Jucării, vase sau obiecte dintr-un ritual? – Carul mic și cel mare își păstrează misterele, la peste trei milenii de când au fost create
Acum 60 de ani în Ardeal au fost găsite două care miniaturale foarte vechi din lut, unul de peste 3.000 de ani, iar altul cu un mileniu mai vechi. Marea întrebare este la ce au folosit aceste care din Epoca Bronzului ce au multe în comun, deși au fost descoperite la 400 km distanță. Se presupune că primele vehicule cu roți au apărut acum 6.000 de ani în Mesopotamia, dar alte teorii spun că ar fi apărut în mod independent în mai multe regiuni, inclusiv în Europa de Est.
Carul cel mic are sub 5 centimetri lungime și a fost descoperit în 1959 la Cuciulata, la 20 km de Rupea. Carul mai mare are 12 cm lungime și a fost descoperit în 1959 sau 1960 la Tiream, o comună din județul Satu Mare, situată la 9 km de Carei.
Carul de la Tiream
Carul mic ”răstoarnă” însă carul mare la capitolul vechime. Carul mai mare, cel de Tiream este din prima jumătate a mileniului al doilea î Hr (Bronzul mijlociu) , iar cel mic este din perioada timpurie a Epocii Bronzului, din prima jumătate a mileniului III î Hr.
Ambele sunt din lut și au fost descoperite fără roți, cele care pot fi văzute acum fiind din gips, adăugate de restauratori în anii 70.
Pentru carul mai mare, descoperit la Tiream, este o întreagă discuție dacă a avut vreodată roți, fiindcă este posibil ca acesta să nu fi putut sta pe ele, explică pentru HotNews.ro Corina Borș, cercetător la Muzeul Național de Istorie.
”Povestea unor asemenea vehicule miniaturale nu este lămurită. Sunt sub 100 de obiecte descoperite în zona intracarpatică și în estul Ungariei. Marea majoritate sunt fragmentare și foarte multe provin din descoperiri întâmplătoare, astfel că nu putem să spunem dacă au provenit din morminte, din locuințe sau din resturile unei așezări”, spune Corina Borș.
La ce au folosit? Ar fi mai multe posibilități, dar niciuna nu poate fie exact dovedită, în lipsa altor descoperiri. Ar fi putut fi ofrande, obiecte folosite în ritualuri religioase, accesorii sacre depuse în morminte sau obiecte folosite zi de zi, poate chiar jucării.
Ar mai fi o variantă, legată de credințele magico-religioase ale celor care trăiau acum câteva milenii: să fi fost un vehicul simbolic care intermedia trecerea de la viața cotidiană la cea de apoi. ”Suntem însă exclusiv în zona ipotezelor”, spune Corina Borș.
Este posibil ca aceste care chiar să nu fi avut roți. La carul mai mare, descoperit la Tiream, ar mai fi un scenariu: acesta să fi fost practic un recipient rectangular ce putea fi agățat.
Carul mai mare este mai sofisticat, fiind decorat cu romburi și puncte. Carul micuț este nedecorat, având un aspect mai brut. În partea de jos a caroseriei sunt patru mici perforații, probabil pentru fixarea pe osii.
Nu se știe clar când au apărut primele vehicule cu roți, dar se bănuiește că ar fi undeva între 4.000 și 3.500 î Hr, candidate fiind mai multe zone: Mesopotamia, spațiul nord-pontic, zona arcului Carpatic și Europa Centrală. Cea mai veche imagine a unui vehicul cu roți datează de pe un vas descoperit în Polonia, vas datând de acum aproximativ 5.500 de ani.
Este o întreagă dezbatere dacă roata a apărut într-o singură regiune, Mesopotamia, sau a fost dezvoltat în mai multe locuri simultan undeva în prima jumătate a celui de-al patrulea mileniu î Hr.
Carele erau din lemn, cu roți pline tot din lemn și erau probabil trase de animalele de povară, mai ales boi sau măgari. Celebrele care războinice au apărut mai târziu, după secolul al 20-lea î Hr.
Partea complicată nu a fost realizarea roții în sine, ci montarea ei pe o osie funcțională de o dimensiune potrivită. Vehicule rezistente au putut fi realizate doar după ce s-au răspândit unelte durabile din metal.
Primele roți au fost tăiate din trunchiuri solide de copac, iar ceva mai târziu au fost asamblate trei plăci cu ajutorul unor bucăți de lemn sau metal. Roâile au fost apoi scobite, devenind mai ușoare, dar și mai fragile, fiind apoi întărite cu ”traverse” din lemn. Un capitol extrem de important în evoluția roții a ănceput când li s-au pus spițe, fiind mai ușoare și învârtindu-se mai repede.
Cele două care miniaturale din Epoca Bronzului sunt subiectul unei micro-expoziții la Muzeul Național de Istorie a României.