INTERVIU / FOTOGALERIE George Lowendal, un aristocrat in luminile Parisului: Pionierul scenografiei romanesti, restituit timpului prezent

„Avea o maiestrie perfecta, desena fantastic. A lucrat cu regizorii cei mai reprezentativi ai acelei perioade (anii ’20-’30, n.red.), intr-un moment de pionierat pentru teatrul romanesc, cand noile montari se realizau cu ambitii foarte mari. A fost un desenator perfect si iata ca in aceste desene scenografice vezi si stangacie si perfectiune, doar pentru ca asa sugera textul dramatic. Opera sa scenografica este diferita de opera picturala, sunt doua lucruri diferite. Prin pictura cred ca a incercat sa cunoasca tara care l-a adoptat cu o maestrie fantastica, iar prin scenografie si desen s-a exprimat pe el asa cum era, rafinat, cultivat, inversunat si vesel”. Asa il descrie pe George Lowendal Viorica Petrovici, cea care a dat viata expozitiei „George Lowendal – un aristocrat in luminile rampei”, gazduita de Ambasada Romaniei la Paris.

Cum a reusit Ariadna Lowendal, nepoata artistului, sa restituie timpului prezent o opera care altfel ar fi ramas in albumele de familie, cum se vede opera lui George Lowendal prin ochii unui scenograf al zilelor noastre si de ce vorbim astazi despre „maiestria perfecta” a unuia dintre pionerii scenografiei romanesti aflati dintr-un interviu cu Viorica Petrovici, scenograf la Opera Romana si curatorul expozitiei de la Paris.

• CLICK PE POZA PENTRU GALERIA FOTO.

Cum a fost lucrul la expozitia George Lowendal si cum ati selectat lucrarile din expozitie?

Cand ma gindeam la aceasta expozitie imi imaginam toata lumea aceea sofisticata din Paris care are de ales intre atatea evenimente culturale, vedeam o expozitie foarte rafinata… Am ales culoarea panourilor, sa fie foarte discreta, apoi lucrarile… Ma intrebam cum s-ar simti Lowendal in Parisul pe care nu l-a vizitat niciodata. Sunt sigura ca el poate ar fi dorit sa joace in acest palat (Palatul Béhague, care a gazduit expozitia – n.red.) o piesa pentru care ar fi relizat scenografia. Va imaginati ce ar fi fost?

Dar iata peste timp, o minunata nepoata, „la belle fille” cum spun foarte frumos francezii, Ariadna Lowendal Avram, a reusit cu o minunata echipa sa restituie timpului prezent, o opera care altfel ar fi ramas undeva in albume de familie. Toate desenele scenografice ale lui au o valoare bine determinata in functie de tehnica, de incadrare in timp, de moda timpului. Pentru aceasta expozitie am ales o mica parte din lucrarile sale, care aveau o legatura evidenta cu avantgarda artelor in Europa anilor 1920-1930. In acest sens, lucrarile de pe simezele acestei expozitii au referiri la avangarda teatrala a inceputului de secol XX, respectiv cu Scoala de la Bauhaus, cu directiile impuse in teatrul european, de catre Appia si Craig, dar si de teatrul constructivist rus. De altfel, toate lucrarile din colectia scenografie se incadreaza foarte clar in timpul in care au fost realizate spectacolele respective. El a lucrat cu regizorii cei mai reprezentativi ai acelei perioade, intr-un moment de pionierat pentru teatrul romanesc, cand noile montari se realizau cu ambitii foarte mari.

Cum se vede astazi opera lui George Lowendal prin ochii unui scenograf?

Scenografia este diferita de celelalte arte. Este o arta dependenta de un context dramatic, este o arta de echipa. Eu ca scenograf citesc altfel schitele, desenele de scenografie, diferit decat un artist plastic. In fiecare schita vad o idee a unui spectacol, vad mai mult poate decit ei, vad o desfasurare dramatica. Apoi vad timpul in fiecare schita, timpul istoric, timpul prezent.

Uneori Lowendal era mai grabit, alteori avea timp sa sa gandeasca mai mult, sa caute variante pentru un personaj sau atmosfera unui decor. Pentru mine este fascinant ca, de cate ori ma uit prin lucrarile lui Lowenadal, am senzatia ca discut cu un coleg, ca ma sfatuiesc cu el, daca varianta aceasta este buna sau nu. Deseori am senzatia ca am fost lasata sa umblu printre aceste desene, sa le deslusesc un sens, sa le spun unora sau altora: uite, el a dorit sa spuna asta sau asta. De cele mai multe ori ma amuza teribil cand critici de arta sau artisti plastici incearca sa-i incadreze aceste desene in diferite curente, sa-l compare cu unul sau altul. Scenografia este altceva, inseamna sens dramatic, psihologie, filozofie, arhitectura, moda. Acest lucru a incercat si Lowendal.

El a fost un desenator perfect si iata, in aceste desene scenografice, vezi si stangacie si perfectiune, doar pentru ca asa sugera textul dramatic. Opera sa scenografica este diferita de opera picturala, sunt doua lucruri diferite. Prin pictura cred ca a incercat sa cunoasca tara care l-a adoptat cu o maestrie fantastica, iar prin scenografie si desen s-a exprimat pe el asa cum era, rafinat, cultivat, inversunat si vesel. Se simte ca ii placea sa descopere lumi necunoscute, sa propuna universuri teatrale contemporane lui.

Aveti o lucrare preferata in expozitie?

Nu as spune ca am neaparat o lucrare preferata, fiecare imi dezvaluie lumi dramatice, imagini poetice diferite, dar si o diversitate de reprezentari plastice care difera de la productie la productie. As spune, doar greu selectiv, ca imi place foarte mult o schita de atmosfera pentru „Crima si pedeapsa” dupa Dostoievski, sau de ce nu desenele pentru Papusi Bauhaus cum le-am spus noi, sau pana la urma nu cred ca pot spune asa ceva imi place si asa ceva nu. Depinde din ce unghi privesti. El desena si schitele tehnice cu amprenta dramatica respectiva, daca vezi cateva schite pentru „RUR”, sau „Azilul de noapte”, poti simti greutatea textului. Fiecare schita exte expresia unui context dramatic, de aceea sunt diferite ca stil.

De ce vorbim astazi despre George Lowendal? Ce a insemnat el ca artist?

De ce vorbim astazi de Lowendal? Pentru ca exista Ariadna Lowendal, care a scos la iveala o arhiva necunoscuta, proaspata, in care am descoperit, ca fiecare dintre cei care au vazut aceasta arhiva, cate ceva valoros. A infiintat o fundatie care se numeste Lowendal, a organizat o expozitie la Praga, „Quadrienala de scenografie”, unde este Olimpiada scenografilor, la Sibiu, in cadrul celui mai prestigios festival de teatru din Romania, la Fundatie, unde de fiecare data incearca sa prezinte cite ceva nou din arhiva sa, si iata, la Paris, in mijlocul unei noi generatii, intr-un cadru foarte elevat – ICR Paris la Ambasada Romaniei, intr-o ambianta selecta – Palatul Behague. A realizat un catalog foarte frumos al operei scenografice. Organizeaza anual un concurs de scenografie pentru tinerii scenografi, studenti si absolventi. Conferinte pe teme dramatice de regie, scenografie. El (Lowendal – n.red.) este foarte viu, contemporan noua tocmai prin cautarile sale, de expresie plastica si dramatica. Fiecare grup de schite pentru un spectacol are un anumit stil plastic, tocmai pentru a exprima unic o idee.

Dar, poate cel mai important lucru este ca prin activitateatea fundatiei Lowendal, scenografia din Romania este din nou considerata, poate si criticii de arte vor descoperi in schitele de scenografie o valoare artistica, care la Paris a fost remarcata de cei care au vizitat expozitia. Nimeni nu mai judeca astazi o schita a acestui artist in contextul dramatic al spectacolului pentru care a fost facuta schita, pentru ca nu mai stim mare lucru, spectacolul a trecut, dar pentru fiecare spectacol artistul a impus un stil unic, dupa cum aratam si mai sus. Nu a facut foarte multa scenografie. O perioada destul de scurta, dar foarte intensa. A lucrat aproape in toate teatrele mari din Romania. Scenografia este o munca care te solicita foarte mult ca artist si depui toate energiile tale pentru a impune imaginea unui spectacol. Bucuria ta? Se deschide cortina si pentru o fractiune de secunda esti doar tu, apoi te bucuri alturi de regizor si actori de generozitatea unui public care te aplauda, sau de cuvintele frumoase ale unor actori sau tehnicieni de teatru. Esti mereu in spatele cortinei, unii suporta acest lucru, altii nu. Poate de aceea, in momentele cand era greu, Lowendal desena sau picta, simtind nevoia din cand in cand sa fie el insusi, se exprima fara un text dramatic.

Dar iata ca astazi, fiecare schita a devenit o valoare artistica in sine, unii o judeca ca o scenografie, altii ca orisice desen. El este valoros prin maestria sa, prin diversitatea grafica si mai ales prin restituirea sentimentului unui lucru bine facut, asa cum se facea si cum se face in cele mai elevate centre culturale din Europa. El ca artist a insemnat foarte mult, a deschis un teatru intr-un centru cultural important la acea vreme la Cernauti, a impus un stil al timpului, o anumita rigoare in conceptia scenografica din Romania, a fost un pionier al acestei arte, pe care a practicat-o concomitent cu celelalte preocupari artistice – desenul si pictura. Avea o maestrie perfecta, desena fantastic, ceea ce l-a impus si ca profesor la Academia de arte.

Dar eu sunt fascinata de altceva, care poate a fost sesizat si de alti vizitatori ai operei sale: cand desena schite scenografice avea o rigoare, un stil impus probabil de drama respectiva. Si fascinant e ca descoperi pe marginea aceleiasi schite sau intr-un caiet care-l avea mereu cu el, cate un desen, un portret al unui actor sau instrumentist de la o repetitie, desenat cu totul diferit, liber, cu o linie perfecta. Acest balans dintre arta pura si desenul scenografic evidentiaza existenta unor constrangeri stilistice in fata teatrului care sunt greu de explicat.

• Lowendal in Salonul de Aur

Expozitia de scenografie „George Lowendal – un aristocrat in luminile rampei”, organizata de Fundatia Lowendal si ICR, a fost gazduita de Ambasada Romaniei la Paris, in Salonul de Aur al Palatului Béhague, in perioada 21-27 noiembrie. Curatorii expozitiei au fost Viorica Petrovici, scenograf la Opera Romana si Cristian Niculescu, scenograf cunoscut pentru colaborarile cu regizori ca Radu Mihaileanu si Nae Caranfil.

Printre invitati s-au numarat Ariadna Lowendal Avram – presedintele Fundatiei Lowendal, criticul de teatru George Banu, Matei Visniec, dar si personalitati ale culturii europene, precum Jean-Francois Dusigne – regizor francez si profesor universitar de arta teatrala si regizorul rus Anatoli Vasiliev.

• Cine a fost George Lowendal

Pictor, grafician, pedagog si maestru al primelor generatii de artisti plastici din Romania postbelica, George baron Lowendal (1897, Sankt-Petersburg – 1964, Bucuresti) a fost si un remarcabil om de teatru. Nascut intr-o familie danezo-rusa cu origini nobiliare, format in Rusia avangardelor artistice, s-a afirmat ca pictor decorator in Bucurestiul anilor ’20 colaborand cu celebra Trupa din Vilna. Intre 1926 si 1935, ca scenograf permanent al Teatrului National din Cernauti, a contribuit la prestigiul acestei institutii (antologice ramanand decorurile si costumele create pentru Crima si pedeapsa dupa Dostoievski, R.U.R. de Karel Capek, Avarul de Moliere). In anul 1928 a infiintat, in cosmopolitul oras bucovinean, primul teatru profesionist de marionete din Romania.

Receptiv la mutatiile scenei inceputului de secol XX (futurism, constructivism, expresionism), a sustinut prin intreaga sa opera miscarea de teatralizare a teatrului, a fost colaboratorul apropiat al primilor regizori romani (in acceptiunea moderna a conceptului de regie) si a trezit admiratia celor mai exigenti critici si artisti ai timpului sau.