Google nu trebuie să extindă ”dreptul la uitare” pentru întreaga lume, arată o decizie a Curții Europene de Justiție

Google nu este obligată să elimine link-uri sensibile la cererea utilizatorilor din întreaga lume, ci doar la versiunile sale din statele UE, arată o decizie a Curții Europene de Justiție. Practic, CJUE a stabilit în 2014 că anumiți utilizatori pot solicita ca motoarele de căutare să elimine rezultatele pentru interogările care le includ numele, atunci când rezultatele respective sunt inadecvate, irelevante sau nu mai sunt relevante ori sunt excesive în raport cu scopurile pentru care au fost procesate. Decizia de atunci a Curții a fost prescurtată în presa internațională sub exprimarea „right to be forgotten” (dreptul la uitare)

Ce spune CJUE acum

Operatorul unui motor de căutare nu este obligat să efectueze dezindexarea în ansamblul versiunilor motorului său de căutare. El este însă obligat să o efectueze în versiunile care corespund ansamblului statelor membre și să instituie măsuri care să descurajeze utilizatorii de internet de la a avea acces, dintr-unul din statele membre, la linkurile în cauză care figurează în versiunile din afara Uniunii ale acestui motor.

Printr-o decizie din 10 martie 2016, președinta Commission nationale de l’informatique et des libertés (Comisia Națională pentru Informatică și Libertăți, „CNIL”, Franța) a aplicat o sancțiune de 100.000 de euro împotriva Google Inc. ca urmare a refuzului acesteia, atunci când admite o cerere de dezindexare, de a o aplica la ansamblul extensiilor numelui de domeniu al motorului său de căutare.

Google Inc., pusă în întârziere de CNIL, la 21 mai 2015, să extindă dezindexarea la toate extensiile, a refuzat să se conformeze și s-a limitat să elimine linkurile în cauză doar din rezultatele afișate ca răspuns la căutări efectuate plecând de la numele de domeniu care corespund declinărilor motorului său de căutare în statele membre. Google Inc. a solicitat Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) anularea deciziei din 10 martie 2016.

Ea consideră astfel că dreptul la dezindexare nu implică în mod necesar eliminarea linkurilor în litigiu, fără limitare geografică, din ansamblul numelor de domeniu ale motorului său.

Conseil d’État a sesizat Curtea de Justiție cu mai multe întrebări preliminare prin care urmărea să se stabilească dacă normele dreptului Uniunii de protecție a datelor cu caracter personal1 trebuie interpretate în sensul că, atunci când operatorul unui motor de căutare admite o cerere de dezindexare, el este obligat să efectueze această dezindexare în ansamblul versiunilor motorului său sau dacă, dimpotrivă, este obligat să o realizeze doar în versiunile acestuia care corespund ansamblului statelor membre sau chiar numai în versiunea care corespunde statului membru de reședință al beneficiarului dezindexării.

În hotărârea pronunțată astăzi, Curtea începe prin a aminti că a statuat deja că operatorul unui motor de căutare este obligat să elimine de pe lista de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane, linkurile către paginile de internet publicate de terți și care conțin informații referitoare la această persoană și în ipoteza în care acest nume sau aceste informații nu sunt șterse în prealabil sau simultan de pe paginile de internet respective, iar aceasta, dacă este cazul, chiar dacă publicarea lor în sine pe paginile menționate este legală.

Curtea constată în continuare că sediul de care dispune Google Inc. pe teritoriul francez desfășoară activități, în special comerciale și publicitare, care sunt indisolubil legate de prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată pentru nevoile funcționării motorului de căutare vizat și, pe de altă parte, că trebuie să se considere că acest motor de căutare, ținând seama printre altele de existența unor pasarele între diferitele sale versiuni naționale, efectuează o prelucrare de date cu caracter personal unică în cadrul activităților sediului francez al Google Inc. O asemenea situație intră, așadar, în domeniul de aplicare al legislației Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal.

Curtea subliniază că, într-o lume globalizată, accesul utilizatorilor de internet, în special al celor care se află în afara Uniunii, la indexarea unui link care trimite la informații cu privire la o persoană al cărei centru de interese este situat în Uniune este astfel susceptibil să producă asupra acesteia efecte imediate și substanțiale chiar în cadrul Uniunii, astfel încât o dezindexare mondială ar fi de natură să satisfacă pe deplin obiectivul de protecție vizat de dreptul Uniunii. Ea precizează însă că numeroase state terțe nu cunosc dreptul la dezindexare sau adoptă o abordare diferită față de acest drept.

Curtea adaugă că dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu este un drept absolut, ci trebuie luat în considerare în raport cu funcția pe care o îndeplinește în societate și echilibrat cu alte drepturi fundamentale, în conformitate cu principiul proporționalității.

În plus, echilibrul dintre dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, pe de o parte, și libertatea de informare a utilizatorilor de internet, pe de altă parte, este susceptibil să varieze în mod semnificativ la nivel mondial. Or, din texte nu reiese că legiuitorul Uniunii a efectuat o asemenea evaluare comparativă în ceea ce privește întinderea unei dezindexări în afara Uniunii și nici că a ales să confere drepturilor individuale o întindere care ar depăși teritoriul statelor membre. Nu reiese nici că ar fi intenționat să impună unui operator precum Google o obligație de dezindexare care privește de asemenea versiunile naționale ale motorului său de căutare care nu corespund statelor membre.

În plus, dreptul Uniunii nu prevede instrumente și mecanisme de cooperare în ceea ce privește întinderea unei dezindexări în afara Uniunii.

Astfel, Curtea concluzionează că, în stadiul actual, nu există pentru operatorul unui motor de căutare care admite o cerere de dezindexare formulată de persoana vizată, eventual ca urmare a unei somații a unei autorități de supraveghere sau a unei autorități judiciare dintr-un stat membru, o obligație care decurge din dreptul Uniunii de a efectua o asemenea dezindexare în ansamblul versiunilor motorului său.

Dreptul Uniunii obligă însă operatorul unui motor de căutare să efectueze o asemenea dezindexare în toate versiunile motorului său care corespund ansamblului statelor membre și să ia măsuri suficient de eficiente pentru a asigura o protecție efectivă a drepturilor fundamentale ale persoanei vizate. Astfel, o asemenea dezindexare trebuie, dacă este necesar, să fie însoțită de măsuri care permit efectiv să se împiedice sau, cel puțin, să se descurajeze în mod serios utilizatorii de internet care efectuează o căutare pe baza numelui persoanei vizate din unul dintre statele membre de la a avea acces, prin intermediul unei versiuni a acestui motor „din afara Uniunii”, la linkurile care fac obiectul cererii de dezindexare.

Despre decizia ”dreptului la uitare”

Curtea Europeană de Justiție a publicat în mai 2014 o hotărâre defavorabilă Google, consecința fiind că utilizatori pot cere motoarelor de căutare – în anumite condiții – să șteargă informații care încalcă dreptul la viața privată și dreptul la protecția datelor cu caracter personal.

Operatorul unui motor de căutare pe internet răspunde pentru prelucrarea pe care o efectuează în ceea ce privește datele cu caracter personal care apar pe pagini web publicate de terți.

Decizia Curții din 2014, prescurtată în presa internațională sub exprimarea „right to be forgotten” (dreptul la uitare) a stârnit multe controverse între cei care susțin libertatea de exprimare și cei care susțin dreptul la viață privată.

Într-un interviu pentru Financial Times, Larry Page – CEO al Google – spunea în 2014 că ar fi dorit să fi existat mai multe dezbateri în Europa înainte de decizia finală. El spunea că Google, fiind o companie foarte mare, are puterea financiară de a se ocupa de aceste cereri și de a angaja oameni care să le proceseze, însă companii mai mici nu ar face față, logistic vorbind.

Instanța națională va trebui să verifice că măsurile instituite de Google Inc. îndeplinesc aceste cerințe.

În sfârșit, Curtea constată că deși dreptul Uniunii nu impune, în stadiul actual, o dezindexare în ansamblul versiunilor motorului de căutare, nici nu o interzice. Prin urmare, autoritățile statelor membre rămân competente să efectueze, în raport cu standardele naționale de protecție a drepturilor fundamentale, o evaluare comparativă între, pe de o parte, dreptul persoanei vizate la respectarea vieții sale private și la protecția datelor cu caracter personal care o privesc și, pe de altă parte, dreptul la libertatea de informare, și, în urma acestei evaluări comparative, să impună, dacă este cazul, operatorului acestui motor de căutare să procedeze la o dezindexare privind ansamblul versiunilor motorului menționat.