Industria energetică românească și banii UE
Sumele pe care România le va primi de la Uniunea Europeană sunt semnificative și pentru acestea România se pregătește elaborand strategii și planuri de investiții.
După Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Crimatice (PNIESC) a fost elaborat un proiect de Strategie Energetică care prevede:
- se vor investi aproape 3 miliarde euro în capacități noi de producție (până în 2030) cu reducerea emisiilor de CO2,
- producătorii monocombustibil trebuie să-și diversifice mixul de producție,
- toți marii producători vor avea investiții în energie regenerabilă și hidrogen.
- creșterea producției de energie electrică pe gaze ca substitut al cărbunelui și creșterea importanței rezilienței Sistemului Energetic Național (SEN),
- se vor instala 1400 MW capacități de producție pe gaze (2030),
- printre direcțiile de acțiune este eficiența energetică (pentru 2030 ținta este creșterea cu 32,5% față de 1990),
- una din direcțiile date de Green Deal este creșterea ponderii combustibililor cu conținut scăzut de C (biocombustibili avansați, H2, combustibili din deșeuri și gunoi municipal),
- se vor face investiții în producție, stocare și transport a H2,
- se prevede o creștere a ponderii combustibililor din biomasă,
- se va pune accentul pe cogenerarea de înaltă eficiență și dezvoltarea rețelelor de termoficare și răcire centralizate (trigenerare),
- bonificarea pentru cogenerarea de înaltă eficiență este negociată cu UE până în 2033, dar din 2022 se va intoduce un nou mecanism de bonificare,
- se dorește deschiderea piețelor de energie, inclusiv către prosumatori,
- este prevăzută mărirea interconectivității cu țările vecine (15% din capacitatea de producție până în 2030) ceea ce duce la interconectivitatea piețelor de tranzacționare,
- permiterea încheierii contractelor de vânzare a energiei electrice pe termen lung cu clienți în afara piețelor centralizate.
În iulie 2020 s-a elaborat Planul Național de Investiții și Relansare Economică în care se specifică:
- se vor face investiții în sectorul energetic (2020 – 2025) de 12.48 miliarde de euro (capacități de producție, digitalizare, reformarea pieței – capacități eficiente, curate, flexibile și tehnologii noi),
- se înființează Fondul pentru Tranziție Justă care va finanța:
- decontaminarea siturilor poluate,
- energie curată cu reducerea emisiilor și energie regenerabilă,
- digitalizarea sistemului energetic.
În septembrie 2020 s-a elaborat Planul Național de Relansare și Reziliență, parte a
Mecanismului de Redresare și Reziliență a UE ce alocă României 30,4 miliarde euro: structurați sub formă de
- granturi 13,7 miliarde euro și sub formă de
- împrumuturi 16,6 miliarde euro.
Acesta se adreseaza numai unităților administrativ teritoriale (UAT).
Strategii, planuri și fonduri alocate insuficiente
Avem puși la dispozitie 80 de miliarde de euro. Investițiile realizate cu acesti bani necesită noi capacități de producție. Nu se poate face o estimare al acestui necesar decât bazată pe date empirice: fiecare miliard de euro investit va genera o necesitate de capacitate de energie electrică de 100 MW/h. Asta înseamnă că necesarul capacităților noi de producție de energie electrică (securitară – adică din gaze și nuclear, cărbunele fiind eliminat pe parcurs) pentru următorii ani va fi de 8000 MW/h. Un calcul grosier arată că la un megawatt investitia este de 1 milion de euro. Rezultă necesarul de 8 miliarde de euro investiți numai în industria energetică. Adică 10% din totalul investițiilor trebuie să fie alocați noilor capacități (securitare) de energie electrică.
Dacă analizăm Zona Metropolitană București: știm că este în dezvoltare accelerată și se construiesc pe lângă spații destinate locuințelor și birourilor, ce nu intră în planurile de investiții enumerate mai sus și foarte multe unități de producție. Socotind un minim de 10% (previziunea e de 12,5%) din aceste sume că ar reveni Bucureștiului și Ilfovului, rezultă un necesar de capacități noi de 800 Mw. (Un semnal de alarmă pentru domnul Nicușor Dan, Primarul Bucureștiului!)
Din păcate constatăm că proiecțiile de investitii în noi capacități de generare de energie din Strategia Energetica nu sunt suficiente. Analizând mai atent aceasta strategie, constatăm că nu se prevăd investiții energetice în Zona Metropolitană București și este posibil ca transportatorul național să nu poată face față cererii.
Greșeli impardonabile
Situația actuală din industria energetică românescă este dezastruoasă: lipsa unei strategii energetice în vigoare de 12 ani, lipsa investițiilor semnificative în energie securitară (1) – singura făcută fiind Nuclearelectrica, vânzarea tuturor companiilor de distribuție de carburanți, gaze și energie electrică, raportările capacităților de producție ale ANRE sunt false, nedecolmatarea lacurilor de 30 de ani, neracordarea la rețelele energetice regionale și eșuarea tuturor coridoare energetice la care România era partener, la care adăugăm întârzierea inacteptabilă a extragerii gazelor din Marea Neagră.
Politicile fiscale din ultimii trei ani au făcut ca prețul intern al energiei electrice să se dubleze aproape și România să devină importator net de energie electrică. Aceasta se importă în special din Ungaria, care nu deține rezerve de gaze, importandu-le din Rusia, cu alte cuvinte România importă mascat gaze rusești cu valoare adaugată de prelucrare și taxe și impozite ce rămân în Ungaria. Tragedia și mai mare este că scăzând prețul gazului românesc, acesta se exportă (deja) în Ungaria, tocmai de unde importăm energia electrică.
INTERVIURILE HotNews.ro