INTERVIU Ben Mezrich, autorul cartii care a inspirat filmul The Social Network: Sunt seful Angelinei Jolie

Oamenii publici, ca Mark Zuckerberg sau ca vedetele de cinema, nu pot sa beneficieze de acelasi spatiu privat ca omul obisnuit: fac milioane pe seama noastra si „e ca la serviciu – nu poti sa ai spatiul tau privat fata de seful tau. Eu sunt seful lui Tom Cruise, sunt seful Angelinei Jolie”, crede Ben Mezrich, autorul cartii pe baza careia a fost realizat filmul The Social Network. Ben Mezrich vorbeste, intr-un interviu cu HotNews.ro, despre „antreprenoriat in lumea tocilarilor de colegiu”, Facebook, granitele dintre spatiu public si privat si despre viitoarea sa carte inspirata tot dintr-un caz real – „Sex pe Luna”.

• Ben Mezrich este autorul cartii „The Accidental Billionaires: The Founding of Facebook, A Tale of Sex, Money, Genius and Betrayal”, aparuta in 2009. Cartea a starnit numeroase controverse, in conditiile in care nu a inclus si perspectiva lui Mark Zuckerberg asupra infiintarii Facebook. Pe baza ei a fost realizat filmul „The Social Network”, un succes international ce a starnit si mai multe controverse, fiind descris chiar si de unii dintre cei care au vorbit cu Mezrich drept „o fictiune hollywoodiana”. Ben Mezrich a scris numeroase alte carti, cea mai cunoscuta fiind, pana la „The Accidental Billionaire”, volumul „Bringing Down the House”, despre un grup de studenti de la Massachusetts Institute of Technology, care au facut avere la mesele de blackjack din Las Vegas. Si aceasta poveste a fost transformata intr-un film – „21”, aparut in 2008.

Ben Mezrich a discutat cu HotNews.ro pe marginea The Festival of Media – Global 2011, eveniment dedicat industriei de media si publicitate care s-a desfasurat luni si marti la Montreux, Elvetia. Acolo, el a spus povestea celebritatii sale si a „The Accidental Billionaires”, o carte despre „antreprenoriat in lumea tocilarilor de colegiu”.

• „Povestea unei prietenii sfasiate”

Rep.: Pentru cineva care scrie carti, un tip de comunicare „traditional”, unidirectional, ce inseamna sa castige notorietate globala pe seama unui subiect legat de social media?

Ben Mezrich: Totul s-a petrecut aproape accidental. Nu ma interesa Facebook, nu eram nici jurnalist in adevaratul sens al cuvantului. Doar am gasit o poveste extraordinara. Povestea unui pusti si a altui pusti (Mark Zuckerberg si Eduardo Saverin, cofondatori Facebook – n.r.), a caror prietenie a fost sfasiata. Am scris cartea din acest unghi de abordare dramatic, dar nu m-am asteptat niciodata sa aiba impact international.

Stiam ca Facebook este popular, dar doar ideea ca ai putea sa faci un film care sa fie bine primit in atatea tari… A venit de nicaieri. Pe mine m-a surprins un pic, pentru ca pe piata exista extrem de multe carti despre Internet. Doar ca acum este momentul de glorie al Facebook – o parte a succesului tine de faptul ca filmul a aparut cand Facebook atingea 500 de milioane de membri, devenise cu adevarat global.

Si mai cred ca o poveste precum cea a Facebook poate functiona in orice tara, de altfel se si intampla acest lucru. Nu vad de ce noi toti n-am fi interesati intr-o astfel de istorie.

Rep.: In timpul discursului tinut la Festival of Media, ai spus ca povestea ta despre Facebook nu este chiar despre Facebook, ci mai degraba despre „antreprenoriat in lumea tocilarilor de colegiu”. Totusi, sustinut si de circumstante, ai ales Facebook pentru cartea ta. Ce diferente-cheie vezi intre aceasta retea si alte succese, temporare sau pe termen lung, din lumea Internetului si a tehnologiei?

B.M.: Un lucru aparte pentru Facebook este cat de tineri erau initiatorii lui. Erau chiar niste pusti. Nu aveau 20 si ceva de ani, aveau doar 18 ani cand a inceput totul. Un alt lucru este cat de repede s-au petrecut lucrurile – Facebook a crescut de la zero la 1 miliard de dolari intr-un timp atat de scurt. Nu vezi asa ceva nicaieri in alta parte. Vezi multe companii de succes, dar este naucitor cum au devenit ei atat de mari la nivel global, atat de repede.

Este interesant si ca acesti pusti nu erau interesati deloc de bani. Ei n-au plecat la drum sa infiinteze o companie de un miliard de dolari. Nici acum nu le pasa atat de mult de bani. Multe companii nu incearca sa faca bani de la bun inceput. Dar celor de la Facebook chiar nu le pasa de bani. Nu zic ca nu erau preocupati de bani, zic ca lui Mark Zuckerberg nu i-ar fi pasat daca n-ar fi facut nicun ban niciodata. Cei mai multi antreprenori vor sa se imbogateasca. Dar Mark nu este unul dintre ei.

Si a mai fost o trasatura – Facebook era o retea exclusivista la inceput, un lucru complet diferit. Trebuia sa ai e-mail de Harvard, apoi e-mail de colegiu. Aceasta trasatura exclusivista a contribuit decisiv la lansare.

• Oameni tineri cu o idee care face viata mai „fun”

Rep.: Ce definitie ai da, acum, antreprenorului din domeniu, pe baza experientei tale cu ei?

B.M.: As spune ca sunt oameni care au o idee, care nu se gandesc sa faca bani din acea idee, ci mai degraba ca acea idee sa fie „cool” si folositoare. Oameni tineri cu o idee. Asta e esenta, nu daca vor genera venituri sau de piata pe care vor sa intre, ci daca pot sa faca viata mai „fun”. Acest lucru se intampla si cu Twitter. de exemplu. Cum aduce ideea mea mai mult „fun” in viata? Daca poti sa raspunzi la intrebarea aceasta, atunci ai o companie.

Rep.: Cat de greu ti-a fost sa faci fata notorietatii si controverselor ce au urmat cartii si filmului?

B.M.: A fost chiar distractiv. Filmul The Social Network a fost o chestie mai mare decat orice altceva in care am fost implicat. Au fost si multe controverse, din cauza felului in care scriu si pentru ca Facebook a spus atunci ca sunt numai minciuni – acest unghi a fost unul important. Dar pentru mine a fost extraordinar, am atras interesul intregii lumi, ceea ce nu mi se mai intamplase. Am avut succes cu „21”, povestea despre jocurile de noroc in Vegas, deci avusesem parte de asa ceva cu cativa ani inainte, dar nu in asemenea masura.

Eram un outsider in lumea Internetului, deci celor din Silicon Valley nu le-a placut ca am scris aceasta carte (The Accidental Billionaires – n.r.): nu eram de-al lor, din Silicon Valley, nu eram din domeniul tehnologiei. Dar ce-am crezut ca e fascinant a fost povestea acelor oameni.

Rep.: A fost o carte neautorizata, aparuta intr-o perioada cand toata lumea vorbeste despre viata privata, despre accesul autorizat la informatii…

B.M.: E greu cand oamenii despre care scrii in cartea ta nu vor sa scrii acea carte. Aceasta nu a fost doar neautorizata, Mark Zuckerberg si Facebook nu vroiau ca aceasta carte sa existe, deoarece nu era povestea pe care Mark Zuckerberg vroia sa o spuna.

Trebuie sa dai dovada de deschidere si onestitate. Am spus ca voi scrie aceasta carte, ca Eduardo vorbeste cu mine, ca fratii (Cameron si Tyler) Winklevoss discuta cu mine. Dar Mark nu a vrut. Si am mentionat clar, la inceputul cartii, ca Mark Zuckerberg nu a vrut sa discute cu mine. Oricat de onest si deschis esti, in cele din urma, daca cineva nu vrea sa vorbeasca, nu poti sa-l fortezi sa o faca. Ar fi fost excelent daca Mark ar fi vorbit, il respect mult, este un geniu. Dar nu a vrut.

A fost dificil si un pic inspaimantator, pentru ca ai de-a face cu companii de miliarde de dolari.

La urma urmei, adevarul este cel mai important lucru si tot ce conteaza este sa spui o poveste adevarata. Punctele de vedere erau diferite, bineinteles – Mark nu vedea lucrurile asa cum le vede Eduardo, dar daca esti deschis si onest, rezultatul este unul valid.

• „Ar fi mai placut daca oamenii ar fi mai deschisi”

Rep.: Daca ar fi sa decizi tu, pe unde ar trece granita intre spatiu public si privat?

B.M.: Cred ca oamenii au nevoie de spatiul lor privat, nu ar trebui ca totul sa fie disponibil tuturor. Pe de alta parte, cand vine vorba despre Facebook sau Mark Zuckerberg, despre lucruri care au un impact asupra vietii tuturor, pentru ca toti suntem pe Facebook, trebuie sa existe mai multa deschidere.

Nu cred ca oamenii publici, vedetele de cinema de exemplu, pot sa beneficieze de acelasi spatiu privat ca omul obisnuit, pentru ca ei fac parte din viata noastra fie ca le place, fie ca nu. Fac milioane pe seama noastra, le platim salariile. Este ca la serviciu – nu poti sa ai spatiul tau privat fata de seful tau, cand e vorba despre munca ta.

Eu sunt seful lui Tom Cruise, sunt seful Angelinei Jolie. Pentru ca-i platesc salariul – ma duc la film si ea lucreaza pentru mine, deci pot sa vad ce se petrece in viata ei. Ar trebui sa fie ceva mai multe informatii despre astfel de lucruri. Dar cred ca fiecare individ are dreptul la un anumit nivel de spatiu privat. Ca scriitor, mi-as dori ca toata lumea sa-mi spuna totul. Mi-ar placea ca oamenii sa fie carti deschise, din care sa-mi iau toata informatia. Totusi, inteleg cand oamenii nu vor asa ceva si este alegerea lor. Dar, la urma urmei, ar fi mai placut daca oamenii ar fi mai deschisi.

• Urmatorul film – despre NASA, tocilari romantici si roci selenare furate

Rep.: Despre ce e vorba in urmatoarea ta carte?

B.M.: Se numeste „Sex on the Moon” (Sex pe Luna) si este povestea adevarata a unui pusti care lucra la NASA, un „tocilar” care dorea sa devina astronaut. Si care s-a indragostit de o fata. Ca sa o impresioneze, a intrat prin efractie intr-un laborator si a furat un seif de 272 de kilograme, plin cu pietre de pe Luna. Le-a intins pe pat si a facut sex cu acea fata pe pietrele de pe Luna. Apoi a incercat sa le vanda unui dealer din Belgia. In spatele acestuia, s-a dovedit, era FBI. L-au arestat intr-o operatiune ampla si a fost trimis la inchisoare pentru sapte ani si jumatate. Apoi m-a sunat, vroia sa-si spuna povestea.

Rep.: El te-a sunat, asa cum spui ca a facut si Eduardo Saverin?

B.M.: Da! Oamenii ma suna pur si simplu. E o nebunie! Tipul e un geniu al spatiului, un pusti minunat care pur si simplu a facut o prostie imensa. Si a facut-o pentru ca era indragostit, nu se gandea ca o sa ajunga la inchisoare. Dar NASA a vazut lucrurile altfel, iar Guvernul a fost foarte dur cu el. Este o poveste despre NASA si spatiu, o poveste „cool”, iar pe baza ei vom face un film cu aceeasi echipa care a facut The Social Network.

(Vezi o perspectiva FBI in cazul furtului de la Johnson Space Center aici)