Iadul care incepe la 15 metri de biserica

La fara clanta

Pavilionul II barbati se afla chiar linga biserica spitalului. Exista doua sectii la II barbati, prima numita la parter, unde se afla bolnavii cu tulburari usoare si cei stabilizati si sectia a doua, la etaj. La gratii sau la fara clanta cum i se mai spune acesteia din urma, medicii si infirmierele poarta clantele de la usi in buzunare, iar geamurile sint prevazute cu gratii.

Desi se afla atit de aproape de biserica, se pare ca Dumnezeu si-a intors fata de la bolnavii internati aici. Suicidari, alcoolici, anxiosi, schizofrenici, paranoici, oameni care pina nu demult aveau o viata normala, acum abia mai pot schita un zimbet. Nici unul dintre ei nu mai e de mult capabil sa intretina o conversatie banala.

Intrebari simple ? Cum te numesti? sau De unde vii? ? sint de-a dreptul incuietoare.

Pe linga pacienti, la Pavilionul II sint internati criminali si violatori. Ei au fost adusi aici pentru a li se face expertiza psihiatrica. Prezenta lor, insa, nu are un efect benefic asupra pacientilor obisnuiti ai spitalului. Multi dintre cei internati sint inofensivi, in sensul ca nu au facut rau nimanui.

Au fost internati pentru ca faceau sau spuneau lucruri pe care cei mai multi nu le intelegeau, ne-a povestit D.S., un barbat care a zacut de multe ori prin saloanele de la Socola.

Spovedania

Teama de a nu fi abandonati ii domina pe toti. Asteptarea vizitelor celor dragi este din ce in ce mai greu de suportat. Multi au si uitat ca exista o alta lume si si-au facut aici propriile reguli si ierarhii. Nimeni nu are prieteni acolo, toti vor ceva de la tine. Cind ajungi la ?fara clanta?, trebuie sa bati mai intii unul sau doi dintre ei pentru ca ceilalti sa se teama de tine.

Altfel risti sa te trezesti fara tigari, mincare sau mai rau sa fii la dispozitia celor care s-au impus ca fiind mai puternici, ne-a povestit D.S., fostul pacient internat la Pavilionul II. Acesta se considera un norocos pentru ca, provenind dintr-o familie cu statut financiar si social ridicat, a fost ferit de realitatea camerelor de spital in care erau ingramaditi cite

60 de bolnavi. Diagnosticul lui este ciclotimie. Din 1977 a fost internat de 20 de ori pentru alcoolism, depresii si tendinte suicidare, stari care se manifesta ciclic la un interval de timp fara a reprezenta un pericol decit pentru sine.

Eram adus de catre familie, de multe ori aproape in coma alcoolica. Nu eram singurul in aceasta situatie, dar mi se parea ca sint singurul care constientizeaza infernul in care se trezea a doua zi, ne-a mai spus D.S.

Bolnavele se vind pe tigari

In salonul slab luminat incepe o agitatie fara sens, o data cu venirea serii. Sunetele ciudate care razbat in atmosfera apasatoare, scoase de cei care tipa, se roaga si pling, ar putea afecta intr-o anumita masura chiar si pe cel mai indiferent om.

La apus incepe sezonul de vinatoare ? asa il numesc infirmierii ? cind bolnavii incearca sa se fure intre ei, iar supraveghetorii, prea putini la numar, nu au cum sa intervina in toate situatiile. Pentru placerea de a trage un fum de tigara, bolnavii sint in stare de orice, chiar si de perversiuni sexuale. Una dintre fetele internate la Sectia de femei mi-a cerut o tigara.

Eu am scos pachetul si i-am

oferit. Ea, drept multumire, m-a invitat sa profit de ea folosind mai mult gesturi. Dupa ce am stat cu ea o jumatate de ora, mi-a explicat greu, pentru ca abia mai stia sa vorbeasca. Pentru ea era normal sa faca acest lucru. Asa i-au cerut ceilalti barbati de acolo si asa crede ca este bine, a mai spus D.S.

Fara a avea dreptul de a iesi afara, prinsi intre gratii, alienatii cu

fete cenusii, fara expresie, genereaza o nesfirsita mila pentru oricine vine din afara. Nu stiu cine s-ar putea reface in totalitate intr-un astfel de cadru. Eu am avut noroc ca, datorita unui statut special, am stat internat intr-o rezerva.

Din rezerva mea insa se intra in salonul cel mare unde erau ceilalti, mincam impreuna cu ei, foloseam aceeasi toaleta mizerabila si le auzeam in fiecare noapte tipetele. In afara de mine, nu stiu pe nimeni care sa fi plecat de acolo teafar, si-a incheiat trista poveste D.S.

Chiar daca nu spun prea multe, bolnavii isi doresc cel mai mult sa plece de acolo. Citiva dintre ei mi-au cerut hirtie pentru a-si scrie doleantele pe care sa le dea medicului la vizita de dimineata, ne-a declarat Liviu, unul dintre supraveghetori. Intr-un limbaj agramat si copilaresc, toti au cerut sa li se redea libertatea.

O lume nebuna, nebuna, nebuna

Putinii bani pe care-i primeste spitalul sint gestionati cu maxima strictete. Numarul cadrelor medicale a ramas acelasi, iar bolnavii cu afectiuni psihice sint tot mai multi de la an la an. Numai la Pavilion II sint internati 120 de pacienti. Uneori si mai multi. Un medic, doi asistenti si doi infirmieri au in grija cam 60 de bolnavi pe tura.

Infirmierii se afla aici in postura cea mai ingrata; ei intra in contact direct cu suferinta si mizeria: Este foarte greu sa tii sub control o hoarda de 60-70 de bolnavi, dintre care unii devin violenti si trebuie sa-i legi de pat (Liviu, infirmier).

Asistentii si medicii care lucreaza la fara clanta au recunoscut ca le este teama ca vor avea de suferit daca vor mai lucra aici mult timp. Stam jumatate de zi cu oameni bolnavi. De multe ori nu stiu cum sa ma port acasa, in fata copiilor. Ma surprind tipind la ei si mi-e teama ca pot contacta o boala psihica. Mi-e mila de bolnavi, dar mi-e si frica de ei.

Niciodata nu stii care le va fi viitoarea reactie, ne-a povestit una

dintre asistente.