Joaca cu sentimentele oamenilor. Un ușor studiu de caz pe care îl cunoaște toată lumea

Unele lucruri nu se schimbă. Alegerile (parlamentare și locale) blochează reforme și decizii cruciale. Ca de obicei, politicienii se joacă cu sentimentele oamenilor prin decizii și declarații. Noi ne planificăm ziua de mâine pe baza acelor informații și, în final, cel mai mare câștigător va fi tot politicianul. Criza coronavirusului nu schimbă asta.

Până să ajungem la studiul de caz, am ales două citate dintr-o carte citită de mai toată lumea:

„Cum știe votantul ce să aleagă? Cel puțin teoretic, alegătorul ar trebui să-și examineze sentimentele cele mai adânci și să le dea curs. Nu e întotdeauna ușor. Ca să pot ajunge la sentimentele mele, trebuie să filtrez sloganurile deșarte de propagandă, minciunile fără margini ale politicienilor nemiloși, zgomotul creat de managerii șireți de campanie, care mă distrage, și opiniile informate ale comentatorilor angajați” – „Homo Deus – Scurtă istorie a viitorului”, de Yuval Noah Harari.

Nu intrăm în detalii cu privire ideea către care merge Harari (nu este ideea textului pe care îl citiți acum și cu toții știți unde ajunge el), ci ne oprim asupra acestui citat.

• Ne lăsăm manipulați?
• Folosim sentimentele?
• Ne lăsăm distrași de comentatori?

Acestea fac parte din arsenalul politicienilor în perioada de dinaintea alegerilor. Pregătirea temeinică începe din timp, iar gândul e mereu la un nou mandat.

„Științele vieții subliniază faptul că, atunci când stau după perdea, nu-mi amintesc tot ce am simțit și am gândit în anii scurși de la ultimele alegeri. Mai mult decât atât, sunt bombardat cu o sumedenie de mesaje propagandistice, interpretări și amintiri aleatorii care mi-ar putea denatura opțiunile” – tot Harari.

Joaca cu sentimentele oamenilor

Cazul Mariei – unul clasic

(Situația de mai jos este o poveste adevărată – povestită de un prieten, fiind vorba bunica sa)

Maria, la cei 78 de ani ai săi, nu are o pensie prea mare, dar se descurca. Locuiește într-un apartament din București, iar toți banii se duc, bineînțeles, pe medicamente, hrana și utilități. E un caz clasic din acest punct de vedere și nici nu-i pasă de politică.

Deși merge zilnic la piață, poate mai mult pentru a se plimba, nu cumpără așa des legume, fructe. Știe cine vinde scump, cine ieftin și o dată la câteva zile își face cumpărăturile.

În 2019, când a fost votată Legea pensiilor, a fost foarte fericită. S-a bucurat de cei 15% din luna septembrie (același an), dar gândul i-a tot stat la marele 40%.

Acel prieten spune că a încercat să discute cu bunica sa, încercând să-i explice că nu e posibil să crească cu 40%, i-a vorbit despre buget, despre cum pot crește prețurile și nu se va bucura așa de mult pe cât crede.

„Nu a înțeles. Nici nu am știut, poate, cum să-i explic. Îmi zicea că s-a votat și că așa va fi, că așa a văzut ea la TV. Ca ea are pensia mică și are nevoie de bani. Și-a făcut chiar un plan să cumpere anumite produse nealimentare”, spunea el.

Un mic studiu de caz: Sentimentul pensiei ce urmează să crească

În situația asta sunt mulți vârstnici. De când s-a anunțat acel procent de 40% (creștere punct de pensie) și-au făcut anumite planuri. Se gândesc la un consum viitor, și-au creat o așteptare, și au un sentiment bun.

Nu ne referim acum la partidul X și partidul Y, că dacă ne uităm la votul din parlament, Legea pensiilor a fost adoptată, cu 197 voturi „pentru” și 70 de abțineri. Nu a fost niciun vot „împotrivă”.

Prima dată s-a jucat PSD cu sentimentele oamenilor, care în loc să aplice mai repede noua formulă, ca să se termine cu distorsiunile din sistem, a preferat să se gândească la voturi. Au băgat un 15% în septembrie, ca să arate că se țin de cuvânt, motiv pentru care pensionarii au prins încredere că vine marele 40% în 2020 (ar fi trebuit să avem în vară primele alegeri, dar a venit pandemia). În adâncul lor, cei de la PSD probabil că știau că nu se poate. Diverse surse din Ministerul Finanțelor cu care discutam la acea vreme spuneau că nu se poate da atât, ca e imposibil pentru buget.

Au urmat apoi cei de la PNL la guvernare. Au continuat jocul cu sentimentele oamenilor. De frică să spună realitatea și să piardă voturi, au băgat în bugetul pe 2020 acea creștere din septembrie, deși știau că impactul mare vine din 2021 și că, în realitate, nu se poate crește punctul de pensie atât de mult.

Deci, pensionarii au fost încurajați să viseze bine în continuare.

(geogphotos Colectia Alamy, via Profimedia Images)

Între timp, a venit pandemia, un motiv pentru guvernanți să spună că e criză și nu se poate crește cu atât. Probabil se va prezenta ca un triumf, în public, dacă în criză ai mărit pensiile cu 10%. Teama față de finanțarea bugetului a fost mai mare, de aceea am aflat de fapt cu cât cresc pensiile de la S&P.

Astăzi, lipsește o decizie politică de creștere mai mică. Avem doar declarații. Așadar, pensionarii nu știu dacă vor crește cu 40% sau nu până nu se ia o decizie, deoarece încă speră. S-a transformat poate într-un mic stres pentru unii, că nu vor primi atâția bani pe cât au fost anunțați, iar anumite planuri vor cădea.

În ceea ce privește celelalte partide, aveți votul mai sus, doar că nu au avut un rol activ în acest joc.

• •Ca să fac o paralelă (situație reală), e ca și cum ai comandat un scaun prin internet, ești fericit că azi va veni, iar când sosește observi că este deteriorat. După ce te adresezi companiei care ți l-a vândut, constați că nu prea dorește să facă asta și te ia pe ocolite, prima data spunându-ți să mergi cu scaunul după tine la magazinul fizic și să printezi factura sau să aștepți vreo săptămână până sosește cel nou, dar mai întâi să-l predai pe cel cu probleme. Ești dezamăgit și spui ca nu mai vrei nimic, asta e, ți-ai luat țeapă, nu mai cumperi de la ei.

În cazul de față, pensionarii vor fi dezamăgiți. Ei nu doresc 10%, ci vor 40%, că doar așa s-a vorbit.

Bineînțeles, vor fi politicieni care vor folosi asta propagandistic, spunând că ei ar fi dat 40%. Trebuie crezuți? Atunci de ce nu au dat mai devreme 40%?

Deci, sentimentul de dezamăgire poate că este urmat de o furie interioară ce se va finaliza în cabina de vot, după perdea. Asta este situația, același cerc manipulator asupra sentimentelor care se sfârșește cu ștampila pe unii sau pe alții.

În concluzie, pandemia nu poate schimba cercul manipulării sentimentelor de către politicieni. Ciclul se va repeta. Nu a putut nici măcar să impună măsuri de consolidare fiscală. Gândul politicienilor la alegeri are prioritate, indiferent de probleme medicale sau economice care apar.

Acest articol face parte din proiectul Lumea în schimbare, o inițiativă HotNews.ro, susținută de Fundația Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în materialele proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția partenerului nostru.