​Financial report Marea Britanie după Brexit nu va fi singură, ci mai singură. Piața ciudată din Wuhan unde se vindeau pui de lup, șerpi și șobolani. Pentru interesele Rusiei în Bulgaria se lucrează în Guvern, Parlament şi în presă

The Financial Times: Marea Britanie după Brexit nu va fi singură, dar va fi mai singură.● Les Echos: Coronavirusul: piața ciudată din Wuhan unde se vindeau pui de lup, șerpi și șobolani. ● Venezuela lui Nicolas Maduro ar putea privatiza sectorul petrolier.● DNEVNIK: Pentru interesele Rusiei în Bulgaria se lucrează în Guvern, Parlament şi în principalele mijloace de informare în masă.● Știri pe scurt.

The Financial Times: Marea Britanie după Brexit nu va fi singură, dar va fi mai singură

Articol scris de Martin Wolf.

„În sfârșit suntem singuri.” Tatăl meu mi-a spus că a auzit aceste cuvinte de la un domn în vârstă care locuia lângă el, în iunie 1940, imediat după căderea Franței. Aceeași insularitate animă și Brexit-ul. A fost o iluzie atunci – nu era vorba doar de Marea Britanie, ci de o alianță cu puteri mai mari care a câștigat al Doilea Război Mondial. Este o iluzie și acum. Marea Britanie nu va fi singură, dar va fi mai singură.

Nu putem ști ce s-ar fi întâmplat dacă referendumul din 2016 ar fi avut alt rezultat. Dar știm unele rezultate și putem cel puțin bănui altele.

Brexit-ul este o decizie de a separa Marea Britanie de instituțiile care guvernează continentul din care Regatul Unit face și el parte. Un rezultat este cert: britanicii vor pierde dreptul de a se muta și de a munci în întreaga UE, la fel cum cetățenii membrilor UE vor avea restricții la a trăi și munci în Marea Britanie. Aceasta înseamnă o reducere a libertăților. Este rezultatul insistării asupra faptului că nu ar trebui să existe o identitate politică britanică, cât mai ales una europeană. Aceasta este o victorie a mărginirii.

Influența directă a alegerilor politice britanice asupra celor din UE va dispărea și ea. Politicienii britanici își vor scoate nasurile pe ferestrele UE, pe măsură ce acolo se vor lua decizii care să îi afecteze. Aceste decizii vor determina evoluția pieței unice și a politicilor comerciale și climatice ale UE. Fără Marea Britanie, UE va avea în continuare 450 de milioane de oameni și va produce 18% din producția mondială. De asemenea, va rămâne cel mai important partener comercial al Regatului Unit. Autoexcluderea Regatului Unit va conta.

Mai mult, niciodată, în viața mea, un guvern britanic nu a fost atât de hotărât să producă daune economice propriilor săi oameni. Analiza proprie a guvernului, publicată în noiembrie 2018, a ajuns la concluzia că, în cadrul unui acord de comerț liber de tipul pe care îl urmărește guvernul, produsul intern brut pe cap de locuitor din Marea Britanie va fi probabil cu aproximativ 5%. Eliminarea imigrației nete din Spațiul Economic European ar mări pierderea cu 0,5 puncte procentuale. Este posibil ca Marea Britanie să piardă aproape jumătate din creșterea potențială a PIB-ului pe locuitor în următorul deceniu, cu implicații sumbre asupra veniturilor și cheltuielilor guvernamentale.

Acest lucru nu ia în calcul costurile pe termen scurt. Sajid Javid, (ministrul Finanțelor- n.red) a făcut un apel companiilor să renunțe la planurile privind alinierea reglementărilor la UE, precizând că au avut trei ani de pregătire. Este o prostie. Nimeni nu a știut (și nici acum nu știe) ce acord vom avea și cum va arăta el. Combinația dintre incertitudinea rezultatului și timpul scurt rămas pentru pregătiri este iresponsabilă.

Adepții Brexitului vor susține că, eliberată de reglementările UE, Marea Britanie va prospera. Este probabil ca această idee să se dovedească a fi o fantezie. Unul dintre motive este că Marea Britanie are deja o economie extrem de dereglementată, în special privind piața muncii. Va renunța Marea Britanie la reglementările actuale privind mediul, standardele produselor, soliditatea financiară și așa mai departe? Este foarte puțin probabil. Mai mult, marile eșecuri ale Regatului Unit – rata de investiții ultra-scăzută, creșterea slabă a productivității, infrastructura slabă, inegalitatea regională ridicată – nu au nicio legătură cu aderarea la UE.

Brexit-ul poate fi o scuză pentru multe lucruri, dar nu va rezolva niciuna dintre aceste probleme. Dacă nu există nici un acord comercial cu UE sau în orice caz nu unul care se va dovedi perturbator, va urma cu siguranță jocul acuzațiilor. În Marea Britanie, cei care voiau să rămână în UE vor da vina pe cei care voiau să iasă din Europa. Mai mult, guvernul ar putea da vina pe UE pentru un rezultat nefericit iar o astfel de discordie ar putea duce la o fractură și mai mare între Marea Britanie și UE. Ar fi chiar plauzibil să ne imaginăm o Marea Britanie supărată și distructivă care încearcă să se coordoneze cu SUA lui Donald Trump împotriva UE. Consecințele ar fi devastatoare.

Plecarea Regatului Unit va re-modela viitoarea UE. Marea Britanie a jucat un rol central în promovarea pieței unice și a politicii comerciale liberale a UE. Plecarea sa riscă să slăbească influența țărilor nordice mai liberale din punct de vedere economic decât restul celorlalte state. De asemenea, Marii Britanii îi va fi dificil să exercite de una singură o influență puternică într-o lume care intră într-o epocă a marilor rivalitați. Marea Britanie se va confrunta cu alegeri dificile-de partea cărei tabere să joace, când vine vorba de tehnologie, de standarde? Toate acestea vor fi alegeri foarte incomode. Iar controlul pe care îl presupune că îl va deține va fi unul iluzoriu.

Marea Britanie intră într-o lume nouă. Își obligă oamenii să-și abandoneze drepturile europene. Alege să fie o insulă independentă alături de ceea ce pare să rămână un gigant european integrat. Se hotărăște să meargă pe cont propriu într-o lume dominată de superputeri rivale. Și face asta cu promisiunea unui control mai mare asupra propriului destin. Acționează împotriva dorinței majorității propriilor tineri.

Va dura această separare? Nimeni nu poate ști. Dar este destul de probabil să dureze mult timp. În opinia mea, este o gafă uriașă. Dar acesta este momentul pe care îl trăim. Și va trebui să îl trăim alături de consecințele sale.

Les Echos: Coronavirusul: piața ciudată din Wuhan unde se vindeau pui de lup, șerpi și șobolani

Înainte de a se închide, animalele exotice vii se vindeau în piața din Wuhan. Această piață chineză, considerată ca epicentrul virusului misterios care se răspândește în China (și acum în Japonia, în Coreea de Sud, în Thailanda, în Taiwan și pe continentul american), a fost un fel de menajerie unde trăiau cele mai ciudate specii.

Vânzările ilegale de animale sălbatice acolo aveau loc, a recunoscut miercuri directorul Centrului Național pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, Gao Fu, fără a putea confirma dacă piața a fost locul din care a izbucnit epidemia.

Piața a fost închisă luna trecută imediat ce primele cazuri de boală au fost descoperite în această metropolă de 11 milioane de locuitori. Cercetările realizate în China sugerează că virusul s-ar fi putut răspândi la oameni de la șerpi, viezuri sau șobolani.

Se repetă istoria? Epidemia de SARS, care a ucis aproape 650 de oameni în China la începutul anilor 2000, a început de la zibetă (sau civetul), un mic mamifer întâlnit în mod obișnuit în zonă. În principiu interzis pentru consum uman, animalul apare totuși pe o listă de produse oferite spre vânzare de către unul dintre comercianții din piața Wuhan.

Această listă de prețuri, transmisă de jurnalistul Muyi Xiao pe Twitter, arată că sunt oferite tot felul de animale sălbatice: păun, struț, șobolan, vulpe, crocodil, pui de lup, salamandră uriașă, carne de porc, șarpe, măgar, câine sau carne de cămilă.

„Înghețat și livrat la ușa ta”, proclamă broșura, fără a fi posibil să se verifice dacă aceste animale existau pe stoc în piață.

Un cotidian din Beijing, Beijing News, citează alți comercianți de pe piață care spuneau că localnicii au vândut mari cantități de vânat sălbatic până la închiderea pieței.

Chinezii se mândresc că mănâncă tot ce are ”patru picioare, cu excepția meselor, tot ceea ce înoată, cu excepția bărcilor și tot ceea ce zboară, cu excepția avioanelor” – inclusiv speciile rare apreciate pentru presupusele lor proprietăți terapeutice.

Pe piețe se găsesc deseori specii rare sau protejate, chiar dacă autoritățile pretind să lupte împotriva traficului și a specialităților culinare ilegale. Aplicarea legii este în mod clar laxă, mai ales că mâncarea cărnii sălbatice este una dintre practicile alimentare ancestrale chineze. „Această tradiție înrădăcinată face parte din cultura Lingnanului (zona cuprinzând Cantonul și provinciile înconjurătoare), relatează „Courrier International”. Printre cele mai consumate specii din Canton se numără șopârla monitoră, salamandra uriașă chineză, șerpi sălbatici, bufnițe și vrabia halo.”

Simboluri ale „distincției sociale”, aceste feluri de mâncare sunt vândute la un preț ridicat. Pangolina – cel mai braconat mamifer din lume – se vinde pentru aproximativ 500 de yuani (60 de euro) la 500 de grame. Pentru un animal viu, prețurile se dublează.

Cu toate acestea, aceste practici sunt din ce în ce mai controversate și puse la îndoială, în special de noile generații care trăiesc în zonele metropolitane. Salvarea câinilor este organizată de asociații care îi eliberează din drumul spre abator. Imaginile cu animale salvate vândute pe piața Wuhan au provocat, de asemenea, multă reacție pe rețelele de socializare chineze, unde mulți internauți cer o mai intensă supraveghere a comerțului cu animale sălbatice.

Această gastronomie prezintă riscuri pentru sănătatea umană, spune Christian Walzer, membru al asociației ecologice americane Wildlife Conservation Society. Potrivit acestuia, 70% din noile boli infecțioase provin din animale sălbatice, iar piețele, care adesea au condiții igienice discutabile, sunt locurile ideale pentru transmiterea virușilor la om.

Venezuela lui Nicolas Maduro ar putea privatiza sectorul petrolier

Administrația lui Nicolas Maduro a contactat firme străine cărora ar dori să le cedeze o parte din activele petroliere pe care le controlează. Scopul – modernizarea sectorului pentru a relansa producția și obținerea unei guri de oxigen pentru economia vlăguită.

Nicolas Maduro nu mai are de ales. Țara sa este asfixiată de sancțiunile internaționale și economia sa este în derivă. Președintele ales al Venezuelei a decis să cedeze controlul asupra sectorului petrolier unor firme străine. Vânzând aceste active, țara, care dispune de rezerve considerate ca fiind cele mai importante din lume, speră să își modernizeze industria de profil cu ajutorul firmelor străine. Șeful statului intenționează și să anuleze datoriile companiei petroliere naționale.

Soluția ultimei șanse

Modernizarea este de fapt ultima șansă. Ca urmare a întârzierilor din investiții, producția zilnică – care atingea 2,4 milioane de barili pe zi în 2013 – a scăzut la 700.000 anul trecut. Există discuții în acest moment cu Rosneft (Rusia), Repsol (Spania) și ENI (Italia).

Această decizie nu vizează doar relansarea producției de petrol prin injectarea de capital privat; este soluția ultimei șanse pentru un guvern aflat în criză de resurse. Deja de câțiva ani, autoritățile venezuelene nu mai publică date referitoare la situația macroeconomică a țării, atât sunt acestea de catastrofale. Rămân estimările FMI, care evaluează o prăbușire cu 35 % a PIB -ului în 2019, după mai mulți ani de recesiune: -18 % în 2018, -14 % în 2017 și -16,5 % în 2016.

Dolarizarea economiei

Desigur, autoritățile au slăbit constrângerile monetare, autorizând o anumită dolarizare a economiei. La aceasta se adaugă transferurile de bani ale celor patru milioane de persoane care au fugit de dictatură din 2015 încoace. În fața precarității economice, numărul de refugiați s-a accelerat în 2019 și ar urma să atingă, potrivit ONU, 5,3 milioane de persoane la finalul anului 2019.

Nicolas Maduro, acuzat de a fi uzurpat cel de-al doilea mandat, se bucură în continuare de sprijinul armatei. Dar el poate să conteze și pe câteva țări fidele. Cuba, desigur, dar și China și Rusia.

Putin contra Trump

Din acest punct de vedere, Vladimir Putin și-a dominat adversarul american, Donald Trump. În timp ce președintele Rusiei îl susține pe Nicolas Maduro, omologul american a încercat o lovitură de forță, impunându-l pe Juan Guaido. La un an după evenimente, se poate constata că răsturnarea lui Nicolas Maduro nu este de actualitate, acesta păstrând în continuare controlul asupra țării. Ceea ce îi face pe anumiți observatori să creadă că ajutorul internațional va reveni după ce Maduro va reuși să stabilizeze economia. (RADOR)

DNEVNIK: Pentru interesele Rusiei în Bulgaria se lucrează în Guvern, Parlament şi în principalele mijloace de informare în masă

Toate partidele din guvernul și parlamentul bulgar, precum și aproape toate ziarele bulgăreşti lucrează pentru interesele Rusiei. Acest lucru este deosebit de vizibil mai ales în implementarea proiectelor energetice, care ori contrazic logica economică (cum ar fi continuarea Turk Stream prin Bulgaria) ori amenință direct securitatea națională (Centrala Nucleara de la Belene).

În Balcani, elitele politice sunt gata să îmbrățișeze modelul autoritar rus, care se potrivește mecanismelor dominante ale regiunii pentru „captarea” statului de interese private. Oamenii care iau decizii devin colaboraţionişti ai Moscovei, iar această cooperare este garantată și prin renta de corupție, pe care ei o obțin din marile proiectele ruseşti din infrastructură și energie.

Pe fondul lipsei de dorinţă cu care UE s-a angajat politic față de sud-estul Europei, SUA devine din nou o contrapondere de neînlocuit a forțelor destabilizatoare în Balcani. Prezența diplomatică sporită a SUA în regiune, în 2019, ar trebui să fie urmată de acțiuni la fel de puternice pentru combaterea corupției și spălării banilor, precum și pentru reconstruirea din nou a instituțiilor democratice ca un stăvilar al influenței străine răuvoitoare.

Acestea sunt doar o parte din concluziile unui raport al Centrului pentru Studiul Democrației asupra Mecanismelor de Influență Rusă după anul 2014, elaborat cu ajutorul a 10 cercetători și jurnaliști de investigație din zonă. Autorii mulțumesc pentru sfaturile și coordonarea a zeci de reprezentanți ai structurilor NATO, UE, Departamentului de Stat și trei ministere de externe din Europa, ONG-uri din SUA și Europa, precum şi ambasadorului american, Eric Rubin, dar şi altora.

Acesta este al treilea din seria „Manualul de la Kremlin” și a fost prezentat săptămâna trecută la Washington, la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene (Center for European Policy Analysis). Analiza vizează 8 țări, inclusiv din UE și NATO: Bulgaria, Albania, Macedonia de Nord, Serbia, Kosovo, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru.

„Chiar și guvernarea GERB și partenerii săi de coaliție din Frontul Patriotic au îmbrățișat, de fapt, începând cu anul 2006, cea mai mare parte a proiectelor energetice lansate de Kremlin, deși partidul lui Boiko Borisov, verbal, se pronunţă pentru realizarea obiectivelor strategice euro-atlantice ale Bulgariei”, se arată în text. În acesta se afirmă că Ataka este cel mai deschis partid pro-rus din Bulgaria, dar pentru Kremlin este un jucător periferic, iar principalele sale operațiuni de intervenție politică se concentrează pe forțele politice importante din punct de vedere structural, inclusiv principalele partide de guvernare și opoziție.

„Partidul Socialist Bulgar (BSP) este cel mai popular partid pro-Moscova din Bulgaria, precum și cel mai mare grup de opoziție din Parlamentul de la Sofia. Partidul nu este eurosceptic și, în general, urmărește orientarea euroatlantică în politica externă, dar în tandem cu alte partide mai mici, dar foarte influente, precum Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi și ABV, lucrează în mod sistematic pentru promovarea agendei economice ruse în Bulgaria. Ei sunt deosebit de activi în activitatea de lobby pentru proiecte de infrastructură de mare amploare.

Mass-media şi grupuri de presiune

În plus, influența mass-media rusă trece prin câteva mici canale de televiziune prin cablu – precum Channel 3 și Alpha – și cel puțin 3 ziare (Duma, Zemia și Ataka) legate în mod direct de Rusia, ori prin intermediul proprietarilor lor sau prin influenţa asupra conținutul a ceea ce difuzează și tipăresc, scriu autorii.

„O parte dintre ziarele de mare tiraj – cum ar fi Telegraf, Trud, Monitor și 24Chasa -, răspândesc propaganda rusă acordând o atenție specială anumitor aspecte. De exemplu, cât de corectă a fost politica externă rusă în Europa, Orientul Apropiat și America Latină; cât de importante sunt Bulgaria şi Balcanii pentru Europa, proiectele energetice ruseşti și cât de dezgustătoare sunt valorile euroatlantice. Numitorul comun între toate aceste publicaţii este că sunt conectate la rețele cu legături de afaceri apropiate de Rusia – cum ar fi unul dintre magnaţii mass-media bulgari și parlamentar Delian Peevski. Mijloace de informare în masă sub influenţă rusă au devenit şi platforme pentru politicieni pro-ruşi conectaţi între ei, jurnaliști și intelectuali, care pun laolaltă propaganda discursului sancţionat de Kremlin despre valori conservatoare şi valori tradiţionale acolo unde apare o asemenea posibilitate în dezbaterea publică – în special atunci când este vorba despre genul social, persoanele LGBT sau familia tradițională”.

În raport se arată că este deosebit de netransparentă situația legată de mass-media online și grupuri de social media, unde se obţine influență aproape fără investiții de fonduri.

Dincolo de problema răspândită în regiune a proprietarilor adevăraţi ai mijloacelor de informare în masă, oligarhizarea piețelor mass-media (de rețelele strâns legate de afaceri cu Rusia), aplicarea slabă a legii, dependența mass-media de agenții de publicitate mari pe o piață publicitară altfel mică, situația se complică și din cauza legăturilor politice puternice cu oamenii din guvern. În primul rând, aceste rețele sprijină concentrarea mass-media publică și privată în anumite mijloace de informare în masă, deseori legate de politica externă rusă sau de interesele private pro-ruse. În al doilea rând, combinaţia de proprietăți mass-media și implicarea în politică oferă guvernului național un instrument puternic pentru a controla eficient ceea ce se scrie și se vorbește în favoarea intereselor politice și economice rusești. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că, în poziția sa oficială, guvernul poate părea echilibrat și neutru cu privire la aceleași probleme, explică autorii raportului.

În aceste condiţii, Rusia nu lasă totul pe seama rețelelor oligarhice autohtone. Prin intermediul organizațiilor și grupurilor religioase, culturale și neguvernamentale, încearcă să confunde, să dezorienteze, să manipuleze, să semene instabilitatea și tensiunea, să reînvie conflictele vechi, între comunități, alegători și populația țărilor din regiune care nu pot fi numite rusofile. Mai mult, fără o intervenție directă în procesul de luare a deciziilor, aceste grupuri pot crea rapid o atmosferă care obligă guvernul să-și schimbe decizia.

„Slăbirea forței de atracție a Uniunii Europene lasă un vid de putere în sud-estul Europei, pe care forțe autoritare precum Rusia sunt gata să îl umple”, spun autorii. „Kremlinul profită de cedarea democrației și de cucerirea în general a statului și a instituțiilor sale nefuncționale pentru a-și consolida influența economică și politică în regiune. În timp ce puterea economică a Rusiei în sud-estul Europei slăbește după ce în 2014 au fost impuse sancțiuni de UE și NATO, capacitatea sa globală de a influența politicile naționale rămâne semnificativă și dobândeşte chiar o mai mare eficienţă”.

Rolul tot mai mare al statelor autoritare în politica și economia Europei de Sud-Est întăreşte şi mai mult rețelele de preluare a statului, care controlează procesele-cheie de luare a deciziilor. La rândul său, aceasta subminează încrederea în asistența pentru reforme democratice, venite din partea partenerilor euroatlantici, cum ar fi politica UE de a transforma supremaţia legii, mass-media liberă și justiția independentă în criteriu de acces la fondurile UE.

Vivacom, BCC, Turk Stream şi Centrala Nucleară Belene

În ceea ce priveşte Bulgaria, concret, raportul oferă exemple despre rolul Rusiei nu numai în ceea ce priveşte împovărarea contribuabilului bulgar cu proiecte de multe miliarde, cum ar fi Centrala Nucleară de la Belene şi Turk Stream, dar și controversatul, potrivit autorilor, model al companiei Lukoil, care îi permite să plătească impozite mici în țară, deși este o forță dominantă în sectorul petrolier. De asemenea, autorii remarcă faptul că o parte semnificativă a investițiilor făcute de Lukoil nu sunt raportate ca provenind din Rusia, ci din Olanda, deoarece trec printr-o companie înregistrată acolo. Prin intermediul băncii de stat VTB din Rusia, autoritățile de la Moscova au fost în Banca Comercială Corporativă (BCC), au luat partea lui Delian Peevski în conflictul ce a dus la lichidarea acestei bănci și au finanțat achiziția companiei de telefonie Vivacom, iar astfel au obținut un control imens asupra infrastructurii strategice de comunicații a Bulgariei, prin intermediul Administraţiei Naţionale a Staţiilor de Radio şi Televiziune, se mai arată în text.

Despre continuarea Turk Stream se aminteşte că oricum s-ar prezenta renaşterea South Stream în acesta, ca versiune economică mai degrabă decât geopolitică a originalului, el rămâne cel mai important proiect politic al Rusiei în regiune. În ciuda eforturilor depuse de guvernul bulgar pentru a-l „strecura” ca îndeplinind cerințele europene, acesta este marcat de repetarea deficiențelor South Stream – trecerea în grabă a deciziilor prin parlament, în contradicţie cu principiile de securitate energetică naţională, achiziții publice efectuate pe repede înainte cu companii ciudate de pe piața europeană, furnizorii ruși stabiliţi în prealabil și presiune din ce în ce mai mare de la Moscova și Belgrad pentru a începe construcția conductei. Bulgaria a acceptat noul proiect și a renunțat la încercarea de a solicita compensații în următorii 10 ani în cadrul contractului de furnizare existent prin Ucraina până în 2030. De fapt, încă din 2006, guvernul bulgar a permis ca soluționarea litigiilor cu Gazprom să aibă loc nu într-o țară neutră, ci într-un tribunal de arbitraj de pe lângă Camera de Comerț a Rusiei. „În timpul negocierilor legate de Turk Stream, guvernul rus a „condus mașina” și a direcţionat dialogul, în timp ce politicienii bulgari au perceput acordul ca un serviciu făcut de Rusia pentru Bulgaria mai degrabă, decât ca un acord între parteneri egali, din care ambele ţări au de câştigat”.

Bulgaria continuă să cheltuiască alte miliarde de leva pentru Centrala Nucleară de la Belene, fără motive economice și energetice, continuă autorii. În 2008 a fost semnat un contract de construcție pentru 4 miliarde de euro, din care aproximativ 2 miliarde au fost cheltuite din fondurile de altfel modeste ale companiei energiei de stat. Deși proiectul a fost oficial înghețat în 2012, chiria provenită din utilizarea acestor resurse alimentează lobby-uri nucleare puternice din partea experților, politicienilor și consultanților din țară, capabili să monopolizeze dezbaterea publică pe această temă.

Același partid care a înghețat „Belene”, l-a dezghețat în 2017. „Implementarea proiectului va cufunda în continuare guvernul bulgar în relații economice asimetrice și costisitoare cu Rusia, care în viitor pot deveni pârghii pentru câștiguri politice. Holdingul Energetic Bulgar este deja încorporat într-o spirală adâncă a datoriei, care probabil se va accelera odată cu restartarea proiectului”.

Autorii reamintesc că guvernul vine cu argumente dintr-un raport al Academiei Bulgare de Ştiinţe, foarte controversat și încă nepublic în totalitate, din care s-au retras câteva persoane din cauza dezacordurilor. De asemenea, se reamintește gradul extrem de ridicat de improbabilitate pentru a obține condițiile financiare și economice care ar putea justifica construirea unei a doua centrale la Belene: „o creștere economică anuală medie și continuă între 3 și 4 la sută din PIB în următorii 25 de ani, creşterea populației Bulgariei cu 300.000 de oameni și o creștere de 25% a consumului de energie”. Raportul Academiei Bulgare de Ştiinţe a fost coordonat de un fost viceprim-ministru care tocmai a semnat un acord pentru o societate comună cu Rusia pentru construirea South Stream.

Ce propune raportul (o parte din idei)

Guvernele, în coaliție cu sectorul non-guvernamental și cu partenerii internaționali, să elaboreze și să pună în aplicare strategii împotriva preluării statului, inclusiv diagnosticarea și evaluarea periodică a evoluției, dacă există o asemenea tendință și în ce măsură a progresat

– elaborarea surselor de capital străin, în afara celor de la țări autoritare, care au vizat sectoare importante din punct de vedere structural, fără utilizarea regulilor de concurență; aceasta este în principal sarcina băncilor centrale și autorităților de reglementare financiară

– clarificarea de către autoritățile antitrust, inspectorii fiscali, autoritățile de reglementare financiară și agențiile de securitate naționale a proprietarilor finali ai investițiilor directe străine; astfel se va evita concentrarea pieței, spălarea banilor și achiziția de active strategice de la companii legate de state autoritare

– desființarea oligopolurilor în comerțul cu ridicata și cu amănuntul de combustibili, care permit giganților ruşi ai petrolului să aibă chirii disproporționate

– aplicarea mai strictă a legilor privind finanțarea partidelor politice și publicarea periodică de către serviciile de informații a unei evaluări a amenințărilor de imixtiune străină

– consolidarea și susținerea independenței autorităților naționale de reglementare a mass-media

– UE să fie mai activă cu privire la statul de drept și combaterea corupției și să urmeze exemplul SUA, trimițând în regiune un trimis special cu acces direct la Bruxelles, Berlin și Paris

– implicarea directă a Comisiei Europene cu societatea civilă în Europa de Sud Est, prin intermediul programelor gestionate de la Bruxelles privind statul de drept, justiția etc.(RADOR)

Știri pe scurt

• Mult-aşteptatul plan de pace pentru Orientul Mijlociu, prezentat marţi de preşedintele american Donald Trump în prezenţa premierului israelian Benjamin Netanyahu, generează reacţii ample în presa internaţională. Numit chiar de preşedintele american drept „Acordul secolului”, planul prevede un stat palestinian demilitarizat care să trăiască în pace alături de Israel, iar Israelul să-şi păstreze responsabilitatea pentru securitatea regiunii din vestul râului Iordan, scrie Jerusalem Post. La Libre Belgique observă că deşi a fost salutat de Israel ca fiind „istoric”, planul are puţine şanse de reuşită, fiind respins vehement de către palestinieni încă de dinainte de prezentarea lui. De altfel, „palestinienii au fost marii absenți ai planului de pace american”, după cum observă Les Echos, detaliind că organizațiile palestiniene acuză că nu a fost luată în considerare niciuna din revendicările lor şi cer comunității internaționale să boicoteze acest plan.

• La nivel global îngrijorările legate de răspândirea coronovirusului continuă. Potrivit Reuters, China promite să anihileze virusul care a făcut deja peste 100 de victime, dar restul ţărilor sunt în stare de alertă încercând să-şi evacueze cetăţenii din zonele de risc. Cotidianul britanic Express vorbeşte despre 11 ţări afectate, iar, potrivit Washington Post, Statele Unite se oferă să trimită experţi în China pentru a combate epidemia. Pericolul coronavirusului are efecte şi în plan economic, afectând puternic preţul petrolului. Astfel, cursul ţiţeiului Brent a ajuns la cel mai scăzut nivel din octombrie până acum, din cauza riscurilor asupra economiei mondiale generate de măsurile luate pentru a opri epidemia.

• Tot în plan economic, Bulgaria ar putea intra în luna aprilie în aşa-numita „cameră de așteptare a Zonei Euro”, consideră directoarea Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva, exprimându-şi încrederea că aderarea Bulgariei la Uniunea Monetară în 2023 este „complet previzibilă”, notează Dnevnik. Aceeaşi publicaţie sofiotă observă un oarecare scepticism faţă de adoptarea monedei euro, scepticism care, în opinia ministrului de finanţe de la Sofia, este alimentat de partidele rusofile, ce „lucrează pentru schimbarea orientării geopolitice” a Bulgariei. Ministrul bulgar a subliniat însă că aderarea ţării la Zona Euro „este ireversibilă și plasează Bulgaria în cercul de luare a deciziilor”.

• La Auschwitz, peste 200 supravieţuitori „s-au adunat pentru a avertiza cu privire la ura care vine pe furiş”, notează The Times. „Mulţi dintre ei conştienţi că nu le-a mai rămas mult timp pentru a depune mărturie, au urcat pe podium şi şi-au îndemnat auditoriul să înveţe din experienţa răului de care este capabilă omenirea şi să ia măsuri pentru ca nimic de acest fel să nu se mai întâmple vreodată”, detaliază ziarul britanic. „Am dori ca următoarea generaţie să ştie prin ce am trecut noi”, a spus David Marks, de 91 de ani, care a pierdut 35 de rude ce au fost transportate la Auschwitz din satul lor din România. „Un dictator nu apare de pe o zi pe alta”, ci prin „paşi mici”, a mai spus David Marks, avertizând că „dacă nu suntem atenţi, într-o zi vă veţi trezi că este prea târziu”, mai scrie The Times.(RADOR)