„Hai, Romania! Povestea Generației de Aur” pe Netflix, dar mai ales în inimile noastre
Diseară și-n zilele ce vor veni se poate răsturna totul. Naționala României este la EURO24. Minunat ar fi să scrie istorie. Până atunci să vedem istoria marii performanțe în fotbal. Să vedem un film memorabil: “Hai, Romania! Povestea Generației de Aur”. Pe Netflix.
E generația lui Hagi
Nu au castigat trofee, dar Naționala de fotbal în 10 ani a fost prezentă la 5 turnee finale (3 mondiale), la 4 turnee au trecut de grupe. E generația de fotbaliști a lui Gică Hagi. E generația noastră de Aur.
Totul e făcut din hazard și talent. Îi vezi în film și nu-ți vine să crezi. Sunt așa de aproape de tine. Au trecut cu tine prin toate poveștile de după 1989. Puteau s-o dea în bară. Au reușit. Au făcut senzație. Au fost vânduți. Habar nu aveau prețul lor, valoarea banilor. Se îmbătau cu apă rece, dar și cu șpriț. Nu înțelegeau ce-i așteaptă. Ascundeau tortul că vroiau tort. Nu aveau nici o idee de tratamente, medicamente, diete. Își cumpărau tâmpenii că așa vroiau. Erau naivi și talentați. Le plăceau Disneylandul, femeile, tentațiile de tot felul. Erau talentați, dar și oameni. Oh, cum a fost uitat Lăcătuș. Of, cum a greșit Prunea! Pierduți, se regăseau cum puteau. Puteau pierde talentul pe drum. Nu l-au pierdut. Filmul îi arată atât de oameni că nu poți să nu-i admiri.
Mai presus de toate au avut talentul lor și, mai ales, talentul de a se înțelege și, mare lucru, de a se înțelege între ei. “Ține-l pe Ilie, nea Puiu! O să bage două goluri!” Și Ilie a băgat două boabe!
„Hai, Romania! Povestea Generației de Aur”
Mingea e rotundă, nu se oprește niciodată, nu aparține nimănui. Dar când ridică fruntea din pământ Hagi, era clar că trebuie să fii în careu.
Generația de Aur a ridicat capul și s-a dezmeticit. A băgat goluri. A reușit în viață. Dovada cea vizibilă este astăzi Hagi cu echipa lui de fotbal și Academia lui de fotbal. Dovezi sunt fiecare dintre ei. Îi vedem cel mai des comentatori de fotbal. Dar ei de câte ori comentează meciuri, ne spun povestea noastră. A hazardului și talentului. România e hazard în fiecare zi. Omoară totul, nu-i iese nimic, e prea mică pentru războaie mari. Uite că, de data asta, România asta nebună, idioată, nu și-a sugrumat talentul. Vorba lui Hagi: “Eu nu sunt niciun Rege. Sunt Gică, bun Hagi este numele părinților mei.”