Giostin, Giostin de 18.000 de ori

Urechile mele sunt pe cale sa cedeze. Sunt la Staples Center, la concertul nemaipomenitului Justin Bieber. 18.000 de copii si adolescenti plus mamele aferente urla de parca ar fi loviti de tsunami. E ora 7.15 pm, 24 iunie, si Giostin, asa cum il striga teenagerele de Los Angeles, nu mai vine. Apare in schimb Mike Posner. Habar n-am cine e dar sala ii stie toate melodiile, asa ca nu-i rost sa iau o pauza de la urlete, parca ar decola 3 Boeinguri deodata. Dupa Mike, care e un fel de Bieber dar mai talentat, apar cei de la Hot Chelle Rae, rapperi-rockeri-dansatori-entertaineri, niste baieti care tin sala in picioare. La 8.30 pm pleaca si ei lasand in urma un CD cu Michael Jackson iar fetitele, scapate parca in recreatie de la scoala generala, nu mai au rabdare si fac valuri-valuri ca pe stadion. E 8.50 pm si Giostin nu mai vine.

Ies pe hol sa vad efectul Bieber asupra buzunarelor. Peste tot se vand obiecte cu chipul lui angelic, iar fetele stau fericite la coada sa-si ia un suvenir. Unele fac poze cu un Bieber de carton si primesc cadouri de la firma de cosmetice Essence, partenera a turneului Belive. Cumpar cu 4 dolari o sticla de apa si vanzatoarea nu ma lasa sa o iau in sala, asa ca imi varsa continutul intr-un pahar.

La ora 9.00 pm pe ecran apare un cronometru care scoate publicul din minti. Daca pana atunci am crezut ca e vorba de 3 Boienguri, acum ma uit sa vad pe ce usa intra apocalipsa. Secundele pana la aparitia megastarului sunt traite la maxim de fetitele imbracate in pantaloni de blugi scurti, franjurati si tricouri cu mesaje de dragoste vesnica pentru JB. Cand cronometrul se apropie de zero, nebunia e maxima. Giostin, Giostin, de 18.000 de ori! Si idolul apare pe un cal inaripat, in decibeli scapati de sub control, lasere, lumini care brazdeaza sala ce arata ca un bloc cu 4 etaje. E clar, sunt de pe alta planeta. Dar Justin vrea sa faca muzica pentru toti, si culmea, reuseste. Fiecare piesa e construita pe un scenariu, ornat cu efecte de lumini, artificii, o trupa perfecta de instrumentisti si niste dansatori asijderea. Pe scena e pustiul rasfatat de tabloide, la primul etaj instrumentistii iar la al doilea – un ecran mare in care Bieber domina toata sala. E cu niste nadragi cazuti, albi, cu manusi aurii si e frumusel foc. Canta la chitara, la tobe, la pian, danseaza, alearga, isi schimba tinutele, ramane la maieu, si trasmite mesaje de genul I just wanna be me.

In jurul meu fetele plang sau urla, dupa marimea pasiunii. Imaginile de pe ecrane cu el vanat de paparazzi, in concerte sau de pe vremea cand era mititel si nu castiga sute de milioane de dolari, aduc tipete proaspete de bucurie.

La 10.30 pm Bieber pleaca pe nepusa masa, iar pe ecrane un tip ne indeamna sa facem zgomot daca mai vrem o portie de Bieber. Si eroul serii ne ofera inca doua melodii, dupa care dispare in lumini stralucitoare si artificii. De sus cad confetti iar fetele ies epuizate din sala, nu inainte de a-si mai cumpara un suvenir cu idolul lor. Eu nu mai aud bine si sper sa fie ceva trecator – n-as avea nevoie de o amintire tratata la ORL. In fata Staples Center un tip vinde carnati cu ceapa si rosii, iar vanzatori de ocazie ofera cu numai 20 de dolari tricouri cu megastarul.

Justin este marketing made in USA, o radiografie a unei generatii care are nevoie disperata de idoli.

Vezi fotografii si comenteaza pe blogul Georgianei Capuerde