Intre doua devalorizari

Ca orice economie emergenta „respectabila”, Romania trebuie sa devalorizeze ceva pentru a trece prin criza. Guvernul nu a decis ce. Aflati in continuare care sunt optiunile, scrie Mihai Marcu pe blogul Economia pe intelesul tuturor.

Criza inseamna ca cineva trebuie sa piarda. Cel mai des se pierde bunastare prin devalorizare, scopul principal fiind cresterea competitivitatii.

Ce inseamna devalorizare?

1. Devalorizarea monedei nationale.

Cand se intampla acest lucru, tara respectiva se ieftineste. Mana de lucru devine mai ieftina, activele devin mai accesibile si mai atractive pentru investitorii straini, exporturile devin mai competitive.

Romania nu are acest lux. Stabilitatea financiara depinde de cursul de schimb. Ratele la banci, inflatia, costul produselor, totul depinde de cursul de schimb.

Imprumutul cu FMI a fost gandit pentru atragerea de rezerve la BNR care sa faca posibil controlul cursului. Din pacate, din „flotarea controlata” a leului a ramas doar controlul acestuia. BNR a ratat ocazia sa corecteze cursul in perioadele mai linistite de dupa luna mai.

2. Exista o devalorizare interna

Devalorizarea interna presupune o reducere dura a cheltuielilor publice. Salariile nominale si preturile scad, presiunea asupra deficitelor publice se reduce. Devalorizarea interna este un proces greu, dificil de implementat, cu consecinte sociale grave, mai ales daca se doreste corectia prea brusca, intr-un singur an (2009) a unei lungi perioade de excese (2006 – 2008).

Aici intervine „vestita” lege a salarizarii unice. Deja se pregatesc greve, dovedind ca procesul este dificil si va intampina o rezistenta enorma. In Letonia si Bulgaria s-a ajuns chiar la revolte populare. Ma astept ca anul electoral 2009, Romania sa nu cunoasca reduceri de salarii in domeniul bugetar.

Solutia devalorizarii interne este cea mai proasta. Letonia o aplica deoarece in acea economie minuscula se lupta doua institutii – UE si FMI. UE nu doreste devalorizarea lat-ului (moneda letona) pentru a nu crea un efect de contagiune in restul regiunii. Intr-o economie mica precum a Letoniei, astfel de experimente nefericite sunt posibile.

Ceva trebuie sa cedeze. Guvernul continua sa se indatoreze; nivelul datoriei in PIB este inca scazut, insa ceea ce conteaza este capacitatea de rambursare a datoriei.

Ratarea unei transe din imprumutul FMI si o crestere a deficitului bugetar vor insemna cu siguranta o retrogradare a ratingului de tara, dar competitivitatea nu o vom castiga prin devalorizare interna.

Competitivitatea tarii nu depinde de sectorul bugetar, iar inflatia din Romania nu va fi comparabila cu cea din zona euro cativa ani de acum inainte. Din acest motiv, reducerea cheltuielilor publice, desi necesara, nu va fi nici pe departe suficienta.

Citeste continuarea si comenteaza peblogul Economia pe intelesul tuturor.