Financial report: Cincizeci de oameni care au modelat deceniul. Apusul lui Merkel. Stereotipul «ţigan» se referă la noi toţi

Financial Times: Cincizeci de oameni care au modelat deceniul. Un grup de reporteri FT a finalizat lista personalităților din politică, economie, afaceri, tehnologie, cultură, media, știință și sport. ● Deutsche Welle: Apusul lui Merkel. Cea mai controversată decizie politică pe care a luat-o ● Der Spiegel: „Stereotipul «ţigan» se referă la noi toţi”. Multitudinea ideilor preconcepute cu care se confruntă unele grupuri din această ţară se lasă cu greu cuantificată. Şi totuşi, secţia împotriva discriminării din cadrul unei organizaţii federale a încercat să pună clişeele într-o anumită ordine.

• Financial Times: Cincizeci de oameni care au modelat deceniul

Cea de-a doua decadă a secolului XXI a început cu luarea unor măsuri de austeritate pentru a face față declinului cauzat de criza financiară și s-a încheiat cu venirea la putere a unor guverne populiste și regimuri iliberale. Cei 50 de oameni ai deceniului propuși de FT reflectă aceste evoluții, cu politicieni în schimbare a jocurilor și directori influenți din sectorul bancar și din industrie. Explozia și dominația calculatoarelor și a smartphone-urilor în fiecare aspect al vieții noastre este evidentă. A fost un deceniu în care indivizii s-au arătat uneori mai puternici decât instituțiile, în care s-au făcut adevărate progrese în știință, s-au bătut noi recorduri sportive ori s-a protestat curajos împotriva persecuțiilor.

Un grup de reporteri FT a finalizat lista personalităților din politică, economie, afaceri, tehnologie, cultură, media, știință și sport.

Politică

Abiy Ahmed, premierul etiopian

Recep Tayyip Erdogan, președinte turc

Mohamed Bouazizi, vânzător stradal tunisian a cărui moarte în 2010 a pornit primăvara arabă

Nigel Farage, adept al Brexitului, omul care a schimbat Marea Britanie

Nigel Farage nu a câștigat mai mult decât un fotoliu în parlamentul britanic. Cu toate acestea, în ultimul deceniu, el a modificat întreaga politică a țării. În calitate de lider al partidului pentru Independența Regatului Unit, presiunea dlui Farage a fost cea care l-a făcut pe David Cameron să organizeze acel Referendum din 2016 privind ieșirea din UE. A jucat apoi un rol bucuros – chiar dacă controversat – în campania care a dus la rezultatul Brexit. Pe măsură ce sprijinul pentru un al doilea referendum a crescut, domnul Farage a înființat în acest an partidul Brexit și și-a folosit succesul la alegerile europene pentru a-i împiedica pe conservatori. Deși Boris Johnson a triumfat în recentele alegeri, o mare parte din pozițiile sale privind Brexit au fost de fapt cele ale domnului Farage.

Frații Koch, Mega-finanțatorii dreptei americane

Puțini oameni au schimbat fața politicii americane în ultimul deceniu mai mult decât Charles și David Koch, proprietarii miliardari ai unui imperiu industrial din Kansas, care și-au folosit averea pentru a lansa o revoluție de dreapta care a pus bazele alegerilor lui Donald Trump în 2016. Aceștia au ajutat la o metamorfoză a partidului republican, transformându-l într-o forță unită care a ”mutat” mai spre dreapta dezbaterile din politica americană, mai în dreapta decât a reușit chiar Ronald Reagan în anii ’80.

Emmanuel Macron, președinte francez

Angela Merkel, cancelarul german

Narendra Modi, premierul indian

Sérgio Moro, judecătorul devenit politician

Din poziția sa de judecător într-un oraș provincian brazilian, Sérgio Moro a condus o anchetă de corupție care a zguduit America Latină. Ancheta privind luarea de mită (banii fuseseră dați de grupul de construcții Odebrecht) a dus la închisoarea fostului președinte brazilian Luiz Inácio Lula da Silva și a implicat alți patru foști sau actuali președinți din Peru. Anul trecut, domnul Moro a devenit ministrul justiției în guvernul președintelui de extremă dreaptă Jair Bolsonaro – o mișcare politică care a pus la îndoială independența sa de judecător, dar care ar putea să-l ducă spre o candidatură la prezidențiale în viitor.

Barack Obama, președinte SUA

Vladimir Putin, președinte rus

Mohammed bin Salman, prințul moștenitor al Arabiei Saudite

Edward Snowden, avertizor de integritate american

Qassem Soleimani, general iranian

Aung San Suu Kyi, liderul de facto al Myanmarului

Donald Trump, președinte american

Iosua Wong, activist politic din Hong Kong

Xi Jinping, președinte chinez

Malala Yousafzai, activistă și laureat Nobel

Malala Yousafzai este pentru dreptul la educație al fetelor din Pakistan ce înseamnă Greta Thunberg pentru schimbările climatice. Ea a început să vorbească despre această problemă la vârsta de 10 ani. După ce militanții talibani au ocupat valea în care locuia, Malala a pornit un blog anonim în care apăra dreptul fetelor de a merge la școală. În 2012, a fost împușcată în cap, fiind apoi transferată pentru tratament în Marea Britanie, unde a locuit de atunci. Într-un interviu acordat FT în anul următor, ea a criticat pe cei care „cred că Islamul înseamnă femei care stau acasă purtând purdah și burka în timp ce bărbații fac jihad”.

Economie, afaceri și tehnologie

Bernard Arnault, președinte și director executiv al LVMH

Jeff Bezos, fondator și director executiv Amazon

Tim Cook, directorul executiv Apple

Jamie Dimon, președinte și director executiv JPMorgan

Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene

Larry Fink, BlackRock

Bill și Melinda Gates, filantropi americani

Reed Hastings, co-fondator Netflix, președinte și director executiv

Elizabeth Holmes, fondatoarea Theranos

Silicon Valley nu este străin de promisiunile cât casa de mari, dar Elizabeth Holmes a captivat lumea tehnologiei cu promisiunea ei de a revoluționa testarea sângelui. Acele și tragerile venoase urmau să fie expediate în istorie, înlocuite fiind de „nanotainerul” ei care ar diagnostica toate tipurile de boli cu doar o mică picătură de sânge. Mai mult, tehnologia ei era atât de nedureroasă și simplă, încât oamenii s-ar fi putut testa nu doar în clinici ci și în farmacii sau chiar în supermarket-uri. Compania ei, Theranos, a fost evaluată la un moment dat la 9 miliarde de dolari. Însă tehnologia nu a funcționat, iar doamna Holmes se confruntă cu un proces penal, fiind acuzată de nouă acuzații de fraudă

Kylie Jenner, antreprenor de make-up Gen Z

Travis Kalanick, co-fondatorul controversat al Uber

Frustrarea lui Travis Kalanick, într-o noapte înnorată de decembrie, la Paris, a fost aceea că nu a putut „să apese un buton și să se plimbe” doar cu ajutorul telefonului său, a inspirat crearea serviciului Uber. Ceea ce a început ca un serviciu de limuzine în San Francisco este acum un serviciu la îndemâna a peste 100 de milioane de oameni din întreaga lume. Cu o investiție totală de peste 15 miliarde de dolari, abordarea neobișnuită a domnului Kalanick a creat un nou model de afaceri care exploatează lacunele legilor din diferitele țări pentru a genera o creștere rapidă.

Haruhiko Kuroda, guvernatorul Băncii Japoniei

Christine Lagarde, director general al FMI, 2011-2019

Jack Ma, co-fondator Alibaba

Sergio Marchionne, lider de afaceri italian

Elon Musk, fondatorul și directorul executiv al Tesla

Thomas Piketty, liderul dezbaterilor privind inegalitatea

Analiza economistului francez asupra rădăcinilor și consecințelor inegalității – Capitalul în secolul al XXI-lea – a contribuit la modelarea dezbaterilor cu privire la distribuția bogăției în urma crizei financiare. Cartea, care a câștigat FT Business Book of the Year în 2014, a oferit o bază intelectuală a mișcărilor politice din întreaga lume care au crescut în intensitate ca răspuns la acumularea rapidă de avere de către super-bogați într-o epocă a austerității și relaxărilor cantitative.

Ren Zhengfei, fondator și director executiv Huawei

Margrethe Vestager, comisarul UE pentru concurență

Susan Wojcicki, directorul executiv YouTube

Mark Zuckerberg, fondator Facebook, președinte și director executiv

CULTURA, MEDIA, SPORT ȘI ȘTIINȚĂ

David Attenborough, cercetător naturalist britanic

Jennifer Doudna, biochimist american

Kevin Feige, ”creierul” Marvel

Producătorul de film în vârstă de 46 de ani este elementul principal din spatele francizei de supereroi Marvel de filme și TV, care a ajuns să domine industria divertismentului și să genereze zeci de miliarde de dolari. Succesul său a reorientat Hollywood-ul în jurul unei obsesii atotcuprinzătoare pentru supereroi și aventuri în spațiu, culminând cu succesul record al Avengers: Endgame din 2019. Franciza, în care o gamă largă de personaje și povești au fost împletite cu meticulozitate de către Feige și echipa sa, a redefinit genul de supereroi pentru o nouă generație și a ajutat Disney nu doar să reziste amenințării din partea noilor rivali din Silicon Valley, ci să rămână bine înfipt pe podium.

Rose McGowan, inițiatoarea campaniei #MeToo

Rose McGowan a spus cândva că „destinul ei va fi unul important și ciudat”. Cu toate acestea, nici ea nu ar fi putut prezice rolul pe care îl va juca în #MeToo, una dintre cele mai influente mișcări sociale ale deceniului. În 2016, vedeta de film pe atunci necunoscută a postat o serie de tweet-uri susținând că un „nume important al unui studio” o violase odată. Zvonurile vorbeau despre producătorul hollywoodian Harvey Weinstein, iar doamna McGowan a fost printre primele femei The New York Times care au dus la ancheta din 2017 asupra domnului Weinstein, care a negat atunci toate acuzațiile. Dar povestea ei în cele din urmă a dus la demiterea domnului Weinstein și la lansarea unei mișcări care încă face valuri.

Lionel Messi și Cristiano Ronaldo, fotbaliști

Rupert Murdoch, fondatorul News Corp

Grigory Rodchenkov, informator din spatele cortinei sportului rusesc

Taylor Swift, cea mai puternică vedetă pop din lume

Serena Williams, tenismenă americană

• Deutsche Welle: Apusul lui Merkel

Sfârşitul mandatului cancelarului german se apropie. Care sunt obiectivele pe care urmăreşte să le îndeplinească în perioada care i-a mai rămas până în 2021? Şi care este testamentul ei politic? Un scurt bilanţ.

De multe ori în trecut s-a vorbit despre demisia Angelei Merkel din funcţia de cancelar în special în perioade de rupturi în cadrul coaliţiei de guvernământ de la Berlin. Cu toate acestea Merkel a rămas cancelar timp de 14 ani şi se declară decisă să-şi ducă la bun sfârşit actualul mandat guvernamental. Sondajele arată că majoritatea germanilor doreşte ca Angela Merkel să rămână cancelar până în 2020 în ciuda criticilor aduse activităţii sale guvernamentale.

Germania, dar şi restul lumii nu mai este ce era atunci când Merkel a preluat pentru prima dată atribuţiile de cancelar în 2005. În Germania, polarizarea politică este cea mai intensă din ultimele decenii, în condiţiile în care Alternativa pentru Germania (AfD) este cel mai puternic partid de opoziţie din parlament. În acelaşi timp, procentele atât ale conservatorilor germani, cât şi ale social-democraţilor înregistrează o evoluţie descendentă.

“Să nu lase Germania şi Europa în haos”

Şi la nivel internaţional situaţia este mult mai fragilă. Preşedintele american, Donald Trump contestă în mod public rostul alianţei NATO, iar britanicii întorc spatele UE. Biograful lui Merkel, Ralph Bollmann, crede că şefa guvernului german consideră aceste evoluţii “o foarte serioasă criză a democraţiilor occidentale”.

Potrivit lui Ralph Bollmann, principalul obiectiv al lui Merkel în perioada care i-a rămas în funcţia de cancelar este “să nu lase Germania, Europa şi restul lumii în haos”. Este un fapt că Merkel nu a fost niciodată un politician cu viziuni mari. Fără să o spună public, mai mulţi membri de vârf ai creştin-democraţilor ar dori ca Merkel să urmeze exemplul preşedintelui francez Macron, care a făcut propuneri concrete cu privire la reconfigurarea UE sau a demarat o discuţie publică cu privire la alianţa nord-atlantică, caracterizând NATO ca fiind “în moarte clinică”.

Decizia sa politică cea mai controversată

Nicio decizie politică a sa nu a fost atât de controversată ca cea din 2015, când a lăsat graniţele germane deschise pentru sute de mii de refugiaţi fără chiar să se consulte cu parlamentul german. Pentru mulţi din Germania, cancelarul a devenit o persoană detestată, în timp ce pentru alţii era salvatorul lumii occidentale.

Care va fi testamentul politic al lui Merkel? Biograful ei apreciază că Merkel “şi-ar dori să fie femeia care a reuşit să treacă Germania prin iureşul crizelor, cum ar fi criza Euro şi criza refugiaţilor, şi politicianul care i-a făcut pe creştin-democraţi un partid mai deschis şi mai tolerant în ciuda preţului intrării unui partid populist de extremă-dreaptă în parlamentul german”(RADOR).

Der Spiegel: „Stereotipul «ţigan» se referă la noi toţi”

Aparţin aceleaşi minorităţi şi abia dacă au mai multe lucruri în comun decât imaginea lor negativă. Sinti şi roma.

Multitudinea ideilor preconcepute cu care se confruntă unele grupuri din această ţară se lasă cu greu cuantificată. Şi totuşi, secţia împotriva discriminării din cadrul unei organizaţii federale a încercat să pună clişeele într-o anumită ordine. În acest context, un grup care se ocupă cu sondarea opiniei publice a chestionat în urmă cu cinci ani un număr de 5.000 de cetăţeni din întreaga ţară. Aceştia urmau să se pronunţe asupra imaginii pe care o au faţă de apartenenţii diferitelor minorităţi.

Cele mai pronunţate rezerve se manifestă faţă de membrii minorităţii sinti şi roma. Doar câţiva dintre cei chestionaţi îi consideră simpatici. Foarte mulţi au crezut că sinti şi roma duc o viaţă cu totul alta decât majoritatea cetăţenilor din ţară. Deosebit de mulţi au preferat să nu aibă în vecinătatea lor membri ai acestei minorităţi.

Cercetătorii au întrebat şi despre opiniile participanţilor faţă de alte grupuri, printre care est-europeni, musulmani, negri, italieni, evrei şi azilanţi. Aceştia s-au bucurat de o imagine mai bună în general. Există însă şi studii care confirmă aprecierea negativă de care se bucură sinti şi roma şi în Germania.

Ideile preconcepute sunt mereu pripite şi nediferenţiate. Însă când vine vorba despre sinti şi roma, impresiile pauşale ale multor cetăţeni ai ţării diferă deosebit de mult de adevăr.

Sinti şi roma duc în această ţară o viaţă foarte diferită. Toţi au strămoşi care au emigrat din India în urmă cu peste 1.000 de ani, însă ulterior drumurile lor s-au despărţit. O subgrupă sinti trăieşte în Germania de 600 de ani. Lor li se adaugă o grupă mai mică de romi germani, ale căror familii locuiesc aici de aproximativ 150 de ani. Împreună constituie una dintre cele patru minorităţi germane recunoscute, iar membrii familiilor au în caz normal şi cetăţenie germană.

Alţi membri romi au venit în Germania în anii ’60 ca muncitori sezonieri, fie din Europa de Est sau au fugit aici în anii ’90 din faţa războaielor din Iugoslavia. Aceştia sunt adesea doar toleraţi şi ameninţaţi cu expulzarea.

Romii au păstrat o limbă comună. Limba romanes vine din sanscrita Indiei vechi, dar aceasta diferă de limba vorbită de romi în Europa de Est. Multe cuvinte sunt preluate din limba ţărilor unde trăiesc. Limba romanes nu are o scriere sau gramatică standardizate şi este transmisă de familii de regulă pe cale orală. (RADOR)