Sari direct la conținut

Interviu Dr. Radu Vlădăreanu, medic primar obstetrică-ginecologie: Există o singură metodă care s-a dovedit eficientă pentru prevenția infecției cu Virusul Sincițial Respirator – vaccinarea mamei

Interviu Dr. Radu Vlădăreanu, medic primar obstetrică-ginecologie: Există o singură metodă care s-a dovedit eficientă pentru prevenția infecției cu Virusul Sincițial Respirator – vaccinarea mamei
VSR Foto: COPAC - Coaliția Organizațiilor Pacieților cu Afecțiuni Cronice

Virusul Sincițial Respirator (RSV) este o infecție respiratorie comună, care afectează în special copiii mici și sugarii, dar și adulții. La sugari și copii foarte mici, RSV poate provoca simptome severe, care pot necesita spitalizare, mai ales dacă aceștia au un sistem imunitar slăbit. Virusul se răspândește foarte ușor în sezonul rece, mai ales în medii închise și aglomerate. Așadar, sugarii pot contracta virusul prin contact direct cu o persoană infectată sau prin expunerea la particule virale care circulă în aer și pe diverse suprafețe. 

Întrucât ne aflăm la începutul sezonului de VSR, când cazurile de infecție încep să crească, ne-am propus să discutăm pe larg despre această afecțiune și să aflăm care sunt măsurile de protecție recomandate pentru sugari, având în vedere că aceștia sunt mai vulnerabili în fața virusului,  alături de Dr. Radu Vlădăreanu, medic primar obstetrică-ginecologie.

1. Cât de vulnerabili sunt sugarii la infecția cu Virusul Sincițial Respirator (VSR)?

Sugarii sunt extrem de vulnerabili la infecția cu acest virus. Sugarii în general nu au o imunitate din momentul nașterii. Ei se bazează în primele săptămâni după naștere pe anticorpii pe care i-au primit eventual de la mamă în cursul ultimelor săptămâni/luni de viață intrauterină. Dacă mama a avut acești anticorpi, ea îi transmite prin placentă, iar dacă nu-i are, nici sugarul nu-i va avea. 

Sugarul nu are cum să-și dezvolte un sistem imunitar în primele 6 luni de viață, motiv pentru care este complet expus la infecții. Nu vorbim doar de Virusul Sincițial Respirator, ci și de celelalte infecții (virusuri gripale și altele). De aceea, se vaccinează mama împotriva unor boli în timpul sarcinii, în ideea de a proteja sugarul imediat după naștere.  

2. Ce simptome specifice ale VSR ar trebui să alerteze părinții, în cazul sugarilor și când este necesar să solicite îngrijire medicală de urgență?

Infecția are diverse grade în funcție de gravitatea ei, putând fi ca o răceală obișnuită la început, cu congestie nazală, tuse, rinoree. În formele mai severe, ce pot urma după astfel de simptome inițiale, putem ajunge la bronșiolită (infecția bronhiei mici), pneumonie, hipoxie, insuficiență respiratorie, deci sugarul nu respiră bine, are o respirație accelerată, ritm cardiac crescut, poate să facă un torace mai umflat, emfizematos, să respire greu, șuierător sau să respire abdominal, să aibă “wheezing”, să aibă raluri.

3. Care sunt factorii de risc care pot crește șansele unei forme severe a bolii?

Pentru a se infecta cu VSR nu este neapărat un factor de risc faptul că sugarul este născut prematur. Statisticile arată că marea majoritate a celor care fac infecție cu VSR sunt copii sănătoși. Asta ne spune că de fapt nimeni nu este protejat de această infecție și că sugarii născuți la termen, cu greutate mare, pot face într-o lună, două sau trei luni de la naștere infecția cu VSR. Sugarii nu au o protecție mai bună dacă s-au născut la termen și au o greutate normală sau dacă părinții sunt sănătoși. Factorii de risc sunt reprezentați de contaminarea cu VSR, care este peste tot, chiar dacă părinții nu l-au avut, sugarii putând intra în contact cu rudele, cu alții din jur. 

4. Există metode de prevenție pentru sugari împotriva VSR? Ce rol joacă alăptarea în protecția sugarilor împotriva infecțiilor respiratorii, inclusiv VSR?

Trebuie să înțelegem în primul rând că VSR este principala cauză a bronșiolitei și a pneumoniei la sugari. În România, seajunge la procente foarte mari, către 80% din totalul spitalizărilor pentru bronșiolită sunt din cauza VSR. La nivelul unui an se poate ajunge la milioane de cazuri în lume. 

Legat de prevenția infecției cu VSR la sugari, este o singură metodă care s-a dovedit eficientă, și anume vaccinarea. Vaccinul a apărut și a fost aprobat de curând. Vaccinul nu se face copilului, pentru că nu va putea să-și dezvolte anticorpi în timputil – gândiți-vă că ne trebuie anticorpi în primele săptămâni și luni de viață, ci mamei gravide, în ultima perioadă a sarcinii (după 26-28 de săptămâni). Contează ca mama să aibă timp să dezvolte acei anticorpi. Deci vaccinăm mama, mama face anticorpi, anticorpii sunt în sânge, anticorpii trec prin placentă la copil, copilul se naște și are anticorpi. Sigur că nu-i are la nesfârșit, îi are pentru câteva luni, dar este suficient pentru ca el apoi să înceapă să-și dezvolte un sistem imunitar, care-l va proteja în continuare. 

Alăptarea în general reușește să crească imunitatea împotriva bolilor infecțioase și în general imunitatea sugarilor. Este o anumită trecere a anticorpilor și prin lapte, însă cea mai importantă este trecerea prin placentă. 

5. Știm că schimbările climatice influențează sezonalitatea virusurilor respiratorii. Care este perioada în care trebuie să fim cel mai atenți la acestea?

Sezonul de toamnă-iarnă (septembrie-martie) este cel în care trebuie să fim cel mai atenți. Țări precum Marea Britanie oferăvaccinarea împotriva VSR tuturor femeilor însărcinate, începând cu luna septembrie a acestui an. Contează foarte mult momentul nașterii, în cazul în care nașterea va avea loc în lunile iunie-iulie, probabilitatea de infecție cu VSR este mult mai mică decât dacă va fi în timpul iernii. 

6. Ce măsuri recomandați pentru a reduce riscul de transmitere a VSR?

Virusul oricum există, este printre noi. Orice persoană care este “puțin răcită” nu trebuie să intre în contact cu nou născutul. În cazul în care este necesar un contact cu acesta, este recomandată purtarea măștii, spălatul pe mâini regulat și aerisirea camerei.Dar dacă am vaccinat mama, deja respirăm, la propriu, mult mai liniștiți.

Articol susținut de COPAC – Coaliția Organizațiilor Pacieților cu Afecțiuni Cronice