FOTOGALERIE Exemplul Gdansk – De la razboi total si ruine, la turism facut incredibil de bine

La Gdansk, in nordul Poloniei, a inceput al Doilea Razboi Mondial, in 1945 orasul era distrus aproape total, iar la putere veneau comunistii. Prezentul e total schimbat: orasul are cladiri superbe, turisti multi si o infrastructura excelenta. Gdansk, devenit celebru in anii 80′ datorita sindicatului Solidaritatea si imensului santier naval, are case inalte in stil olandez si la doar 15 km se afla cea mai cunoscuta statiune din nordul Europei: Sopot. Cum arata fosta citadela hanseatica si cum a ajuns de la disperare la prosperitate puteti vedea in articol. Tot in articol puteti citi despre cum inteleg polonezii distractia si cat de mare este diferenta de a privi lucrurile.

Bijuteria din Nord s-a gasit in centrul distrugerilor si razboaielor

Gdansk este un oras special: se gaseste in nordul Poloniei, la Marea Baltica, la 500 km de Varsovia si la sub 200 km de enclava rusa Kaliningrad. Are strazi ca de basm, cu case neobisnuit de inalte, dar nu foarte late, in stilul din Amsterdam, Anvers si Bruges, iar la cafenele preturile sunt mult mai micis decat in Occident, cam la nivelul din Romania.

Foarte diferita de Romania este reteaua de transport in comun fiindca este densa si circula dupa un program bine stabilit, existand in general si aer conditionat, desi vremea e mai rece ca la noi in timpul verii. Vorbim despre un oras in care colosii industriali ai comunismului au devenit atractie turistica si un oras in care exista multi kilometri de piste de biciclete pe care chiar circula biciclisti si nu lancezesc masini parcate.

Gdansk, in gernana Danzig, a fost prima oara mentionat documentar in anul 997, dar prosperitatea a venit din secolul 14 cand orasul s-a alaturat Ligii Hanseatice, asociatie de comert ce a reunit 100 de orase din Europa de Nord. Orasul a ajuns la 40.000 de locuitori in secolul XVI, fiind unul dintre cele mai mari din Europa, dovezi regasindu-se din belsug in prezent cand centrul este plin de case neobsnuit de inalte si foarte bogat decorate.

Gdansk e cu totul diferit fata de celelalte doua orase „vedeta” ale Poloniei: Varsovia si Cracovia, arhitectura avand influente germane si olandeze, dar si reminiscente de la teutonii care au fost alungati in secolul XIV. Cladiri de diverse culori se inghesuie una intr-alta in orasul vechi marginit de mai multe porti largi si marcat vizual de cateva mari cladiri de caramida, printre care si Catedrala Sf Maria despre care se spune ca este cea mai mare cladire de caramida din lume (poate adaposti 25.000 de oameni).

Trandafiri pe plaja, inamici deveniti prieteni care aduc multi bani

Desi cladirile si superbele porti de pe Calea Regala arata ca pe la 1600-1700, aproape nimic nu este mai vechi de 60 de ani fiindca orasul a fost distrus aproape total in 1945, la sase ani dupa ce in zona Westerplatte, tot in Gdansk, s-au tras primele focuri in al Doilea Razboi Mondial. Din 1949 a reinceput reconstructia si sute de cladiri au renascut, fara ca aspectul lor sa para ultra-modern sau fara sa fie impopotonate cu termopane, antene parabolice sau siruri de cabluri.

O reconstructie atat de completa este aproape unica in Europa, exemple similare ca idee fiind la Varsovia si Dresda. Puterea de a reconstrui spune mult despre Gdansk in special si despre polonezi in general. Westerplatte, locul unde a inceput al Doilea Razboi Mondial este acum dominat de plaje cu nisip excelent si cu trandafiri si padure la doar cateva zeci de metri de Marea Baltica ce nu este nici pe departe atat de rece cum s-ar crede (21-22 de grade vara). Mai mult, fostii inamici ce au invadat si distrus Polonia – germanii si rusii – „invadeaza” acum Gdansk-ul intr-un mod pasnic si fructuos, ca turisti. Iar pentru ei exista meniuri in germana si rusa, dar si ghizi gata sa ofere in limba materna vizitatorilor informatii despre locurile unde a inceput Marele Razboi.

Gdansk e celebru in toata Europa datorita santierului naval (Stoczna Gdansk) unde electricianul Lech Walesa a condus sindicatul Solidaritatea (Solidarnosc) impotriva comunismului in anii 80′. Au fost ani grei pentru Polonia, cu zeci de muncitori omorati intr-o manifestatie in 1976 si Lege Martiala intre 1981 si 1983. Dar pana la urma, Solidaritatea, cel mai mare sindicat din lume cu ai sai 10 milioane de membri, a invins comunismul, iar Walesa a ajuns primul presedinte democratic al tarii.

Ei bine, in prezent, desi santierul Gdansk are mult mai putini angajati decat in perioada comunista, a devenit atractie turistica, nu un morman trist de fiare. Langa una dintre porti poti cumpara suveniruri, iar marile cladiri si diversele nave pot fi fotografiate de pe o corabie a piratilor reconstruita pentru mini-croaziere de doua ore. Pare un kitsch, dar e bine realizata si exista si muzica poloneza folk live. Vremurile s-au schimbat si aici: santierul care a ajutat la doborarea comunismului nu doar ca atrage turisti din tari capitaliste, dar si din alte tari foste comuniste.

Trenuri de nota zece, tramvaie fara transpiratie suparatoare

Dar ca sa vizitezi Gdansk-ul trebuie sa ajungi usor la el, iar aici aeroportul Lech Walesa are un rol esential: curat, ultra-modern si eficient este legat de oras prin cateva linii de autobuz, dar in primavara lui 2015 va avea si gara. Pe mai multi kilometri se vad lucrarile la linia de cale ferata ce va costa 150 milioane euro, linie ce va completa un peisaj foarte bogat al transportului local. Nu de alta, dar transportul ajuta nu numai localnicii, ci si turistii, mai ales daca este super-functional.

Un concept mai putin intalnit la noi este cel de tren urban. Mai precis, Gdansk, un oras de sub 600.000 de locuitori, are peste zece gari, toate modernizate si deservite de 60-70 de trenuri locale ce fac zilnic legatura cu alte doua orase: Sopot si Gdynia, unite intr-o conurbatie de un milion de locuitori. Cam o data la un sfert de ora un tren strabate cei 35 de km dintre aceste orase, oprind in aproape 20 de gari. Trenurile sunt curate si pline de oameni si e garantat transportul dntr-un punct in altul in foarte putin timp. Spre exemplu, dintr-o parte in alta a Gdansk-ului poti face cu autobuzul sau masina peste o ora ntr-un moment aglomerat, dar cu trenul nu ai cum sa faci mai mult de 20 de minute.

Prin oras propriu-zis exista zece linii de tramvaie si peste 50 de autobuz, o calatorie costa aproximativ 3 lei, insa exista mai multe tipuri de abonamente. Programul traseelor este afisat peste tot, o parte dintre statii au panouri electronice si, ca element special, autobuzele si tramvaiele demareaza in tromba si ai putea jura ca la volan se gasesc piloti de raliu care, aproape de pensie, au ales sa arate ce stiu cu aceste vehicule pline de pasageri. Consecinta este insa si ca lipsesc momentele in care ti se pare ca autobuzul abia se tara si calatoriile sunt scurte daca soseaua este libera. Iar daca e vorba de sosele, trebuie spus ca in zona garii, in plin centru, sunt cinci benzi pe sens…

Ar mai fi un lucru important din punct de vedere…olfactiv. In patru zile am facut peste 25 de calatorii cu autobuzele si tramvaiele, insa nu am simtit transpiratia „otetita”, insuportabila de la persoane certate cu sapunul de zile bune. Si trebuie spus ca in acele zile temperatura a atins si 35 de grade, iar lucrul acesta conteaza fiindca mijloacele de transport in comun sunt nepopulare la noi si fiindca mirosul din ele este ingrozitor in multe cazuri. Fara a-i idealiza pe polonezi, trebuie spus ca in autobuzele si tramvaiele lor, aerul este mult mai respirabil.

Un alt lucru pozitiv tine de cele 5-6 oficii de turism din zona centrala. Poti lua harti gratuite, poti cumpara card-uri de discount, dar mai ales poti cumpara card-uri abonamant pentru mijloacele de transport, lucru ce te scuteste de jonglarea cu automatele sau discutiile cu functionarii care nu prea stiu engleza.

Un alt fel de civilizatie: cumpatare bun-simt, liniste

Multe alte lucruri din Gdansk dovedesc ca vorbim de un alt fel de civilizatie, una mai ordonata, mai nordica, mai apropiata de germanii pe care noi, in Romania ii admiram atat de mult. Pe plaje nu auzi oameni facand galagie, muzica de la terasa abia poate fi auzita si nu vezi vanzatori ambulanti pe plaje cu „ia porumbul neamuleeee!”. Ideea de baza este sa faci ce vrei, insa cu conditia sa nu-l deranjezi pe ceilalti.

Tocmai de aceea, in Gdansk dupa lasarea serii se inchid multe terase, toate tarabele trag obloanele si pe pietonale este destul de liniste. Insa cei care doresc distractie pot merge in baruri, iar langa rau, nu departe de corabia piratilor, exista un cort in care oamenii sunt invitati la karaoke de un amfitrion care-ti aminteste de Octavian Ursulescu.

Apoi, tot in traditia din tarile nordice, in Gdansk este plin de copii lasati sa alerge in voie, fara caciuli pe cap la 25 de grade si fara a fi infofoliti excesiv cum se intampla la noi. Nici ploaia nu ii sperie si nu ii alunga de pe strazi, parintii punandu-le mini-pelerine sau tragand mici huse transparente peste carucioare.

Polonia nu este nici pe departe o tara perfecta. Veniturile sunt mai mari ca la noi, dar mici fata de Occident, limba este imposibila, pronuntia unor simple nume de locuri este o adevarata lupta, iar engleza este”rara avis” fiindca totul la TV este dublat in poloneza. Insa Polonia in general si Gdansk in special, au avut istorii pline de dezastre si de reveniri spectaculoase, iar criza financiara a atins foarte putin tara, momentele teribile fiind imediat dupa 1990 cand au fost aplicate masurile „terapiei de soc”.

Insa, cu toate ca Polonia nu este un ideal, are multe plusuri legate de civilizatie, de comportamentul oamenilor, de igiena lor si de faptul ca, desi exista coruptie si scandaluri si la ei, tara este plina de santiere si se fac autostrazi si linii de cale ferata „intr-o veselie”.

Si asta desi in 2012 tara a gazduit, impreuna cu Ucraina, Campionatul European de Fotbal si ai fi zis ca toate mega-proiectele au fost terminate inainte de acel termen si acum urmeaza un „respiro”.

Gdansk si Polonia ne arata ca totusi conteaza mult si educatia catolica si ca oamenii chiar pot „sfinti” locul macar prin faptul ca au un comportamant cumpatat si ca vor ca orasele in care locuiesc sa fie curate si linistite, dovada fiind ca si zona garii, dar si periferiile arata foarte bine, nu sunt gunoaie pe jos iar balcoanele nu sunt depozite de lucruri ci sunt surprinzator de goale, servind ca mini-terase, nu ca debarale…