Lascau, urmasul lui Tarau

Ioan Lascau, cel mai bogat finantist din Bihor, a fost

retinut, aseara, pe Aeroportul International Otopeni.

El a fost predat procurorilor Parchetului National

Anticoruptie din Bucuresti, urmand sa fie adus la

Oradea, pentru audieri. Acuzat de coruptie, directorul

adjunct al Finantelor bihorene a parasit tara in urma

cu zece zile. Finantistul Lascau a pus mana pe jumatate

din averea lui Adrian Tarau, fiului fostului prefect PSD al

Bihorului Aurel Tarau, dupa plecarea fortata din

Romania a celui dintai.

Fuga

„Nu am nimic de ascuns. Acum sunt in Ungaria. O sa vin

acasa si o sa ma pun la dispozitia organelor de cercetare penala”,

declara, public, Adrian Tarau in luna mai 2002, imediat

dupa ce s-a aflat ca fiul prefectului Bihorului fusese

citat in celebrul dosar „Lucmir” in care era acuzat de

contrabanda cu benzina. Anuntat din timp ce i se

pregateste daca pune piciorul pe pamant romanesc,

afaceristul nu si-a onorat promisiunea. Doi ani mai tarziu,

pe 12 martie 2004, scenariul de peste granita se repeta.

„Sunt absolut nevinovat. Ma aflu in Ungaria la un tratament

de 7 zile. Voi veni si voi lamuri toate problemele de care

sunt acuzat”. Aceasta a fost declaratia publica facuta de

directorul executiv al Finantelor Publice din Bihor, Ioan Lascau,

plecat din tara la trei zile dupa ce a fost citat de PNA Oradea

pentru a fi audiat in legatura cu actele de coruptie de pe urma

carora finantistul a obtinut un profit de peste 7 miliarde de lei.

Prietenia

Prietenia dintre petrolistul Adrian Tarau si finantistul Ioan

Lascau este celebra, la Oradea. Cei doi au fost vazuti impreuna

la toate manifestarile sportive, culturale ori la cele organizate

de cartelul petrolului. Istoria imbogatirii lui Adrian Tarau si a

lui Ioan Lascau pare decupata din filmele cu Al Capone.

Tarau s-a lansat cu adevarat in afaceri la inceputul anului

1998, perioada in care la conducerea finantelor bihorene

se afla prietenul sau Ioan Lascau. Rapid, Tarau a devenit

patronul unor firme care se ocupau de comercializarea

produselor petroliere, afaceri din care se puteau scoate

averi fabuloase daca aveau sustinerea organelor de control,

respectiv politia economica si Finantele locale. Tarau nu

avea studii juridice ori economice, motiv pentru care nu

a lucrat singur. El a obtinut impresionantele sume de bani

cu ajutorul specialistilor in domeniu, oameni cu functii care

stiau cum se fenteaza legea, iar din pozitiile-cheie in care

se aflau puteau sa-i acorde protectia necesara. De sfaturi

si protectie, contra cost, bineinteles, au beneficiat toti marii

afaceristi ai judetului, incepand cu producatorii ilegali de

alcool, precum Viorel Stiube, traficantii de masini de lux,

petrolistii si, mai nou, afaceristii cu bunuri imobiliare.

Mecanismul afacerilor banoase era simplu, iar profitul se

impartea intre participanti, in functie de riscul pe care

si-l asuma. Cel mai bine platiti erau sefii de institutii

care trebuiau sa stearga urmele ori sa dea o forma

legala respectivei afaceri.

Averea

Pana la implicarea tatalui lui in politica, in urma alegerilor

din 2000, cand Aurel Tarau a fost numit prefect al Bihorului,

Adrian Tarau a respectat regula nescrisa stabilita de

caracatita mafiota a petrolului, aceea de a coordona

afacerile din umbra si a le tine spatele sefilor de institutii

implicati. In calitatea sa de fiu al prefectului PSD de Bihor,

Adrian Tarau a atras mai mult atentia asupra lui si, implicit,

a acolitilor sai. A urmat declinul. Ca sa para curat, lucru

important pentru cariera politica a tatalui sau, Tarau-jr.

si-a inregistrat formal firmele pe numele locotenentilor lui.

Din mai 2002, dupa plecarea fortata din tara, averea lui

Adrian Tarau a fost gestionata de locotenentii acestuia,

Mircea Pocse si Zoltán Ranyak. La sfarsitul aceluiasi an,

dupa divortul lui Tarau, acestia au fost nevoiti sa imparta

bunurile cu fosta sotie a patronului lor. La momentul plecarii

lui Tarau din tara, firmele Antol Oil si Bastia, prin care se

derula grosul afacerilor cu petrol, aveau o cifra de afaceri

de peste 2 miliarde de lei, fiecare. Firma Antol Oil, cu

benzinaria din Salonta, a ramas pe mainile lui Rainyak si

Pocse, iar Bastia cu benzinaria din Bors a trecut in

proprietatea fostei sotii a lui Tarau.

Mostenirea

La finele anului 2002, firma Antol Oil era inregistrata la

Directia Finantelor Publice din Bihor cu o datorie neachitata

de peste un miliard de lei. Pentru recuperarea prejudiciului,

Finantele au cerut, in luna februarie, declansarea procedurii

de lichidare judiciara a firmei conduse de Mircea Pocse si

Zoltán Ranyak. Doua luni mai tarziu, lichidatorii au avut o

surpriza de proportii. Benzinaria disparuse. Disparuse din

actele firmei. Surprinzator, noii proprietari ai activului sunt

deja celebra sora a directorului adjunct de la Finantele

bihorene, Floarea Tomos, si, cu parti egale din actiuni,

un apropiat al lui Lascau, Sandor Orsos. Despre situatia

intalnita la fosta firma a lui Tarau, lichidatorii au intocmit

un dosar separat, aflat in prezent pe rolul Tribunalului Bihor.

„Firma Antol Oil este, practic, goala. O data cu instrainarea

benzinariei, au disparut si toate documentele contabile.

Numai Dumnezeu stie ce s-a intamplat acolo”, ne-a declarat

unul dintre lichidatorii societatii. El sustine ca actele firmei

s-ar afla la Zoltán Ranyak, dar ca acesta refuza sa le predea.

„Am primit autorizatie pentru a accesa conturile lui Ioan Lascau

si am descoperit astfel ca acesta l-a creditat pe Ranyak

Zoltán, despre care stiti ca a fost trimis in judecata si

condamnat pentru evaziune fiscala cu petrol, cu un miliard

de lei, iar in contul acestuia a preluat benzinaria Antol.

Lascau a preluat-o tot pe numele surorii lui, dar banii i-a

dat el, din contul lui, a declarat, ieri, procurorul Ioan

Moldovan, seful PNA Oradea, in cadrul unei conferinte

de presa.

Batutii

Pocse si Ranyak refuza sa vorbeasca. Prinsi la mijloc,

intre evaziunile cu petrol comise dupa plecarea lui Tarau

si afacerile ilegale cu Lascau, cei doi par speriati de moarte.

Inainte de a vinde benzinaria care facea obiectul lichidarii

judiciare, locotenentii lui Tarau, Mircea Pocse si Zoltan

Ranyak, au incasat bataie in plina zi de la autori pe care

se presupune ca numai ei i-ar cunoaste. La sfarsitul lunii

martie, Ranyak a primit un pumn in plina figura, chiar

intr-o benzinarie din Oradea. Doua zile mai tarziu,

Mircea Pocse a fost bagat in spital, cu fata si capul

zdrobite. El a fost atacat intr-o parcare, pe cand se

pregatea sa intre in masina. Pocse a suferit un traumatis

m cranio-cerebral acut si multiple excoriatii faciale. Dupa

doua saptamani de la bataie, benzinaria din Salonta a

fost vanduta finantistului Ioan Lascau. Politistii bihoreni

au pus atacurile asupra celor doi petrolisti pe seama unor

„consultari reciproce” intre bandele de mafioti locali.

Presa a sustinut la vremea respectiva ca in spatele

acestor agresiuni fizice s-a afla sustinatorii fostului

procuror Alexandru Lele care se afla intr-un permanent

conflict mediatic cu fiul fostului prefect al Bihorului,

Adrian Tarau. La intoarcerea dintr-o scurta vacanta in

strainatate, ex-magistratul a sustinut cu tarie ca n-a

facut-o el.