Ghici cine poate bulversa alegerile?

In linii mari, se joaca la o necunoscuta relativ simpla: va invinge PSD sau DA. Si una dintre cele doua formatiuni va guverna. Afirmatia de mai sus poate fi insa inselatoare. Asa cum am mai aratat in alte analize, sunt posibile mai multe combinatii.

PRM, de pilda, nu a iesit din carti pentru simplul motiv ca Alianta DA anunta ca refuza orice combinatie post-electorala cu acest partid si nici pentru ca Adrian Nastase s-a angajat sa nu faca aliante pre sau post-electorale cu Vadim. Intre altele, daca PSD ar fi luat in serios un asemenea angajament, atunci afirmatia ar fi trebuit sa fie batuta in cuie la congres. Ceea ce nu s-a intamplat.

Astazi, ma voi concentra asupra unui alt scenariu, care poate da peste cap multe dintre calculele de azi ale analistilor si brokerilor de putere cunoscuti. Este vorba despre interventia, in forta, a sindicatelor. Dar si cei care sunt la pupitrul de comanda al miscarii sindicale sunt tot brokeri de putere.

Stirea ca PRM a oferit unui partid politic, nascut practic peste noapte, nu mai putin de 15 locuri eligibile si ca respectivul partid este un pui al sindicatelor este de natura sa le dea multora frisoane. Si acest lucru chiar se intampla.

Blocul National Sindical, una dintre marile confederatii care exista in Romania, a nascut un pui politic care se cheama Partidul Blocul National Democrat (PBND). Aceasta formatiune politica, in mod declarativ, este alcatuita din persoane care nu fac parte din structurile de putere sindicale.

Viitorii parlamentari, care vor fi sau nu pe listele PRM, sunt, aparent, simpli cetateni, in care sindicalistii au incredere ca, odata ajunsi in Camera Deputatilor sau in Senat, le vor reprezenta interesele. De aceea, s-a si facut precizarea ca, daca cei 15 vor intra in forumul legislativ pe listele PRM, ei vor actiona acolo cu totul si cu totul independent de orice partid politic.

O conditie grea pentru Vadim, a carui formatiune politica este intr-un accentuat declin, in comparatie cu situatia din anul 2000. Si totusi, Vadim nu numai ca a acceptat, ci a preluat chiar initiativa, luand pe nepregatite staff-ul electoral PSD, care, de altfel, a si intrat in panica.

Calculul liderului PRM este corect: daca accepta 15 persoane sustinute de sindicate pe listele PRM, atunci partidul poate spera sa obtina o sustinere electorala substantiala din directia masei salariale care, in final, ar putea sa insemne mai mult decat 15 mandate pe care formatiunea lui Vadim le ofera cu generozitate.

Alte partide si-ar putea insa face si ele acelasi calcul, tragand in ultimul moment presul sindical de sub PRM. Tot ipotetic, putem asista zilele urmatoare la o intrecere, care sa aiba ca premiu momeala oferita, cu abilitate, de Blocul National Sindical.

Afirmatia de mai sus capata consistenta daca luam in calcul doua elemente, unul de fond si altul conjunctural. Nu exista nici o indoiala ca, de mai multi ani, se accentueaza criza clasei politice.

Daca este adevarat ca acum, pentru prima data, se misca placile tectonice si, vrem-nu vrem, va avea loc o schimbare de fond si o trecere de la structurile de tip totalitar la cele democratice, stafeta puterii urmand a fi preluata de la administratorii saraciei de catre gestionarii prosperitatii, atunci este cu neputinta ca acest proces sa se petreaca fara interventia in forta a societatii civile.

Si, iata, se petrece ceva profund in miscarea sindicala. Nu ma refer la senzationala combinatie cu cei 15 parlamentari. Mai important decat atat este ca se aude ca, in curand, cele mai mari centrale sindicale vor fuziona. La acest proiect de unificare va participa si Blocul National Sindical.

Ceea ce inseamna ca puiutul politic se face dolofan si, teoretic cel putin, poate deveni voinic pana la alegeri.

Experiente cu partide nascute din sindicate au mai avut loc si in Romania, si in alte state ale lumii. Unele au reusit, altele au esuat. La noi, pana in prezent vorbim doar de esecuri. Ceea ce nu inseamna ca, acum, nu este posibila o licitatie politica si un succes politic generat de miscarea sindicala.

Pentru ca in 2004 societatea romaneasca este dominata de ceea ce numim „Romania Tacuta” si se manifesta tacit pentru o schimbare care sa fie de fond si nu numai de stafeta politica. Sunt foarte curios daca va avea loc marea unificare sindicala. Si abia atunci sa fim cu ochii pe oferta politica a confederatiilor. Si sa vedem cum se vor descurca partidele politice in fata acestei bombe amorsate.

Pana una-alta, Vadim poate fi felicitat.