INTERVIU. Omul care a scos „Luceafărul” lui Mihai Eminescu în lume sub formă de operă rock. Una care sună senzațional

​La un an după ce a avut loc primul concert al operei rock „Lucifer”, inspirată din poemul „Luceafărul” de Mihai Eminescu, a ieșit și materialul în varianta de studio. Proiectul inițiat de Adrian Tăbăcaru a ajuns în sfârșit și la urechile celor care nu au reușit să ajungă în 15 ianuarie 2019 la Control. Mai mult, albumul e disponibil pe gratis la adresa asta. Și nu e doar gratis pentru streaming. Poți să-l și descarci în MP3 sau WAV, la o calitate audio superioară.

Dar cel mai bine e să te uiți la clipul postat pe YouTube, unde povestea materialului e ilustrată cu desene făcut de Costin Chioreanu, unul dintre cei mai talentați artiști români specializați în artwork-uri dedicate scenei de metal locale și internaționale. O să înțelegi altfel ce a vrut să zică Mihai Eminescu în „Luceafărul”. Probabil nu în totalitate, e o poveste destul de complicată, dar măcar o să dai din plete alături de Cătălina.

După audiția materialului audio-video, am vorbit cu Adrian Tăbăcaru, compozitorul și producătorul proiectului „Lucifer”, despre cum a reușit să scoată pe piață opera rock, dacă sunt diferențe între album și versiunea live și ce urmează în demersul lui de a-l face cunoscut pe poetul național în străinătate:

Anul trecut ai debutat în opera rock printr-un concert live în Control. Acum a ieșit și varianta de studio. Ce provocări ai întâlnit pe parcurs?

Au fost numeroase provocări pe toate planurile. În primul rând alegerea versiunii în limba engleză și acceptarea titlului dat de către Dimitrie Cuclin, titlu care mă așteptam să genereze controverse din partea celor nefamiliarizați cu acest poem și cu traducerile oficiale ale lui. O altă provocare a fost una personală, datorată temei alese.

A trebuit să intru într-o anumită stare, o stare din care foarte greu am reușit să ies și care m-a pus în dificultăți de comunicare din punct de vedere social o perioadă îndelungată.

Există vreo diferență între versiunea live și cea de studio?

Varianta live este identică cu cea de studio. Singura diferență pentru live este introducerea, unde am inserat texul de la finalul poemului rostit de Hyperion: „Nemuritor și rece” / „Eternal, Cold and True”, text care întărește ciclicitatea universală de formă ABA atât a poemului dar și a condiției umane unde totul pornește dintr-un punct, evoluează și apoi revine de unde a pornit.

La material a lucrat și Jens Bogren, unul dintre cei mai mari producători de metal din lume. Cum a fost colaborarea cu el?I-ai dat să citească poezia?

Albumul este auto-produs, Jens a făcut mixajul final și masterizarea. Imediat după avanpremiera din Control le-am scris primul mesaj celor de la Fascination Street Studios cu rugămintea de a masteriza albumul. Am vrut ca Jens să se ocupe personal de acest proiect. Știam măiestria cu care gestionează producții dense, albume cu foarte multe elemente instrumentale și vocale suprapuse.

Mi-a spus că se va ocupa de acest material, singura condiție fiind să aștept, Jens fiind într-o perioadă cu foarte multe proiecte în lucru. Pe atunci construiau și noul studio din Stockholm. Am așteptat mai mult de șase luni, cu răbdare de fier până în ziua în care am primit invitația de a merge în orașul Örebro, la studioul de masterizare Fascination Street Studios. Am trimis împreună cu materialul audio și informații legate de poem, temă, scriitor. Cred că au fost parcurse aceste informații înainte de a începe lucrul.

Adrian Tăbăcaru în studioul Fascination Street Studios. Foto via pagina de Facebook a lui Adrian Tăbăcaru

Câți muzicieni au participat la înregistrări și cum au decurs ele?Artiștii au tras vocile în România și le-ai trimis la Jens?

Am colaborat cu 23 de artiști, muzicieni și actori, unul dintre ei fiind Andrew Pleavin pe care-l puteți vedea în filme precum „300”, „Inception” sau „Batman Begins”. Am lucrat pe partea de libret cu Ioana Ieronim și am avut un consultant literar, doamna Moraru Anișoara cu care am selectat strofele esențiale ale poemului.

Înregistrările și pre-mixul au fost făcute în studioul Taine-Multimedia din București, apoi materialul a fost preluat de Jens Bogren.

Cu toate că e un album conceptual de rock/metal, nu se adresează doar fanilor acestor genuri muzicale. De ce ar trebui să-l audieze și un ascultător de rând? Crezi că ar putea să-i schimbe anumite prejudecăți despre genurile astea?

După lansarea oficială a albumului am primit foarte multe mesaje de la persoane ce vin din diferite zonele muzicale, oameni despre care nu mă așteptam să asculte și să aprecieze acest gen. Toate părerile sunt într-un unison perfect, nefiind nici pe departe deranjați de elementele agresive de pe album, acestea fiind justificate de discursul poetic.

Odată ce conceptul muzical și vizual este parcurs integral, eventual și cu subtitrarea în limba română pornită, atunci prejudecățile vor fi cu siguranță schimbate, atât în legătură cu muzica rock cât și a clarificării alegerii titlului pentru cei educați într-un anume fel, cei care continuă să asocieze numele „Lucifer” cu îngerul decăzut.

În poemul eminescian și în traducerea acestuia, „Lucifer” este îngerul alb al luminii și nu acea entitatea malefică inventată să sperie copii.

La fel ca versiunea live, „Lucifer” e înregistrat în engleză. Ai primit feedback și de la străini? Ei cum văd albumul și conceptul?

Iată, la o săptămână după lansarea producției, există un feedback foarte bun venit din afara țării. Până în prezent, am primit reviews-uri din America, Germania și Italia, toate fiind foarte bune. Astfel, scopul acestui proiect, anume al promovării poetului Mihai Eminescu în afara granițelor România începe să se îndeplinească. Un feedback foarte bun a venit desigur și din România, fiind prezentat atât în mediul online scris, radio cât și TV.

Acum doi ani, pe 15 ianuarie, ai debutat opera rock printr-un concert. În 2020 a ieșit și albumul. Ce ne pregătești pentru 15 ianuarie 2021? O să-l scoți pe vinyl? O piesă de teatru după „Lucifer”?

Având în vedere că acest produs este auto-finanțat, realizarea unui vinyl sau a unei piese de teatru rămâne doar la stadiul de dorință, costurile pentru oricare din ele fiind imposibil de suportat în regim propriu. Rămâne să vedem cum evoluează și în ce stadiu va ajunge el anul viitor. În acest moment, scopul meu a fost atins, există un material dus la nivel european, ce poate fi comparat cu producții mari, un produs cu care ne putem afișa întregii lumi cu fruntea sus. Ce se va întâmpla mai departe, vom vedea.

Ilustrație de Costin Chioreanu din opera Lucifer

Desenele lui Costin Chioreanu sunt esențiale pentru a înțelege materialul în totalitate. Sunt curios cum a fost procesul creativ între voi doi. Poți să-mi spui cum ai colaborat cu el? I-ai zis să citească poemul și să facă ce vrea sau ați lucrat împreună la fiecare desen?

Colaborarea cu Costin a fost foarte directă, fiind familiarizat cu direcția lui artistică din ultima perioadă. Am avut o discuție în urmă cu un an, știind volumul lui de lucru arhiaglomerat, apoi, i-am trimis să asculte materialul audio care era în proporție de 90% finalizat. Am avut o întâlnire de două ore în care am povestit despre elementele pe care le consideram eu cheie în discursul vizual și mai departe am hotărât împreună să se lase inspirat în mod direct de muzică. Am fost sigur că rezultatul va arăta exact cum mi-am dorit.

Ai primit sfaturi despre album și de la muzicienii implicați în proiect? De exemplu, dacă ai schimbat un vers sau poate au avut o altă interpretare a poemului care te-a făcut să reevaluezi unele scene sau momente din el?

Desigur, am colaborat în mod direct cu artiștii invitați și am adaptat partiturile în funcție de ei. În mare măsură partiturile muzicale au fost scrise gândindu-mă la fiecare în parte, la ambitusul lor vocal sau zona muzicală în care ei evoluează. O reevaluare completă a avut loc în cazul personajului Cătălin interpretat de Răzvan Krivach, a cărei propunere muzicală a fost mult mai potrivită decât ce am gândit eu inițial.

Când o să mai vedem un concert live „Lucifer”? Și unde o să fie? Mi-ai spus că ai prefera să fie pe scena unui teatru dar e mai realist să credem că va avea loc la un festival de profil?

Despre o viitoare reprezentație încă nu poate fi vorba dat fiind anvergura și dimensiunea acestui proiect. Totuși îmi doresc ca această operă să fie inclusă într-un spectacol de teatru, dar fără o implicare la nivel cultural acest lucru nu va putea fi posibil.

Un alt vis de-al tău e să-l promovezi pe Mihai Eminescu în străinătate cu „Lucifer”. Ce urmează în demersul ăsta?

După cum am mai spus, reacțiile din străinătate sunt neașteptat de bune, lucru ce mă bucură foarte mult. Urmează să fac o campanie de promovare în afara țării în care voi trimite materialul mai multor case de discuri și teatre din Europa, dar repet, cred că fără un sprijin din partea autorităților culturale române, șansele ca cineva să propună punerea în scenă a unui proiect de acest gen intră doar în categoria „noroc”.

Ai descoperit lucruri noi despre poem în timpul înregistrărilor? Ai înțeles „Luceafărul” în totalitate?

În acești cinci ani pe care i-am dedicat acestui proiect, am explorat, descoperit și învățat foarte multe lucruri, atât în plan muzical, cât și personal. Am învățat și descoperit multe lucruri legate de univers, sincronicitate, despre natura umană, elemente descoperite prin prisma acestui poem. Sunt în continuare departe să-l înțeleg în totalitate. Dar cred că m-am apropiat puțin de acea stare pe care cred că și poetul a trăit-o o lungă perioadă de timp: Un roller-coaster emoțional scăpat de sub control, simțindu-mă mai de grabă un traducător al unor energii în muzică.