Gene (de Tia Serbanescu)

Disputa acestei saptamani este mult mai primavaratica decat precedentele: e vorba de data alegerilor locale, de eventuala lor cuplare cu alegerile generale si de dependenta ambelor de adoptarea legii votului uninominal care a iesit in viteza de la Camera. De-o fi una una, de-o fi alta, aproape ca nu mai conteaza: niciun partid nu pare pregatit pentru alegeri. PSD si PD-L nu si-au anuntat candidatii la primarii iar la parlamentare vitrina e goala.

Partea cu „dreptatea” si anticoruptia s-a epuizat dupa trei ani in care niciun dosar n-a ajuns in instanta si toata marea coruptie s-a dovedit legala, grasa si sanatoasa. Partea cu „adevarul” si deconspirarea securitatii a murit la Curtea Constitutionala care a desfiintat CNSAS. Ordonanta de Urgenta pentru resuscitarea CNSAS permite si ea deconspiratilor sa ceara „revizuirea hotararilor judecatoresti” care au apucat sa sifoneze orgoliile unor turnatori.

Cand te gandesti ca in Bulgaria, comisia similara a deconspirat intr-un singur an 107 membri ai guvernelor de dupa ’90 (inclusiv ministri actuali) iar la noi, in noua ani, CNSAS n-a deconspirat (desi avea materie din belsug!) decat vreo trei, putem considera ca si subiectul acesta e inchis – laolalta cu adevarul despre rapirea din Irak si adevarul despre revolutie si mineriada. Neatins de ele si de varsta, dl Iliescu si-a aniversat 78 de ani de viata intr-o forma de zile mari care a smuls admiratia doamnelor („sunteti apetisant!”) si invidia colegiala a dlui Geoana care i-a urat „multa sanatate, ascutime a mintii si, daca se poate, mai temperatÉ pe partea cealalta”.

Glume de baieti! Oricum faptul ca dl Iliescu se poate mandri cu „genele sale si antrenamentul vietii” e un semn ca PSD va fi in continuare sacul sau de antrenament si un indiciu ca dosarele revolutiei si mineriadei vor trai inca multi ani in sertarele Justitiei. Asa incat, in campania asta nu vom mai vorbi despre dreptate si adevar ci despre bani, cu care le poti cumpara pe amandoua. Si foarte probabil, la vot vor merge doar cei care nu-si permit alte distractii sau optiuni.

Cine are de ales, alege uneori alta tara. E cazul Monicai Columbeanu (sotia miliardarului-bibelou Irinel) care dupa cateva prezentari de moda de succes in Italia, a marturisit: „tara mea e prea mica pentru ambitiile mele”. Mai mica decat dl Columbeanu? Ambitia sa mare i-ar fi placut lui Pastorel: alei draga, alei mica, alei draga de Monica, ai atat de mult talent, ca-n ambitia matale intra-ntregul continent.

Curentul