INTERVIU Cum fac față managerii români în fața crizelor economice: Andrei Cionca, despre „centurile de siguranță” necesare într-o companie

Managerii români s-au confruntat cu provocări semnificative în ultimii ani, dar au reușit să-și mențină optimismul și să adopte strategii inovatoare pentru a face față crizelor. Indicele CONFIDEX, un instrument esențial de măsurare a nivelului de încredere în economie, a reflectat această realitate, iar evoluția sa pe parcursul celor patru ani de analiză oferă lecții valoroase despre comportamentele economice, adaptabilitatea sectorială și reziliența companiilor.

În cadrul unui interviu, Andrei Cionca, co-fondator al fondurilor de private equity ROCA și Agista și inițiator al studiului CONFIDEX, împărtășește principalele lecții învățate din evoluția indicelui și discută despre strategiile de inovare pe care le pot adopta companiile din România pentru a-și menține competitivitatea.

Care sunt principalele lecții pe care le-ați învățat din evoluția indicelui CONFIDEX pe parcursul celor 4 ani de analiză?

Andrei Cionca: Povestea acestui indice este una foarte frumoasă, pe care noi am conceput-o ca un jurnal de criză, acum 4 ani, în trimestrul al doilea al anului 2020. Am vrut atunci să înțelegem foarte bine cum se descurcă managerii și cum va evolua economia într-o perioadă în care, probabil, vă amintiți că eram cu toții închiși în case. Indicele s-a dezvoltat de la întrebări de bază, precum: „Se vor mai face plăți prin bănci sau nu?” – întrebări esențiale în acel moment – și a evoluat pe parcursul celor 11 ediții. Produsul s-a îmbunătățit integrând feedback-ul din piață și observațiile obținute prin interviuri calitative cu manageri de top, care ne-au relevat niște aspecte pe care inițial nu le observasem sau la care nu ne gândisem să întrebăm.

Astfel, după cea de-a 11-a ediție, am realizat că am acumulat suficiente date statistice și am înțeles mai bine valoarea acestui indice. În primul rând, ne oferă o sezonalitate. Primăvara suntem un pic mai optimiști, pentru că am trecut de iarnă, iar managerii sunt, cumva, mai încrezători. În schimb, toamna, aceștia devin mai îngrijorați și mai pesimiști, deoarece apropierea iernii aduce cu ea niște provocări: cât va fi prețul, cât de grea va fi iarna, cum va evolua prețul energiei – acestea fiind cu impact direct asupra costurilor și profitabilității companiilor lor.

Comportamentul managerilor în funcție de mărimea companiei

Un aspect important relevat de studiu este diferența semnificativă în comportamentul managerilor în funcție de dimensiunea companiilor pe care le conduc. Cu cât compania este mai mare, cu atât aceasta este mai rezilientă, iar managerii sunt mai încrezători, ceea ce face ca respectivele companii să depășească mai ușor perioadele de criză.

O altă lecție pe care am învățat-o este legată de diferențierea între sectoarele de activitate. Am clasificat încă de la început sectoarele contributoare la PIB și am văzut ulterior că, în interiorul fiecărui sector, există anumite schimbări de comportament pe parcursul acestor 4 ani. Un exemplu relevant este agricultura, care, pe perioada verii, a rămas cel mai conservator sector. Aici în continuare ne punem problema dacă ninge, dacă plouă sau dacă este secetă. Aceasta este o preocupare strict legată de prețuri, mai exact de evoluția prețurilor materiilor prime și, în final, ale cerealelor, având în vedere că agricultura noastră se axează pe producția de culturi mari. Totuși, se remarcă o preocupare mai mică pentru digitalizare sau pentru eficientizarea activității.

Pe de altă parte, companiile cu un management modern se dovedesc a fi cele mai încrezătoare. Vedem o preocupare foarte mare către adaptabilitate, către flexibilizare, către adaptarea și încorporarea schimbărilor care apar pe parcurs în funcționarea companiei. Drept urmare, cifrele arată mult mai bine, iar profitabilitatea acestor companii este mai mare. Deci, pe de o parte, ei fac o eficientizare a costurilor prin multă digitalizare și aici vedem în special la companiile de transport și la companiile de comerț. Astfel, creșterile lor de costuri sunt foarte ușor de dus în creșteri de venituri. Deci, lecția este cumva că avem niște sectoare mai conservatoare și sectoare mai flexibile, mai moderne, deschise către nou, către tehnologie, iar rezultatele se văd.

„Indicele CONFIDEX este mai mic în cazul companiilor mici, crește la companiile medii și este foarte mare la companiile mari. ”

Cum explicați menținerea unui nivel relativ stabil al indicelui CONFIDEX în contextul unui an electoral, atât în SUA cât și în România, și a unei economii marcate de incertitudini?

Andrei Cionca: Trebuie să ne raportăm la faptul că anul 2024 a adus două maxime istorice în ceea ce privește indicele CONFIDEX. Indicele de primăvară a atins valoarea de 52,5,  un record absolut pentru primul semestru, precum și un maxim istoric general. De asemenea, indicele de toamnă, cu o valoare de 52, foarte aproape de semestrul unu, marcând un maxim istoric pentru semestrul al doilea.

El reflectă în principal realitatea economică actuală din România, unde deocamdată lucrurile merg bine. Companiile au niște rezultate destul de bune, nu s-a întâmplat nimic de genul recesiune, criză, probleme de cash, insolvențe ș.a.m.d. În acest context, noi putem spune că acest indice maxim vine și ca efect al anului electoral în care au fost foarte multe lucrări publice și atunci evident că companiile au avut de lucru și cifrele lor arată bine. Și, de asemenea, este pentru prima dată când observăm o deconectare, o decuplare a optimismului managerilor români de îngrijorarea referitoare la următoarele șase luni.

Suntem cu toții conștienți de provocările existente, atât la nivel macroeconomic, cât și în contextul micro al fiecărei companii. Majoritatea opiniilor converg spre o anticipare a scăderii produsului intern brut și o înrăutățire a datelor macroeconomice în următoarele șase luni. Dar, cumva, acest context nu ne zdruncină optimismul și încrederea.

„Observăm, astfel, că cele două concepte se decuplează cumva: încrederea rămâne ridicată chiar dacă gradul de îngrijorare și precauție cresc.”

Cred că la starea asta de optimism contribuie foarte mult și reziliența pe care am dobândit-o în cei 4 ani ca și manageri. Dar asta după ce am trecut prin toate crizele din lume, după ce am condus companiile stând în casă, după ce am avut inflație ridicată și după ce am avut dobânzi în creștere și perturbări ale lanțurilor de furnizori. Suntem conștienți de posibilele dificultăți care ar putea apărea, însă experiența acumulată ne oferă încredere și capacitatea de a face față noilor provocări.

„Centuri de siguranță” în companie

În contextul creșterii aprecierilor față de investitori, ce factori credeți că contribuie la consolidarea încrederii în aceștia?

Andrei Cionca: Noi avem realismul ăsta despre care vorbeam, al managerilor români, care cumva ne duce la înțelegerea faptului că avem nevoie de capital suplimentar în companiile noastre tocmai pentru a le întări pentru perioada, să spunem dificilă, care urmează și pentru ca să facem față îngrijorărilor cu care ne confruntăm. Un exemplu este economia României, care s-a dezvoltat în principal pe baza creditului bancar, și pe care l-am văzut că a fost scump, cu toate astea, am trecut prin perioada respectivă de dobânzi mari. Majoritatea managerilor anticipează o posibilă creștere a inflației, ceea ce ar putea duce la o nouă majorare a costurilor de finanțare.

Consider că am ajuns la maturitatea asta, ca și manageri români, ca să înțelegem că avem nevoie de niște „centuri de siguranță” în companie, adică, că avem nevoie de capital. Însă pentru a obține acest capital, este nevoie să deschidem companiile către alți investitori. Cumva, nu este un pas foarte comod, pentru că noi am făcut foarte multe studii și am văzut că aproape 80% dintre companiile românești sunt companii fie personale, fie afaceri de familie. Până de curând, antreprenorii români se identificau complet cu companiile lor, însă observăm acum o deschidere tot mai mare către parteneriate și capital extern.

Studiile noastre arată că managerii se uită într-un mod pozitiv la capitalul alternativ pe care ar trebui să-l atragă. Astfel, 81% dintre aceștia manifestă o atitudine pozitivă față de investitori, apreciind lucrurile bune sau experiențele bune pe care le aduc cu ei aceștia, pe lângă capital. Investitorii oferă know-how, preocupare pentru dezvoltarea managementului și strategii pentru creșterea profitabilității. 

Studiul arată că 1 din 3 manageri consideră că situația companiilor lor s-a înrăutățit. Ce strategii ar putea adopta pentru a face față provocărilor economice?

Andrei Cionca: Da, într-adevăr! Mai avem un indicator la care ne uităm și pe care îl vedem pentru prima dată în cele 11 ediții: 50% dintre manageri, în creștere față de 24% acum șase luni, consideră că situația companiilor se va înrăutăți în următoarele șase luni. Mai mult decât atât, ei sunt mai îngrijorați de propria companie decât de sectorul din care fac parte. Este prima dată în istorie când se întâmplă acest lucru. Până acum, de fiecare dată, managerii erau mai optimiști referitor la propria companie decât la sectorul respectiv.

„Aceste schimbări cred că provin dintr-o înțelegere foarte bună a provocărilor cu care se confruntă fiecare companie. Doar că, acest lucru nu îi face pe managerii români să intre în defensivă.”

Am avut patru întrebări prin care am testat modul în care managerii își pregătesc companiile pentru perioada următoare, care le creează îngrijorare. Cei mai mulți manageri își păstrează o atitudine proactivă, explorând soluții strategice în loc să adopte poziții defensive. Astfel, 72% dintre ei consideră că ar trebui să exploreze piețe noi și să atragă clienți noi, în timp ce doar 28% cred că ar trebui să se concentreze pe portofoliul actual de clienți, îmbunătățind relațiile cu aceștia. 60% spun că ar trebui să crească, chiar dacă acest lucru presupune investiții pentru a deveni mai competitivi, în timp ce doar 4% consideră că ar trebui să reducă costurile și să adopte o poziție defensivă.

79% dintre manageri sunt de părere că trebuie să fie mai inovativi, să introducă mai multă tehnologie în activitatea lor, în timp ce doar 21% spun că ar trebui să se bazeze pe experiența acumulată și pe ceea ce știu deja. În plus, 57% cred că trebuie să exploreze surse de finanțare alternative, în timp ce doar 43% consideră că ar trebui să se bazeze doar pe capitalul propriu, profiturile reinvestite sau alte credite bancare.

O maturizare a companiilor românești

Deși există îngrijorări, avem o strategie foarte clară, iar din interviurile calitative reiese că multe companii românești, inclusiv unele listate pe bursă, au adoptat o abordare similară. Un exemplu relevant este TeraPlast din Bistrița, al cărei CEO a participat la studiu și a oferit date valoroase, atât calitative, cât și cantitative. Acesta a explicat strategia companiei de a deveni un jucător regional, tocmai de a ieși din România, diversificându-și piețele pentru a adăuga mai multă stabilitate și reziliență companiei pe care o conduce. Și exemplele astea sunt tot mai multe, adică vedem companii care caută produse noi, caută nișele de dezvoltare, cumpără companii, devin jucători regionali ș.a.m.d. Deci, din punctul meu de vedere, este o maturizare a managementului și a companiilor românești.

Având în vedere provocările precum inflația, deprecierea leului și alte riscuri economice, ce strategii de inovare pot adopta companiile din România pentru a-și menține competitivitatea?

Andrei Cionca: Pe lângă cele patru pe care le-am precizat deja, aș dori să subliniez și oportunitățile pe care le identifică managerii români. Chiar dacă topul primelor cinci oportunități rămân constante față de acum șase luni, există o accentuare a primelor trei, iar diferențele sunt notabile. Diversificarea produselor rămâne pe primul loc, cu 19% dintre manageri identificând-o ca o oportunitate majoră pentru creștere și sunt gata să o implementeze, față de doar 12% acum șase luni.

În continuare, accesul mai facil pe piețele internaționale a fost remarcat de 18% dintre manageri, față de 12% acum șase luni. Digitalizarea și tehnologizarea rămân o prioritate, cu 13% dintre manageri, comparativ cu 12% în urmă cu șase luni. Apariția de noi clienți a fost menționată de 12% dintre manageri, față de 7% anterior. Și schimbările la nivel local și global, în special în contextul politic, au fost identificate de 11% dintre manageri, față de 8% acum șase luni. Aceasta arată că managerii români înțeleg foarte bine oportunitățile și fac exact sau știu exact ce au de făcut.

Cum contribuie digitalizarea și automatizarea la adaptarea companiilor în contextul economic actual, având în vedere că tot mai mulți manageri le consideră prioritare?

Andrei Cionca: Dacă ne uităm la sectoarele de activitate cele mai performante, din punct de vedere al profitabilității, al încrederii managerilor și optimismului lor, topul arată astfel, de la cel mai optimist la cel mai puțin optimist: servicii IT, transporturi și comerț. Digitalizarea joacă un rol esențial în toate aceste sectoare, fiind un motor al eficienței și competitivității. În ceea ce privește IT-ul, dacă o companie de IT nu e digitalizată, aceasta nu poate progresa. În ceea ce privește transportul și comerțul, digitalizarea se referă la eficientizarea proceselor și reducerea costurilor operaționale.

În acest context, consider că digitalizarea devine o componentă ireversibilă a procesului de transformare al companiilor românești. Eu cred cu tărie în acest lucru, iar acesta este și motivul pentru care am investit considerabil în start-up-uri și companii de tehnologie. Convingerea mea este că, pe viitor, companiile românești vor fi fie digitale, fie nu vor mai exista deloc.

Îngrijorare și precauție în sectorul agricol

Pe baza datelor din acest studiu, cum vedeți evoluția economiei românești în următoarele șase luni și care sunt principalele sectoare care vor influența direcția de creștere sau declin?

Andrei Cionca: Observăm multă îngrijorare și precauție în sectorul agricol, mai ales datorită ultimilor doi ani, care au fost extrem de dificili cu rezultate dificile. Și în ceea ce privește industria, dependența semnificativă de sectorul european, în special de piața auto din Germania, a adăugat un nivel de incertitudine.

„În sectorul energetic, însă, nu vedem neapărat o îngrijorare, dar mai degrabă o precauție mare, dată de volatilitatea pieței și de schimbările legislative ce se preconizează pentru anul viitor, deși nu este încă clar în ce direcție se vor contura.”

Deci toate aceste aspecte mi se pare că conturează un tablou al sectoarelor în care vom avea dificultăți care trebuie cumva depășite: agricultura, industria, îngrijorările mari din piața de energie dar și de impactul politicilor economice post-electorale. Ar mai fi piața rezidențială, care, în general, poate fi împărțită în două părți. Pe de o parte, avem lucrările de infrastructură care merg foarte bine bazate pe fondurile din PNRR, pe de altă parte, avem această piață rezidențială care atrage multe îngrijorări din ce simțim noi pentru perioada imediată următoare.

Îngrijorările provin, în primul rând, din aceste sectoare, iar în al doilea rând, vin din deficitul bugetar destul de mare (ce necesită soluții urgente) pe care noi îl avem la nivelul bugetului consolidat, și care cumva știm că trebuie să îl gestionăm într-un fel, fie prin creștere de taxe, deși este greu de crezut că aceasta ar fi soluția simplă. Toate aceste aspecte conturează o imagine clară a sectoarelor vulnerabile, dar și a celor cu potențial de redresare, dacă sunt implementate măsuri strategice.

Articol susținut de ROCA Investments