Fractura din zona euro: morala pentru Romania

Cand vorbim despre criza zonei euro apar expresii adiacente: criza datoriilor suverane, criza uniunii monetare (UM), criza de competitivitate, criza de incredere, criza sistemului bancar, etc. Intre acestea, “criza datoriilor suverane” umbreste design-ul precar al zonei euro si supraindatorarea excesiva a sectorului privat. Dar nu asupra semanticii starui. Merita sa examinam mai atent un fenomen cheie in intelegerea tensiunilor din zona euro; ma refer la fractura economica, de competitivitate, intre statele membre. Sunt tari care au avut surplusuri si sunt altele care au inregistrat deficite de cont curent in mod constant (de notat ca Italia avea cont curent echilibrat inainte de adoptarea euro); tarile cu deficite de cont curent sunt mai putin dezvoltate, ceea se conforma tezelor de manual traditionale privind miscarea capitalului spre economii emergente, presupuse a oferi oportunitati de plasament mai atractive; deficitele de cont curent au crescut dupa introducerea monedei unice, cand au disparut cursul de schimb si politica monetara ca instrumente de corectie a dezechilibrelor.

Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda, Italia, ca “grup sudic”, au inregistrat deficite de cont curent in deceniul trecut. In aceeasi perioada, Germania, mai ales, Austria, Olanda, Finlanda, Belgia (“grupul nordic”) au avut surplusuri comerciale. Discrepantele de competitivitate intre cele doua grupuri de tari s-au adancit; ele sunt reflectate de dinamici diferite ale costului unitar cu forta de munca (ULC/unit labor cost). Dupa unele estimari, fata de 1999 (ca an de baza) ULC a crescut in medie cu cca 35% in “grupul sudic” si cu cca 12% in “grupul nordic”[1]. Date OCDE arata pentru Germania o progresie de numai 4% in aceeasi perioada, ceea ce ce explica forta competitiva a acestei economii[2]. Salariile nominale per capita au evoluat in acelasi ton in intervalul amintit: pentru “grupul sudic” au crescut in medie cu peste 45%, fata de cca 25% la “grupul nordic”. Pentru tarile sudice aceste evolutii s-au reflectat intr-o cerere agregata ce a depasit oferta nationala si a cauzat deficite externe; deficitele au fost finantate de intrari de capital, de indatorare –fie a sectorului public in principal, ca in Grecia, fie preponderent a sectorului privat, ca in Irlanda si Spania.

Este frapanta gruparea tarilor cu mari dificultati de finantare si refinantare, acum, in UM dintre cele mai putin dezvoltate. Este ca si cum un decalaj de dezvoltare le-a predestinat pentru dezechilibru. Dupa ce euro a fost introdus si a inceput sa functioneze politica monetara comuna (a one size fits all monetary policy), a avut loc o convergenta a dobanzilor, care a a incurajat capitalul sa curga spre tarile unde exista perceptia unor randamente mai inalte. Desi Irlanda si Spania, au avut executii bugetare relativ prudente, indatorarea externa totala a crescut puternic ca urmare a indatorarii sectorului privat. In tarile cu deficite externe mari capitalul a alimentat consumul si investitii, adesea, in sectoare de bunuri si servicii necomercializabile (non-tradeables). Devansarea productiei de bunuri exportabile si importabile de catre consum a fost posibila intrucat a existat finantare externa si interna ampla, ieftina. Salariile nu aveau cum sa nu creasca intr-o perioada de avant economic, cand motorul cresterii economice era expansiunea sectorului privat. Ca in criza din Asia ( anii 1997-1999), a fost subestimata indatorarea privata considerandu-se ca vor avea loc corectii fara necazuri. A operat si cliseul ca dezechilibrele in interiorul zonei euro nu conteaza, ca relevante ar fi numai finantele publice. Aceasta abordare este nepotrivita cand statele din zona euro emit propriile obligatiuni pe pietele financiare si nu exista un aranjament de impartire a poverii daca au loc esecuri bancare.

Cresterea salariilor cu devansare a productivitatii (ULC) in tarile sudice (adica pierdere de competitivitate) poate fi citita si prin prisma unui fenomen caracteristic economiilor emergente: efectul Balassa-Samuelson (B-S), care spune ca nivelul inflatiei generale este tras in sus de o decorelare intre miscarea salariilor si cea a productivitatii in sectoarele non-tradeables. Fiindca sectoarele care exporta, sau care concureaza importul, sunt obligate sa ramana competitive (nu isi pot permite salarii in divort de productivitate). Acest fenomen are relevanta majora pentru economiile europene (inclusiv Romania), care au niveluri salariale si de productivitate mult inferioare mediei din UE-27.

Explicatiile oferite de dinamica ULC pot fi completata de analiza structurii productiei. Devalorizarea interna, ca alternativa la deprecierea cursului, nu ar asigura automat competitivitate. Si nu numai din ratiuni sociale, legate de corectii de durata. Ci pentru pentru ca exista o problema de structura a productiei, care nu se poate corija usor: tarile sudice au un alt nomenclator de export fata de Germania, principalii lor concurenti fiind mai degraba tari cu salarii mici, din afara zonei euro[3]. In consecinta, devalorizarea interna ar conduce la comprimarea cererii interne fara ca stimularea exportului sa o poata contracara. La acestea se adauga si povara unei “debt deflation”( aceeasi datorie este mai impovaratoare cand veniturile si activele scad in termeni nominali)

Cauzele adancirii fracturii in zona euro prezinta o lectie pentru tarile care tintesc intrarea in zona euro. Fiindca aceste cauze privesc mecanisme si aranjamente institutionale ale Uniunii Monetare, nu numai imprudente bugetare si alte neglijente in politici economice nationale. Trebuie observat si ca intre tarile ce nu sunt in zona euro unele sunt mai compatibile, structural, cu “grupul nordic” decat altele (aceasta se vede si in structura productiei) [4].

Romania se aseamana, in multe privinte, cu “grupul sudic” din UM: un model de crestere economica ce a favorizat investitiile in non-tradeables; economisire scazuta, deficite externe mari (de doua cifre) in anii precriza si indatorare externa in crestere a sectorului privat, un nivel de dezvoltare economica inferior. Asemenea caracteristici explica implozia productiei dupa 2008. Deficitele de cont curent, chiar daca mult diminuate (ajunse la sub 5% din PIB in ultimii ani), persista, ca si o structura deficitara a exportului (valoare adaugata unitara scazuta). Trasaturile mentionate sugereaza ca, desi inflatia in 2012, este probabil sa se apropie mult de media din UE, ea va ramane una dintre cele mai inalte din Uniune pentru o perioada lunga de timp (cel putin din cauza efectului B-S). Nici nu pot fi intrevazute modificari radicale de structura a productiei in lipsa unei schimbari de model de crestere economica, a reorientarii de resurse catre sectoare de tradeables, a unei politici industriale corespunzatoare.

Nu comentez aici ce se va intampla cu Uniunea Monetara. Dar admitand ca ea va rezista, o economie trebuie sa fie pregatita pentru a face presiunilor concurentiale, disparitiei unor instrumente de corectie a dezechilibrelor. Economia Romaniei are nevoie de convergenta reala substantiala inainte da a intra in zona euro. Sunt voci care pledeaza pentru intrarea cat mai grabnica in UM invocand costuri de tranzactie si riscuri valutare; ele par sa ignore defectele actuale de constructie si mecanism ale Uniunii si folosesc argumente de suprafata. Zona euro a debutat cu o alcatuire suboptima, care s-a accentuat in deceniul de functionare; aceasta se vede si din asincronia intre dinamici: “grupul sudic” acumuland deficite de la introducerea euro in timp ce “grupul nordic” a acumulat surplusuri. Poti avea cresteri ale exportului, dar daca importul alearga mai iute situatia devine nesustenabila, mai ales cand este pe datorie. In plus, cresteri ale exportului de tipul operatiunilor Nokia in Romania (cu import de completare de peste 80%) sunt inselatoare. Fara castiguri de productivitate care sa sustina cresteri salariale, economia unei tari se asfixiaza mai devreme sau mai tarziu. Castiguri de productivitate constante implica investitii productive sistematice alaturi de transfer de tehnologie. Existenta unor grupuri de afaceri autohtone puternice, care sa fie capabile de decizii si investitii strataegice, conteaza, de asemenea, mult.

Conditiile de la Maastricht sunt de ani buni controversate. Aceasta criza a dovedit insuficienta lor. Criza zonei euro este o lectie dureroasa pentru toti, dincolo de implicatiile crizei finaciare in lumea industrializata. Cand euro a fost introdus a primat politicul in dauna economicului, iar acesta din urma se razbuna acum. Este greu de crezut ca se va mai face rabat de la criterii economice; ele vor deveni mai severe si vor include aspecte de convergenta reala. Sa tragem invataminte din criza actuala. Avem nevoie de o dezbatere publica interna serioasa si de studii temeinice privind zona euro. Aceasta discutie trebuie sa examineze implicatii ale Pactului euro plus, ale Pactului Fiscal, care privesc si deficitele externe, coordonarea politicilor economice generale[5]. In opinia mea, aceste acorduri sunt departe de ceea ce presupune o uniune monetara viabila. Totodata, sa avem permanent in minte ce conditii permit Romaniei reducerea decalajelor economice, corectarea de dezechilibre nusustenabile.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro

Fractura din zona euro: morala pentru Romania

MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, schimbă percepția românilor asupra spitalelor prin lansarea unei serii de evenimente culturale sub titlul: „Cultură și medicină: O alchimie a binelui”

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”