și seci. 

Mie îmi plăceau. Poate că pluta morală îmi era puțin în derivă, dar pe atunci preferam oricum să țin o distanță de realitate; în nopțile alea până și planul zilei de mâine era incert, iar asta, culmea, îmi oferea pace.

De când mă știu, atunci când mă îndrăgostesc, o fac rapid, intens și la limita obsesiei. Pe atunci, la 23 de ani, suspinam naiv după un băiat nici frumos, nici urât, care fuma iarbă cum beau alții apă și care, privind acum înapoi, nu s-a purtat cu mine chiar ca un domn. 

Ziua, Bogdan mă aștepta în fața facultății. Îl văd și acum, înalt și frumos, cu zâmbetul lui de om bun. Mintea mea încă îi ascunde defectele. Sau i le iartă.

Citește continuarea pe platforma editorială UNFINISHED LOVE STORIES.

Acest text face parte din proiectul UNFINISHED LOVE STORIES – o platformă editorială ce publică povești reale despre iubire în sens larg. În fiecare duminică dimineață, vei putea citi pe Hotnews.ro și pe unfinishedlove.ro o nouă poveste ce dă iubirii o nouă valență. Dacă ai și tu o întâmplare adevărată, unică și imperfectă, care explorează universul relațiilor contemporane, trimite-o către echipa editorială.

Articol scris de Andra Gruiță

Parteneriat media